Dintre evenimentele majore ale anului 2021, împlinirea, la data de 18 martie 2021, a 100 de ani de la nașterea Mitropolitului Bartolomeu Anania al Clujului (1921-2011) este  un moment fast pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru societatea românească de a  readuce în antenție figura unică a ultimului ierarh ortodox, care a predicat în lanțuri și  care s-a impus nu doar prin vocea sa respectată și ascultată, ci mai ales prin marea sa  conștiință creștină.  

În personalitatea Mitropolitului Bartolomeu, plecat dintre noi acum un deceniu,  lumea eclesiastică poate redescoperi modelul păstorului, al celui care știe exact care sunt  așteaptările turmei de la el și pe care le-a întâmpinat prin faptele și cuvintele sale. Este  relevant și pilduitor curajul mărturisitorului care știe când trebuie să mustre, să îndrepte  și mai ales cum să întărească în speranță lumea care privește spre el.  

Momentul este important și pentru lumea culturală, care poate reactualiza  exemplul, din ce în mai rar, al omului de cultură dublat firesc și relaxat de omul Bisericii,  care știe să se miște neinhibat printre intelectuali și care și-a păstrat toată viața capacitatea  de a dialoga firesc și liber cu toți oamenii.  

Mitropolitul Bartolomeu a condus în 1946 greva anticomunistă și antirevizionistă de la Cluj

Cu o biografie care a cunoscut cele mai spectaculoase culmi, dar și abisurile  trădării, lipsei de recunoștință și ale urii, Mitropolitul Bartolomeu al Clujului (1993-2011)  este o figură-cheie a ortodoxiei noastre postbelice. A fost un martor privilegiat al  dramelor istoriei recente şi un actor implicat în câteva momente grave ale ei, cum a fost  greva anticomunistă și antirevizionistă pe care a condus-o la Cluj, în vara anului 1946,  însuflețind întreaga lui generație. A fost apoi un apropiat colaborator al Patriarhului  Justinian, o prietenie în care atât dascălul, cât şi învățăcelul au făcut istorie. A fost închis  de regimul comunist în penitenciarele Jilava, Pitești și Aiud între anii 1958-1964, cu o  condamnare standard în epocă la 25 de ani. 

Cerut de românii ortodocși din Statele Unite, după eliberare a trăit experiența  americană timp de mai bine de un deceniu. Acesta a fost pentru Bartolomeu Anania  contactul definitiv cu o lume în care libertatea de gândire și de exprimare, încrederea și  onestitatea sunt semne ale normalității pe care orice om le respiră în țara de adopție, încă  din primul moment. Personalitatea viitorului ierarh s-a înnobilat, în urma experienței  americane, cu respirația largă a libertății pe care o societate ți-o oferă gratuit, doar în  schimbul onestității, iar cu această mare lecție s-a angajat până la capătul vieții în slujirea  Bisericii și a oamenilor, oferind în toate circumstanțele vieții exemplul propriei sale  libertăți interioare, în care a trăit, a vorbit și a scris.  

Înainte și după experiența americană, a fost şi a rămas toată viaţa lui un om liber,  neînregimentat niciunui partid sau sistem politic, lăsând posterității proba propriei onestități prin binecunoscuta afirmație: „Nu am colaborat, nici cu angajament, nici fără  angajament, nici în libertate, nici în detenţie, nici în țară, nici în străinătate, nici sub nume  propriu, nici sub nume conspirativ”, lucru confirmat din plin și de documentele fostei  securități.  

Mitropolitul Bartolomeu Anania a militat pentru înnoirea Bisericii

Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania a fost deopotrivă un om al culturii şi un  slujitor al lui Dumnezeu, care și-a pus o amprentă puternică asupra societății românești postdecembriste. În 1990, alături de mai mulți clerici și intelectuali, a făcut parte din Grupul de reflecţie pentru înnoirea Bisericii, unde a militat pentru asumarea lucidă şi onestă  a trecutului comunist și ruperea de acesta, dar şi pentru o transparenţă în actul de  conducere a Bisericii, prin apariția unei noi generaţii de ierarhi în Sfântul Sinod.  

