Sambata 23 Noiembrie

Cluj: Condamnat la 6 luni de închisoare și daune de 10 mii de euro pentru că o biciclistă nu a putut opri și spune că și-a rupt piciorul din cauza lui


Un tânăr student care ieșea de la facultate, de pe strada Dorobanților, în 5 aprilie 2017, împreună cu trei colegi, a evitat o biciclistă, dar aceasta s-a dezechilibrat, a căzut și și-a rupt piciorul. Cei patru tineri au traversat pista de biciclete, amplasată chiar în fața laboratoarelor Universității Tehnice, pe strada Dorobanților 71 - 73. 

Tânărul student de atunci a relatat că el a sărit ușor pentru a nufi lovit de biciclistă, iar aceasta s-a dezechilibrat și a căzut. A încercat să sară de pe bicicletă, dar a rămas cu piciorul prins și a suferit o ruptură. Imaginile susțin cele spuse de tânărul student B.

Cu toate acestea, el s-a ales cu dosar penal, a fost condamnat la 6 luni cu suspendare și la plata unor despăgubiri de 8.500 de euro (plus încă 3000 daune morale). Numele lui nu va fi prezentat pentru că a făcut recurs și nu vrea să aibă de suferit. Victima a prezentat un act din care reiese că a avut nevoie de 120 de zile de îngrijiri medicale (4 luni de zile) și chiar a recunoscut că i-a ”văzut, dar nu a reacționat, nu a încetinit...”. 

Totul s-a intamplat in 05.04.2017 în jurul orei 11:46. 

Eu ieseam de la facultate, terminandu-se orele sa plec spre service, având mașina parcată pe Dorobanți, chiar langa facultate, doar ca pentru a traversa este nevoie să treci de pista de biciclete ”a lui Boc”. 

Eram împreună cu 4 colegi, înainte sa iesim de la facultate ne-am asigurat că nu vine nimic, dar în stanga este o mica curba și nu se vede după ea din cauza zonei verzi de la bloc. 

Vazand ca nu vine nimic, ne-am continuat drumul sa ajungem la masina, dar cand am ajuns langa pista, am auzit doar un ”atenție” din partea stanga si primul instinct a fost sa ma feresc. Femeia a vrut să sară de pe bicicletă, având bicicleta de femei, dar și-a prins piciorul la bara și l-a rupt.

Am  sunat la 112, a venit poliția vreo 3 masini, de parcă am omorat pe cineva. Vine si criminalistică, poze, figuri… Am zis cine știe așa sunt protocoalele, ea in tot acest timp nici măcar “Mâc” nu a zis, tot dădea telefoane sa o ducă la Spitalul Militar, afland mai tarziu ca acolo este medic de familie și are relații  etc. 

După toate astea mă duc la poliție dau declarații, și mă duc cu părinții la ea la spital, totuși sa vedem cum se simte, care-i baiul. Nu trece 40 min de cand  a dus-o la spital, ea deja era în camera privată cu vreo 6 medici pe langa  ea. Cand am ajuns acolo, avea deja si comandate placutele la picior și ce avea nevoie de parcă o mai fost înainte operația pe aceasi treaba. 

Toate bune și frumoase intru cu maica mea în salon, vedem care-i  problema, dacă are nevoie de ceva... nu că aș fi fost vinovat, ci din întâmplarea asta stupidă... ca orice om să ajuți când îi ceva… După multe discuții, i-am zis dacă are nevoie de ceva… o mers  maica mea și i-a luat o plosca, niște apă… și după a zis că ce să facă se întamplă. Nu am fost atenți amândoi și asta este, să o lăsăm așa. 

Toate bune și frumoase. După o vreme mă sună cam după vreo luna,  foarte sec, probabil mai avea pe cineva pe lângă ea, că o îndemna ( soțul  mai mult ca sigur ), ca ea nu se simte prea bine și ca o trebuit sa meargă la  POLARIS privat, că i s-a infectat piciorul ( de parcă eu I l-am infectat la ce spitale avem) și că să ne întâlnim să discutăm… Am zis ok ne vedem  sigur…. și închide. Dupa 2 saptamani, mă sună iarăși ca de ce nu am sunat-o ca sunt nesimțit, că nu mai avem ce discuta, să discutăm de acum încolo doar cu avocatul ei.

Zis si facut, vorbesc și eu cu o avocată foarte buna pe Cluj, pe penal, merg ai mei să vadă care sunt probleme ei.

