Bismarck, un catel invingator, alearga intr-un "scaun cu rotile cainesc"! Galerie FOTO
.gif)
Bismarck este un teckel care a luat o palma de la viata si si-a vazut mai departe de drum. In urma cu un an a paralizat, dar stapanii sai nu l-au abandonat si acum alearga folosind un "carucior cu rotile".
"Bisi", cum il alinta stapanii lui, a devenit "membru" al familiei Trestian din Cluj-Napoca in urma cu noua ani. Problemele au inceput anul trecut, in Vinerea Mare, cand Bismarck a paralizat.
"Mai intai a schiopatat putin, apoi a inceput sa traga un picior din spate, apoi a cazut, inert de la mijloc pana in varful cozii. Prima data ni s-a promis ca o sa-si revina. Vreme de cateva saptamani am sperat. Stiam ca teckelii au mereu probleme cu coloana, dar cu un tratament atent sustinut, au sanse la o viata lunga", povesteste stapana catelului, Laura Trestian.
Temerile "familiei" ca Bisi nu va mai merge nicioadata au fost confirmate de un medic veterinar specializat in chirurgia coloanei. "Ne-a trimis sa-i facem tot felul de radiografii, dupa care ne-a explicat, onest, ca sansa lui Bismarck al nostru de-a se mai face cum a fost sunt sensibil apropiate de zero", spune Laura, care nu a abandonat lupta si a fost de acord cu operarea cainelui.
Medicii au incercat sa ii restabileasca circulatia sangelui din coloana, prin inlaturarea unei depuneri calcifiate. Laura Trestian nu ezita sa marturiseasca faptul ca, dupa ce a aflat ca operatia a esuat, s-a gandit sa il eutanasieze pe Bismarck, pentru a nu-l face sa sufere. Dorinta de a trai a cainelui i-a determinat, insa, pe stapanii lui sa lupte si ei.
"Am avut marea revelatie: Bisi voia sa traiasca, si, mai ales, nu avea constiinta neputintei si nefericirii sale. El era alaturi de haita sa, unde se simtea in siguranta,nu avea dureri, manca bine, dormea bine, ne era devotat si noi ii eram devotati. Ca asa e intr-o haita. Asa ca am dat naibii injectia, si ne-am hotarat sa vedem cum putem trai mai departe impreuna", mai povesteste Laura.
Solutia tuturor problemelor a venit intr-o buna zi si a fost cat se poate se simpla: Bisi a primit un "scaun cu rotile" sau un "rotobil" cum ii spune Laura.
"Socul a fost cand am reusit sa-i facem sa functioneze "rotobilul", echivalentul cainesc al unui scaun cu rotile, ei ? atunci mi-a fost dat sa vad fericirea in stare pura. E foarte greu de redat modul in care a tasnit din curte, cu o viteza absolut incredibila? avand in vedere ca erau deja cateva luni in care se miscase foarte putin. Nu eu l-am tras dupa mine, a trebuit sa ma opintesc bine ca sa-l tin! La un moment dat am scapat lesa din mana si dus a fost! Desi am alergat din rasputeri l-am ajuns doar dupa ce s-a rasturnat intr-un sant de pe marginea drumului. Cand m-am aplecat ingrozita am vazut ca era intr-un fel de transa, cred ca nici nu realiza ce i se intamplase. In momentul in care l-am intors a zbughit-o iar, ca si cum nimic nu se intamplase", spune zambind Laura.
Inimoasa stapana a lui Bismarck spune ca acum Bisi a devenit un expert in folosirea celor doua roti, care ii inlocuiesc picioarele si cu ele "coboara fara probleme prin rape care ma aduc in pragul colapsului, ia curbe pe o roata, alearga pe drum, alearga pe camp, la deal, la vale".
1 Comentariu
Doamne, cât este de frumos că trăim alături de astfel de oameni! Să preţuieşti viaţa şi să nu renunţi când devine mai greu...sunteţi o femeie deosebită, doamna Trestian. Vă doresc numai bine.