Paleontologii Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca și ai Muzeului Țării Crișurilor Oradea au publicat rezultatele cercetării fosilelor unei șopârle care dovedește prezența unei noi familii denumite de către aceștia Barbatteidae.

Șopârla descoperită la Oarda de Jos, lângă Alba Iulia, încadrată într-un nou gen și nouă specie, a fost denumită Oardasaururs glyphis. Ea atingea în jur de 20 cm lungime și a viețuit la finele Mezozoicului în Cretacic, acum cca. 70 milioane de ani, pe un uscat insular (numit Insula Hațeg, din dispărutul Ocean Tethys) care ocupa la acea vreme o bună parte a Transilvaniei actuale.

”Ceea ce este caracteristic acestei șopârle este sculptura foarte evidentă a acoperișului cranian, cu creste separate de șanțuri care imprimă celui care privește imaginea generală a unei scrieri, de unde și denumirea speciei de ”glyphis”, însemnând ”cu scriere, prin sculptare”, a declarat dr. Márton Venczel (Muzeul Țării Crișurulor).

Prof. dr. Vlad Codrea (UBB Cluj-Napoca) susține că: ”Este o descoperire remarcabilă atât prin poziția sistematică a fosilei - nouă pentru știință - cât și prin faptul că iată, ea îmbogățește biodiversitatea Insulei Hațeg de la final de Mezozoic. Este o dovadă a faptului că mai sunt încă suficiente elemente de cunoaștere care pot fi adăugate acestui uscat insular, de faimă mondială prin evoluția lumii vii care l-a caracterizat. Această mică șopârlă a viețuit în umbra dinozaurilor specifici acestei insule, parte dintre ei celebri prin faptul că au devenit ”pitici” pe parcursul istoriei lor din cauza vieții în mediul insular. Dacă șopârla de la Oarda nu impresiona prin dimensiuni fiind mai degrabă mică, o formă înrudită denumită Barbatteius (definită de aceiași cercetători) ajungea la nu mai puțin de 80 de cm lungime”.