Cand ajung la avocat, începe avocatul că știți că ce s-a întâmplat, ca doamna dorește 30,000 euro despăgubiri ( toți erau pe burta de ras, auzi la ea pe un picior rupt care nici macar nu am fost eu de vina, pentru că nu stie ea folosi franele la bicicleta sau sa ocoleasca un pieton, dacă l-a văzut). 

Instant nu ai mai avut cu cine sa vorbesti la ce le trebuia lor… 

După o vreme aflăm ca a primit de la IML 120 zile de spitalizare…. Absurd! Avocata mea a avut caz de accident rutier cu coloana ruptă și băut la  volan și a primit ăla 30 zile spitalizare după operații grele….Și ea pentru un picior îi dă 120 zile… 

Ok! Mergem la tribunal… După vreo 2 ani, pe civil bineînțeles, se dădea ea lovită și vai cât o îndurat ea și că s-a pensionat de boala, că nu mai poate merge cum trebuie, și ea dupa 3 luni a început sa lucreze in privat, la un Spital privat din Cluj.

Și-a găsit martori că vai cat o suferit ea ( unu zicea ca o fost în Germania la masaje și analize, alt martor ca prin Italia…..) După i-am întrebat de ce s-a angajat, dacă ea ii pensionata de boala? Răspuns martor: “E păcat de Dumnezeu, dacă poate lucra să nu o facă”) 

- Ne-am trezit ca are pretenții și de 50.000 euro acum, de parcă am  lovit-o cu trenu și e în scaun cu rotile.

- Începem cu întrebări unu la altu… Și bineînțeles dădea cu stangu-n dreptul, a recunoscut pe față că îi vinovată și ea 30, 40 % și ca ne-a văzut, dar nu a reacționat, nu a încetinit... 

- De avertizarea sonoră ce sa mai zic. A spus ca a avut, dar nu o folosit-o. A adus poze de pe Dorobanti cu pista, la fiecare capăt de pistă este un cedează trecerea pe pista cu alb, prin care îți și dai seama ca îi cedează trecerea. Ea aducea poze facute invers și alungite să pară ca îi o săgeată ca ăla este sensul de circulatie, ea venind dinspre Marasti spre Eroilor.

- Fac apel la Primărie, primesc răspuns ca sensul e exact invers, cum  merg mașinile dinspre Eroilor spre Marasti, depun la dosar, dar degeaba. Nu se ia în considerare ca vezi Doamne e ambiguu semnu… Ok, cer la poliție sensul de mers și la fel ei au aprobat exact cum circula mașinile, dar tot degeaba… 

- Am cerut încontinuu expert în producerea accidentului, mereu refuzat…Ca nu are treaba, deși eu am camera video filmat de la facultate și se vede cum s-a produs și că avea viteza.. Martorii mei la fel susțineau.

- La final pe cazul civil, deși ea avea depuse cheltuieli de vreo 8000 lei, mă trezesc ca trebuie sa îi dau 8500 euro daune morale si vreo 3000 materiale. PE CE? 

- Toate frumoase, fac recurs, se termina și penalul și aflu ca primesc 6 luni de închisoare cu suspendare și 2 ani cu supraveghere. Ce? Pentru ce? Pentru pista de biciclete făcuta ilegal pe trotuar de Boc cu prietenii lui, nemarcat corespunzător cum zice ”instanța” și cică nu pietonii sunt de vină de marcaje…Dar în tot acest timp, Primăria nu e de vina cu nimic. Ei au scăpat basma curata.

După mulți ani, mii de euro cheltuiți pe avocați, nervi mancati, eram și la facultate aveam si job, 12 ore eram plecat zilnic de acasă, examene + după m-am casatorit, pe moment am o fetita de 2 luni… va  dati seama că nu e ușor. 

Mă trezesc ca da verdict la final judecătorul că sunt 80% vinovat pentru tot! Pentru ce? Că m-am ferit și nu am intrat ca boul în ea, să moară pe loc? Ca Boc a făcut piste ilegale, nemarcate corespunzător și tot eu sunt de vină? Dacă era un copil pe pista ieșea din bloc, sau un batran? Ieșea mult mai urât și se schimba cazul. Și mai mult ca sigur nu era verdictul asta”, a relatat tânărul din imagini. 

