Italia are un număr uriaș de cazuri de COVID-19, iar pacienții cu forme uşoare ale bolii sunt tratați acasă.

”Este o bombă cu ceas”, spune Andrea Crisanti, consultantul pentru epidemie din regiunea Veneto. Iar asta se aplică în multe puncte fierbinţi de pe planetă, fie că este vorba despre cartierul Queens, din New York, suburbiile Parisului sau cartiere muncitoreşti din Roma şi Milano. Epidemiologii transmit că nu se acordă suficientă atenţie acestei probleme, în vreme ce guvernul a anunţat primii paşi către ieşirea din izolare la începutul lui mai, scrie New York Times, citat de Digi 24.

Pentru că s-au tratat acasă, acum aceste zone și căminele de bătrâni sunt o sursă persistentă de contagiune. Traiul în cartiere aglomerate, precum şi imposibilitatea de a-i muta pe cei infectaţi în locuri de carantină dedicate au dus la creşterea numărului celor infectaţi, în loc să ducă la o scădere, aşa cum preconizau măsurile de distanţare socială.

”Infectarea domestică este răul mai mic. Decât să lăsăm epidemia pe străzi, mai bine am ţinut virusul în familie. Acasă este blocat!", spune Giorgio Palu, profesor la Universitatea din Padova şi fost şef al Societăţii Europene de Virusologie.

Preşedintele Institutului Naţional al Sănătăţii din Italia şi unul dintre principalii consultanţi ai guvernului, Silvio Brusaferro, recunoaşte că locuinţele prezintă un loc cu risc crescut, iar la sfârşitul săptămânii trecute un sfert din noile cazuri proveneau din rândurile familiilor, dar crede că a fost esenţial să nu lase infecţiile să se răspândească şi mai mult.

Asta nu oferă însă consolare familiilor compuse din mai multe generaţii care trăiesc sub acelaşi acoperiş şi care au fost decimate de epidemie, scrie Mediafax. Experţii au estimat că mai mult de un milion de oameni din Italia ar putea fi infectaţi acasă. În ciuda faptului că amploarea epidemiei a scăzut, Lombardia a raportat într-o săptămână 5000 de noi cazuri şi aproape 900 de decese. Mulţi experţi în sănătate publică spun însă că numărul cazurilor ar putea fi de zece ori mai mare.

Un decret din luna martie le permitea autorităţilor locale să rechiziţioneze hoteluri pentru a îi caza pe cei care nu se pot izola la domiciliu. Dar, la fel ca în cazul multor altor decrete guvernamentale, legea este interpretată şi implementată diferit la nivelul ţării.

În cele mai multe cazuri, doar cei confirmaţi pot merge la hoteluri. Dar camerele nu sunt disponibile peste tot şi nici teste nu se fac. În zonele cele mai afectate de epidemie sunt testaţi doar cei care au fost spitalizaţi.

Oficialii din Toscana le-au cerut celor cu simptome uşoare care se externau să se izoleze în hoteluri. Dar nu i-au putut obliga, iar la jumătatea lunii aprilie, doar 200 de oameni aleseseră acest lucru. Alţii au preferat să semneze un document prin care declarau că se autoizolează acasă.

La Milano, Hotelul Michelango, pregătit pentru a primi bolnavii, este mai mult gol. Iar la Bergamo, cel mai lovit oraş al Italiei, nu sunt decât 400 de locuri în hoteluri pentru cei infectaţi, în condiţiile în care medicii estimează că acasă sunt 65.000.

Nici medicii nu au locuri de cazare. Federica Brena, medic la spitalul din Bergamo, s-a autoizolat acasă cu soţul şi fiul care are un an, imediat ce a început să aibă simptome. Fiul său a avut febră şi a tuşit, soţul s-a îmbolnăvit şi el după câteva zile şi a avut febră 12 zile.

"Ideal ar fi fost să nu mă duc acasă. Era clar că o să îi infectez şi pe ei. E dificil să stai în casă cu alţi oameni, oricât ai încerca să te izolezi. Mai ales dacă nu stai într-un palat", a declarat doctoriţa pentru New York Times.

Jurnaliştii americani spun că epidemia îi loveşte acasă mai ales pe cei din clasa de mijloc, care nu se pot izola complet de familii.