A fost ales în 1993 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în absenţa lui drept Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, pentru ca în 2006 să devină primul  mitropolit al nou înființatei Mitropolii a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,  militând, ca ierarh, ca Biserica să rămână liberă de orice fel de gândire îngustă și tot  timpul să stea sub aripa înnoitoare a Duhului.  

A ctitorit intens și cu bătaie lungă. De la revista în nouă variantă, editura și radioul  Renașterea la mânăstiri și biserici urbane, de la exemple de ecumenism al frumuseții,  precum biserica Schimbarea la Față din Cluj, la oamenii cinstiți, angajați în Biserică și  societate deopotrivă, cărora le-a oferit distincția Crucea Transilvană, pe care tot el a  înființat-o. A cultivat raporturi interconfesionale corecte, atât pe plan local, dar și  european, mai ales prin parteneriatul cu Biserica Evanghelică Lutherană din  Württemberg.  

Ca scriitor marcant a fost distins prin numeroase premii ale Uniunii Scriitorilor și  s-a bucurat de editări de mare valoare ale operei sale literare și teologice. Lui i se  datorează cea mai recentă versiune a Bibliei, pe care a adus-o la vârsta de astăzi a limbii  române și care este în continuare foarte bine primită de public, fiind tipărită în peste  300.000 de exemplare, inclusiv în ediția cu ilustrații, în opt volume, pe care nu a mai  apucat să o vadă.  

Cuvintele de învățătură ale Mitropolitului Bartolomeu relevă marea sa moştenire  teologică: limbajul împrospătat şi viu prin marile reflecţii şi prin orizontul cultural vast,  dar și adâncimea ideilor şi a meditaţiilor foarte actuale pentru lumea în care trăim. Este  privit ca unul din marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române și apreciat pentru  verticalitatea şi fermitatea poziţiilor lui, pe care le-a luat în probleme acute precum:  corupția, moștenirea Fundației Gojdu, Roșia Montană sau poluarea materială și morală,  dar mai ales pentru căldura cuvintelor lui. Mitropolitul Bartolomeu Anania rămâne un  reper viu pentru orice om care dorește să își trăiască viața ca un reflex al libertății în Duh  și în Adevăr.  

Printre ultimele lui proiecte se numără Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu”, pe  care a înființat-o în toamna anului 2007. Această instituție este proiectul generos şi  inspirat al unui om cu viziuni largi, care a ştiut să-şi depășească lipsurile tinereţii și să  ofere, inclusiv după plecarea sa din această lume, o şansă pentru tinerii merituoşi, dar  lipsiţi de posibilităţi materiale care doresc să studieze. Până în prezent, Fundația a  acordat 397 de burse unor tineri din întreaga ţară, în valoare totală de 1.035.900 lei. 

Mitropolitul Bartolomeu a fost o personalitate marcantă şi un om de acţiune, care a  știut să rămână un om al culturii şi al Duhului, un neobosit propovăduitor al Cuvântului  lui Dumnezeu, un slujbaş al Adevărului şi al dreptăţii, dar și un duşman declarat al  corupţiei de orice fel. Toate aceste virtuți pe care și le-a asumat consecvent de-a lungul  întregii sale vieți l-au făcut să devină fără îndoială un model al omului liber. Printr-o  astfel de viață a ajuns să fie asumat și de generațiile tinere ca un reper valid de  verticalitate, curaj și moralitate, într-o lume tot mai lipsită de astfel de personalități. Este  respectat și iubit și astăzi de foarte mulți tineri, care îl descoperă prin cuvintele lui de  învățătură și mai ales prin viziunea sa proaspătă și neinhibată asupra lumii și vieții. 

În galeria adevăratelor repere şi valori care au înnobilat spiritualitatea şi cultura  românească și care pot contribui decisiv la formarea viitoarelor generaţii, vrednicul de  pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania este un izvor din a cărui apă, spre slava lui  Dumnezeu, putem și chiar trebuie să ne adăpăm. Conștient mereu de propriile slăbiciuni,  nu a contenit, prin exemplu nemijlocit, să ne indice direcția pe verticală.