Pasaje din dosar cu răspunsul Tribunalului Cluj si ale Curții de Apel Cluj:

Deși din adresele depuse la dosarul cauzei de Primăria mun. Cluj Napoca, amintite în cele ce preced, rezultă că pista de biciclete de pe  Calea Dorobanților a fost aprobată pe trotuarul de pe partea stângă a străzii în sensul de mers (raportat la sensul de circulație al  vehiculelor), cu sens unic de circulație dinspre cartierul Mărăști spre  zona centrală a orașului și a fost semnalizată ca atare prin marcaje  rutiere specifice (marcată cu bicomponent de culoare roșie), tot Serviciul Siguranța Circulației din cadrul Primăriei mun. Cluj-Napoca admite că nu existau indicatoare rutiere amplasate cu privire la pistă.  Această concluzie se desprinde și din adresa depusă la dosarul  cauzei de I.P.J. Cluj – Biroul Rutier, în care se arată în mod expres că pista nu era prevăzută cu indicatoare rutiere. Așa fiind, în absența indicatoarelor rutiere sau a unor marcaje specifice, instanța a reținut că, la data producerii accidentului, nici persoana vătămată și nici inculpatul nu știau și nici nu puteau ști care este sensul de mers prevăzut pentru pista de biciclete, dar au cunoscut cu exactitate existența pistei. Instanța a apreciat, în consonanță cu susținerile reprezentantei Ministerului Public, că nu se poate reține încălcarea vreunei dispoziții legale de către vicitmă, atât  timp cât aceasta se deplasa pe o pistă destinată bicicletei, fără a  putea cunoaște sensul de mers prevăzut de autorități pentru acea  pistă. Pe de altă parte, în absența cunoașterii sensului de mers cu  care era prevăzută pista, inculpatul trebuia să respecte normele în  vigoare cu privire la regulile de circulație pe pistele de biciclete  (amintite mai sus), indiferent de sensul de mers al acesteia. În plus,  instanța a constatat că, nici la data producerii accidentului şi nici în  prezent nu există indicatoare de obligare sau de informare care să  stabilească direcția de deplasare pe pista de bicicletă. Acesta este, de  altfel și motivul pentru care, în conținutul procesului-verbal de  cercetare la fața locului, lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Rutier  al Poliției mun. Cluj-Napoca au consemnat, în absența unei certitudini,  că pe pista amenajată bicicletelor circulația se face pe ambele  sensuri.  

În ceea ce privește susținerea apărării în sensul că persoana vătămată  se deplasa cu viteză ridicată la momentul impactului, instanța a  constatat că această susținere nu este ancorată în materialul  probatoriu administrat în cauză, neexistând niciun mijloc de probă  obiectiv, științific, care să poată determina viteza de deplasare a  victimei, viteză care a fost apreciată ca fiind una mare de către  inculpat și martorii oculari.  

Cu toate acestea, instanța a apreciat că, din mijloacele de probă  administrate în prezentul dosar penal există suficiente elemente care  să conducă la concluzia că și persoana vătămată a avut o culpă  redusă la producerea accidentului, având în vedere următoarele  aspecte:  

Astfel cum rezultă din declarația persoanei vătămate dată în etapa  cercetării judecătorești la data de 12.05.2021, aceasta nu a folosit  sistemul de avertizare sonoră cu care era prevăzută bicicleta, nu a  virat la stânga pentru a evita impactul cu inculpatul și nu a frânat la  momentul la care a realizat că există riscul de a intra în coliziune cu  inculpatul. În raport de aceste elemente rezultă că, deși persoana  vătămată nu a încălcat, înainte de momentul producerii accidentului, vreo normă juridică privind circulația pe drumurile publice, existau  diligențe suplimentare pe care aceasta le putea depune pentru a evita coliziunea cu inculpatul.  

