Stiri de Cluj vă prezintă cine sunt câştigătorii etapei a treia a concursului Ursus - Suflet de Ardelean. Vă aşteptăm în continuare mesajele dvs la adresa de mail office@stiridecluj.com.

Locul 1 - un voucher în valoare de 150 de lei la berăria Ursus de pe strada Moţilor - Anca Ioana Lucaciu

”Sa ai suflet de ardelean, nu inseamna neaparat sa te fi nascut in Ardeal, sa fii crescut aici.Trebuie sa fii trecut o singura data - prin partile astea ale tarii, atat de linistite si de inzestrate cu de toate de la mama natura - si sa ramai cu un dor de a reveni mereu aici. Poate ca toate simbolurile noaste sa fie mutate din zona noastra si duse in toate colturile lumii, dar oamenii de aici nu uita.

Farmecul tot al nostru ramane, chiar daca l-ar muta in China Ursusul un simbol al Clujului (oras din Ardeal) ramane pe veci al nostru, chiar daca nu mai are apa noastra buna din Tarnita. No ce sa zic, sa porti in suflet linistea asta pe care numai ardelenii ti-o pot da, sa zici ”Buna zua” catre fiecare trecator si el sa-ti raspunda, chiar daca nu te cunoaste. Sa ceri o ''ulce'' de apa cand esti insetat si sa fii adapat cu mare drag de oricine. Un suflet de ardelean se imprieteneste cu oricine, fie ca e tunisian, englez, chinez, neamt sau ungur. Aici oricine isi gaseste un loc si este bine primit si ”omenit”, ca ”dora is oamini si ei”. Oricum cine trece pe aici, ori ramane ori se mai intoarce de cate ori are ocazia, pentru ca ardelenii sunt molipsitori te molipses cu cu bucuria lor de viata, de munca si de ”hodina” normal. E imposibil sa ajuti vreun ardelean si el sa nu-ti dea o mancare buna (o fasole frecata sau un luscoj, o mamaliga cu branza si jumere sau macar o daraba de cozonac cu nuca) si un paharel de jinars de prune facut la cazan la horincie.

Si cu riscul de a ma repeata, sa ai suflet de ardelean nu inseamna doar sa fii nascut aici, poti fi din Bucuresti, Constanta, Iasi, Londra, Paris sau de unde vreti. Devii ardelean in momentul in care ti-a ramas ceva in suflet de prin partile noastre. Devii ardelean inca de la prima gustare a unei beri Ursus (chiar daca ursul nostru s-a cam indepartat, tot al nostru este), de la prima gura de apa din Tarnita, de la prima raza de soare aparuta de dupa dealuri sau munti, de la primul zambet ce ti-l ofera un banc bun cu Ion si Maria lui, de la prima exclamatie de genul ”noo”.

No bine dara, asta e parerea me si numai a me!

Ziua buna!”

Locul 2 - un bax de bere Ursus verde - Alexandru Rus

”Salutare,

No, sufletul de ardelean domol nu ma lasa sa zic prea multe dar in drum spre Baile Felix un ardelean, daca-i instarit si nu merge la Cojocna sau baile Someseni,  trece prin Hodin (nu Huedin) si vede in stanga Vladeasa si pe dreapta palate stralucitoare, iar pe Piatra baga niste mici si-si aduce aminte cu nacaz de stripteasul de la Ciucea.Daca isi ia bilete ieftine mai spre toamna, tot pe drum se opreste la Negreni sa-si ia cojoc nou de Craciun.Tot prin zona isi aminteste cu drag de Goga, de rezistenta lui Capota-Dejeu..

De mic, un ardelean  stie 2 orase din judetul Cluj care incep cu D (Deeeej si Derla).

Un ardelean are in bucatarie un cutit facut la Cugir, in dulap un costum din piersica de pe Oser unde si-o jucat juma de bani la alba-neagra si o mancat o placinta cu branza si o nuga, in camara bulion in sticle de Ursus verde, prin garaj bujii de Sinterom ce le mai punela drujba, in frigider o branza de Nasal si in dormitor o sotie jumate unguroaica.

No, hai noroc bun! :)”.

Locul 3 - un bax de bere Ursus verde - Radu Pintea

”Pentru mine suflet de ardelean şi berea Ursus sunt două noţiuni strâns legate. Nu se poate să te fi născut în Cluj şi să nu ai amintiri legate de Ursus. 

Îmi aduc aminte că elev fiind am învăţat la o şcoală aflată la 400 de metri de fabrica Ursus de pe Calea Mănăştur. Mirosul de bere fermentată putea fi simţit până în Centru, Zorilor sau Mănăştur.

Tot de Ursus am nişte amintiri care mai de care mai frumoase. Erau vremuri grele cele de dinainte de 1989. Dar frumoase. Ca să cumperi câteva beri trebuia să stai la coadă cu orele. Când se ivea camionul pe care scria BERE ştiai că şi aşteptarea nu mai durează mult. Când erau Paştile sau Crăciunul, aproape tot cartierul se încolona frumos la coadă. Copiii erau cei mai fericiţi. Era momentul să facă nişte bani. Nu mulţi, dar destul pentru nişte îngheţată bună. Ţineau locul la coadă la adulţi sau făceau figuraţie ca şi membru al familiei, astfel numărul de sticle de bere cumpărate era mai mare.

Tot legat de copilărie şi de Ursus îmi aduc aminte de nişte faze care şi acum mă fac să râd cu hohote când mă gândesc. În spatele complexului comercial, aflat la câteva sute de metri de blocul în care locuiam, se afla un depozit de sticle goale. Erau la modă atunci cei 3R, reduce, refolosire, reciclare. Pentru fiecare sticlă goală de Ursus vândută la Alimentara primeai un leu. Pentru copii acest lucru era o mană cerească. Dacă nu aveam minge de fotbal ca să ne jucăm improvizam pe loc. Fiecare venea cu o sticlă iar aşa, puteam să adunăm bani şi pentru celebra minge de 35.

Astea sunt amintirile mele legate de Ursus”.