Celebrul dosar ”Number One”, deschide în 2011 de procurorii DNA Cluj, a fost închis cu achitarea omului de afaceri Călin Stoia.

Cine plătește pentru primele sentințe de condamnare, semnate, chiar și de președintele Secției Penale de la Tribunalul Cluj, Alina Țopan? O întrebare care în actualul context al justiției rămâne fără răspuns. Dosarul a fost închis azi cu decizia definitivă de ACHITARE.

În 2011, procurorii anticorupție Cluj, îl prezentau pe omul de afaceri clujean, Călin Stoia ca pe un mare ”sforar”, cu intrări la premierul de atunci Emil Boc. Aceste intrări, susțineau procurorii DNA, erau taxate generos de de Stoia cu sume de zeci de mii de euro. Totul se baza pe o discuție telefonică purtată de Stoia cu alt om de afaceri, discuție nesusținută de nicio altă probă.

După două condamnări, ciudate și suspecte, de doi ani de închisoare, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, din București, au decis că dosarul să fie rejudecat, deoarece modul de interpretare a probelor a fost făcut în mod nelegal. Interesant este faptul că judecătorul de fond, care a dispus sentința de doi ani de închisoare, era nimeni alta decât Alina Țopan, președinta Secției Penale de la Tribunalul Cluj. Și mai interesant este faptul că Alina Țopan nu prea a achitat pe nimeni, în ultimii ani, mai ales în dosarele DNA.

După rejudecarea dispusă de Înalta Curte, dosarul a fost retrimis din nou la Tribunalul Cluj, unde alt judecător a dispus achitarea lui Stoia, pe motiv că fapta nu există.

În cursul zilei de luni, 11 septembrie 2017, judecătorii de la Curtea de Apel Cluj, au decis să mențină sentința de achitare, decizia fiind una definitivă.

În dosar există o stenogramă, ajunsă celebră, dar despre care omul de afaceri Călin Stoia a spus, în timpul procesului, că era doar o glumă, deoarece niciun moment nu a intervenit în favoarea lui Ion Bujorel Bold, pentru a-și recupera banii mai repede de la Guvernul României. Judecătorii care au dispus achitarea au ajuns la concluzia că nimeni nu a luat comision și nimeni nu a intervenit pe lângă premierul Emil Boc să urgenteze plata, totul rămânând la nivelul unei simple discuții, nesusținute de alte probe.

Discuția de la care a pornit dosarul de trafic de influență a fost interceptată pe data de 28.08.2011, între Călin Stoia și Ion Bujorel Bold în care primul se oferă să îl ajute pe al doilea în chestiunea alocării de bani din fondul de urgență al guvernului, condus atunci de Emil Boc, pentru lucrările efectuate de firma Onilserv SRL, în comuna Ionești, județul Argeș.

Stoia Călin Mihai: Hai zi cumetre.

BOLD ION BUJOREL.: Fii atent cum e treaba, deci e totul OK, legal, frumos, e adresă făcută de prefect președintelui Consiliului Județean, înțelegi? E lucrarea din 2009 la niște drumuri, când au fost calamitățile alea, înțelegi?

S.C.M.: Da.

B.: Și de, oamenii au un milion de euro  de recuperat, și acuma, în prima tranșă, e făcut scrisoarea de ăștia, ți-am zis..

S.C.M.: De firma care o făcut lucrările?

B.: Da, dar pe primărie, e făcută adresa pe primăria respectivă.   

S.C.M.: Deci primăria o avut contract, firma respectivă cu primăria.

B.: Da, deci nu apare firma, știi? Doar primăria apare.

S.C.M.: Am înțeles.

B.: înțelegi? și în prima tranșă ar fi vrut 500.000 euro, 540.000...

S.C.M.: Stai puțin, e foarte important cine trebuie să plătească banii ăștia. Primăria care trebuie să-i primească de unde?

B.: De la Guvern.

S.C.M.: De la Guvern ce? De la Fondul de rezervă?

B.: Da, Fondul de rezervă.

S.C.M.: Ăla-i la dispoziția primului ministru.

B.: Da, păi asta ți-am zis, că ăla merge...

S.C.M.: și de ce nu-i dă?

B.: Păi se face o listă acuma, că de aia e urgență, cică se face o listă acuma în care să se dea la mai mulți și știi cum e, care intră pe listă. Asta ne trebuie.

S.C.M: Nu, că în momentul în care s-a angajat lucrarea, ea trebuie să fie bugetată.

B: Ei, e din 2009, îți dai seama. Și nu și-au luat ăștia banii. Și sunt în cap. Deci sunt în cap că intră în toate c... urile acuma, cu bănci, cu toate prostiile și sunt disperați.

S.C.M.: Măi frate, îți spun sincer și să nu mă înțelegi greșit, dar suma e prea mică ca să pot să declanșez o chestie de genul ăsta, bă, haide, dați-le la ăia un milion de euro. înțelegi? Adică eu am niște mecanisme prin care pot să declanșez o operațiune de genul ăsta, dar toate astea au niște costuri.

B.: Păi normal că oamenii...

S.C.M.: Îs oameni serioși, dacă spun ajutați-mă și pe mine să ia ăla un milion ... pentru o sută de mii nu mă dau jos din pat.

B.: Da, da, atunci da, prima tranșă e de 500 mii, următoarea e de 500, înțelegi?

S.C.M.: înțeleg, de asta încerc să-ți spun, ca să ajungi acolo, în preajma lui number one, trebuie să ajungi prin niște oameni care au și ei anumite valori, înțelegi? și ăsta vine și spune, ce-mi iese mie la afacerea asta? O sută de mii? Sau 50 mii cum zici  tu? Păi pentru 50 mii nu mă dau jos din pat, frate.

B.: Da.

S.C.M.: Cam așa funcționează. Adică afacerea trebuie să fie suficient de interesantă ca să-i ...

B.: Dar normal, e normal. Deci nu e pe ochi frumoși.

S.C.M.: Am înțeles. Dar sunt niște costuri, asta încerc eu să-ți explic ție, că-s niște sume la care băieții care-i știu eu, care pot să influențeze chestia asta nu se deranjează.

B.: Da, asta e.

S.C.M.: Eu o să pun o întrebare. Ca să nu, așa de dragul tău, da eu cunosc fenomenul foarte bine.

B.: Păi da, bine, pune o întrebare și zi, mă frate care ar fi costul, știi?

S.C.M.: Cum?

B: Pune-i o întrebare și zi băi care ar fi costul. Ca să știm.

S.C.M.: îți spun acuma, 10% e întotdeauna. Ăsta-i costul. Neinteligibil

B.: Da, un 10% asta e, dar no, știu eu, nu e o problemă, dar problema ............”