Bloggerul clujean Groparu, pe numele lui real Radu Băzăvan, a relatat o pățanie, în stilul propriu, cu un clujean de nota zece, care singur, în a doua zi de Paști, a igienizat drumul dinspre Borhanci spre satul Gheorgheni. 

Groparu omora puțin timp în zona Borhanci, în ziua de Paști, pentru că avea de preluat un pachet, când a observat o mașina parcată pe drumul spre satul Gheorgheni, și a tras niște concluzii pripite. Viața i-a servit rapid o lecție care l-a pus pe gânduri. 

”În fața mea, la 200 m, era parcată o mașină – o fi în scopuri romantice, mi-am zis eu la primul gând, că să știți că-n Cluj cetățenii se mai iubesc prin mașini prin păduri, nu-s toți însurați indignați.

Ei bine, nu: era un băștinaș înarmat cu un sac de gunoi și mănuși care înfrunta ploaia… culegând gunoaiele de pe marginea drumului.

Singur, doar el cu mașina lui.

Mă frec bine la ochi, dar privirea nu mă înșela.

Ies din mașină, mă duc la el și fac o observație foarte perspicace despre evidență:

– Iartă-mă, dar… CULEGI GUNOIUL?

– Da, zice cetățeanul.

– Incredibil! zic. Bravo! Felicitări!

– Păi da, zice el încurcat, că mai vin cu bicicleta pe aici și când văd cum arată mă iau cu mâinile de cască.

Pun și eu mânuța (eram îmbrăcat în hainele alea bune, că… deh, sărbătoare!), el zice lasă, nu te murdări… apoi îmi amintesc că am în mașină mănuși (dacă trebuie schimbat cauciucul), mai găsesc și un sac gol de gunoi… și vreo 10 minute mă alătur lui, adun și eu vreo 2-3 PET-uri și sticluțe de V33 (”astea-s cele mai frecvente”, îmi zice cetățeanul), derapez prin șanț cu pantofiorii, culeg pungi, ambalaje de la Mec, un scutec, tăt felu’.

Se pornește ploaia serios, cetățeanul era deja Morchella Esculenta (nu mai căutați, vă zic eu: ciuciulete), dar terminase de curățat rigola până la sensul giratoriu… ne-am luat rămas bun și m-am tirat în treaba mea. Oricum nu mai avea loc în mașină, strânsese deja singur 10 saci (!) de gunoaie. 10 saci. Singur”, a relatat Groparu, care a postat si o fotografie cu acest clujean de ispravă.

Concluzia bloggerului este că România mai are o șansă și că mai sunt oameni care fac lucruri, fără a căuta aprecieri pe Facebook: ”Parcă nu toți ai noștri sunt românake din ăia care fac șușu pe țara noastră, se mai găsește câte unul care pune osul muțește, ca Sisif, și lucră-n zi de sărbătoare fără să facă paradă, fără postări grohăitoare pe FB la Let’s do it, Romania, și unde-i unul, mai apare și altul, și se adună oamenii, chiar dacă la spartul târgului, și parcă alt gust are coniacul și vinul de mic producător seara după o ispravă din asta, și mai că-mi vine să-l caut, să-i duc o bere la om. Nu ca să fac un selfie cu el, doar să-i mai strâng o dată mâna, așa cum am făcut-o la plecare, când s-a încrucișat mănușă jegoasă de resturi de bere, băutură energizantă ieftină murată de ploaie, scutece pline și câine mort aruncat într-un sac de stăpân iubitor (!) cu altă mănușă de schimbat cauciucuri sparte, murdărită și ea de 10 minute de umblat prin șanțuri după resturi de câte 20-30 de grame ambalajul – greu, mult prea greu pentru unii românake să le ducă încă 800 de metri, până-n satul Gheorgheni”.