Un medic din Cluj, a explicat într-o postare detaliată de ce croissantul, deși popular mai ales dimineața, în locul unui mic dejun, nu este o alegere sănătoasă, atrăgând atenția asupra mai multor aspecte problematice legate de acest aliment. 

Medicul susține că problema nu constă în cantitatea de carbohidrați, ci în calitatea acestora, precum și în grăsimile și aditivii folosiți.

„DE CE E RĂU UN CROISSANT?

Ieri am comentat la o postare care se referea la un croissant şi era acolo comentariul: „sunt prea mulţi carbohidraţi, sunt 42 de grame”, comentariul meu a fost în ideea că acei mulţi (asa se intelegea) carbohidraţi sunt printre ultimele probleme la acel croissant...

Şi explic acum. 42 de carbohidraţi e o cantitate chiar lipsită de orice probleme la micul dejun. Pot fi 20, pot fi zero, pot fi 100, pot fi 150, e bine oricum. Depinde cum e ansamblul alimentaţiei. 

Problemele sunt, la croissant şi la multe alimente de acest tip, altele:

• RAFINAREA CARBOHIDRAŢILOR. Utilizarea de carbohidraţi rafinaţi, în special făina albă şi zahărul, e versiunea nenaturală, lipsită de fibre, de a aduce carbohidraţi care nu satură, ba, mai mult, care provoacă o stimulare mai agresivă a pancreasului şi apare un fel de decalare pe care corpul n-o suportă bine: carbohidraţii intră mai repede decât am fost antrenaţi în miile de ani de când există specia noastră în versiunea modernă – Homo sapiens sapiens. Repetând tiparul, într-adevăr, există riscul de a intra în diferite cercuri vicioase care cuprind hiperinsulinism, rezistenţă la insulină, depunere de grăsime în ficat. E aici un circuit despre care am vorbit de nenumărate ori care implică pancreas, tub digestiv cu hormonii lui intestinali, pancreas, creier. Circuit binecunoscut. 

• GRĂSIMILE DE PROASTĂ CALITATE. Aici s-au mai făcut paşi odată ce s-a constatat că grăsimile trans, utilizate mult timp pentru astfel de produse (biscuiţi, patiserii, prăjiturele) sunt nefaste, dar încă nu se utilizează grăsimi de cea mai înaltă calitate, din foarte multe motive. Uleiul de palmier e bogat în grăsimi saturate iar eforturile comunităţii ştiinţifice sunt de a recomanda reducerea grăsimilor saturate, inclusiv din surse vegetale cum sunt palmierul şi cocoșul. Până la eventuale date contrare, dar care nu există sau nu încă. E mai lungă povestea cu cocoșul, nu e aici locul, aici am vrut să subliniez că pe lângă făina albă şi zahărul de la punctul 1, avem la 2 grăsimile. 

• CALORIILE. Caloriile de fapt n-ar fi o problemă în sine, dacă ele ar face parte dintr-un ansamblu să zicem „corect” caloric. Problema e că 400 de kilocalorii (prieteneşte le mai zicem „calorii”, am explicat altă dată terminologia, corect e kilocalorii dar e acceptabil şi alintul „calorii”) din croissant nu satură nici pe departe ca 400 de kcal din carne + cartofi + varză. Dar aşa...calorii care nici nu satură ci, culmea, chiar declanşează o foame mai puternică decât e cazul...înseamnă cumva că foloseşti patiseria ca aperitiv, ca să-ţi fie foame pentru o masă „reală”. Neconstructiv pentru kilograme. 

• MICROBIOMUL (PRIN LIPSA DE FIBRE SI GRASIMILE DIN PRODUS). Un aspect destul de neglijat în justificările noastre pentru a delimita cu „bun/rău” , „sănătos/nesănătos” e microbiomul. Alimentele au impact nu doar pe fiinţa noastră, dar şi pe celelalte fiinţe care locuiesc cu noi. Chiriaşii din intestine. Care au roluri bine cunoscute în reglajele kilogramelor, saţietăţii, imunităţii, inflamaţiei. Croissantul se întâmplă să fie exact prototipul de aliment cu carbohidraţi rafinaţi + grăsimi saturate care nu este bun pentru microbiom (flora intestinală e termenul vechi, e timpul să începem să renunţăm la el), grăsimile saturate se asociază la acest nivel cu populaţii bacteriene care nu sunt benefice. 

• E-URILE (TOT LA CAPITOLUL MICROBIOMUL). La fel, „tratamentul” produselor care stau mult pe raft, care e împotriva bacteriilor care le-ar strica, ajunge şi la bacteriile noastre. Numeroase tipuri de aditivi nu se înţeleg cu bacteriile noastre. Cei din UE se cheamă „E”, de la Europa. 

Acestea sunt motivele generale pentru care nu încurajăm un produs care e zahăr + făină + E-uri, sunt şi lipsurile, sunt şi adaosurile, fiecare pe câte un palier poate avea efecte nocive. Desigur, tot ce discut aici e cumulativ, nu se întâmplă de la un croissant, cum nu se întâmplă nimic de la nimic...dar cumulativ se întâmplă fenomenele cumulative care înseamnă dereglări ale metabolismului energetic, ale microbiomului, traduse prin îngrăşare, prin inflamaţie, scăderea imunităţii, fenomenele larg discutate inclusiv pe Internet. 

Deci...una din ultimele probleme ale croissantului era cantitatea de 42 de grame de carbohidraţi, nu e o cantitate alarmantă, ce e problematic e legat de calitatea produsului per ansamblu. Care în sinteză constă în densitate calorică mare cu densitate nutritivă mică, cam asta e definiţia caloriilor goale.

Postarea nu e neapărat despre croissant, dar am vrut să explic clar şi sintetic cam care sunt problemele cu diverse alimente pe care le denumim „junk-food”, sunt pe mai multe paliere: pe carbohidraţi, pe grăsimi, pe microbiom, pe dereglările metabolice pe care le pot induce la un consum mare şi repetat”, explică Dr. A. Copcea. 

Așadar, medicul concluzionează că problema principală cu croissantul nu este doar cantitatea de carbohidrați, ci densitatea calorică mare combinată cu o densitate nutritivă scăzută, caracterizându-l drept un aliment cu „calorii goale”. Consumul mare și repetat al acestor produse poate duce la dereglări metabolice, îngrășare și scăderea imunității.