Raportat la această concluzie, instanța a apreciat că inculpatul a avut  un grad de culpă de 80% în producerea accidentului, care a avut loc și din culpa concurentă a victimei în proporție de 20%. Această  constatare nu este în măsură să conducă la excluderea existenței  vinovăției inculpatului în producerea accidentului, sub forma culpei,  latura subiectivă a infracțiunii fiind dovedită în speță.  De asemenea, instanța a reținut, în dezacord cu susținerile apărării, că  fapta este imputabilă inculpatului, nefiind incidentă cauza de  neimputabilitate a cazului fortuit, deci neimpunându-se achitarea  inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) C.pen. În acest sens,  trebuie remarcat că, potrivit art. 31 C.pen., pentru a putea fi reținut  cazul fortuit, este necesar ca rezultatul faptei să fie consecința unei  împrejurări care nu putea fi prevăzută de autorul infracțiunii. Astfel  cum se arată în doctrină, imposibilitatea de prevedere trebuie să fie  una general și obiectivă, ținând de limitele generale ale posibilității de  prevedere. Pentru a exista caz fortuit trebuie constatat că nicio  persoană nu putea prevedea intervenția împrejurării străine și efectele  acesteia. Tocmai de aceea, domeniul culpei fără prevedere nu se  învecinează cu cel al cazului fortuit, între cele două existând un  domeniu intermediar, specific situațiilor în care autorul nu putea să  prevadă, însă o altă persoană ar fi putut.  

În speță, instanța a reținut că, raportat la locul producerii accidentului,  la data și ora producerii acestuia, împrejurarea că o persoană circula  pe pista dedicată bicicletelor nu constituie o împrejurare absolut  imprevizibilă pentru inculpat, care frecventa acea zonă a trotuarului în  mod curent, fiind, la data comiterii faptei, student și desfășurându-și  activitatea la Centrul de Ecomanagement din cadrul Universității  Tehnice Cluj-Napoca, pe Calea Dorobanților nr. 71-73.  

Având în vedere aspectele prezentate mai sus, prin raportare la art.  396 alin. (2) din C. proC.pen., instanţa a constatat, dincolo de orice  îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost  săvârşită de inculpat.

Prin urmare, instanța a stabilit în sarcina inculpatului B.  pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de  vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2) și (3) C.pen.,  cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. a) C.pen.  

Referitor la aplicarea pedepsei, instanţa a avut în vedere că  circumstanţele personale reţinute în favoarea inculpatului sunt  suficiente pentru a conchide că aplicarea pedepsei stabilite nu este  necesară, fiind suficientă amânarea aplicării pedepsei, astfel încât,  chiar fără condamnarea inculpatului, acesta nu va mai comite alte  infracţiuni, fiind necesară supravegherea conduitei sale pe o perioadă  determinată.  

În primul rând, instanța a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile  obiective prevăzute de dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin.  (2) C.pen., pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei,  respectiv pedeapsa stabilită este închisoarea de cel mult 2 ani,  inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, şi a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul  comunităţii şi nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a  încercat zădărnicirea aflării adevărului. 

Este evident ca atâta timp cat proba cu expertiza tehnica a fost  respinsa, nu exista niciun mijloc de proba obiectiv pentru a se  determina viteza de deplasare, iar acelaşi lucru îl putem afirma si in  privinţa stabilirii dinamicii producerii accidentului. In lipsa unui mijloc  de proba obiectiv, ştiinţific, soluţia este de achitare pentru lipsa  probelor care sa înlăture orice îndoiala care planează asupra stării de  fapt reţinute de Parchet.  

Dupa cum se poate observa, partea vătămata a recunoscut faptul ca  nu a folosit avertizorul sonor, invocând ca nu l-a văzut pe inculpat. Or,  in condiţiile in care conducea prudent nu avea cum sa nu-l vadă.  Persoana vătămata a declarat ca a redus " puţin" viteza, in pofida  faptului ca se apropia de clădirea Universităţii Tehnice Cluj, ceea ce  presupunea in mod evident adaptarea la o viteza corespunzătoare si  mult mai multa atenţie si din partea bicicliştilor.  

In final, instanţa de fond a reţinut că fapta este imputabilă inculpatului  "raportat la locul producerii accidentului, la data şi ora producerii  acestuia, împrejurarea că o persoană circula pe pista dedicată  bicicletelor nu constituie o împrejurare absolut imprevizibilă pentru  inculpat, care frecventa acea zonă a trotuarului în mod curent",

Raspuns tribunal: 

La data de 05.04.2017, în jurul orei 11:46, persoana vătămată  BICICLISTA, în timp ce conducea bicicleta marca Hercules pe Calea  Dorobanților din mun. Cluj-Napoca, pe pista pentru biciclete special  amenajată pe trotuarul stâng, dinspre cartierul Mărăști spre zona centrală a  municipiului, ajunsă în dreptul imobilului cu numărul administrativ 71-73, a  intrat în contact cu inculpatul Bogdan, care, în calitate de pieton, a pătruns  pe pistă fără să se asigure. În urma impactului, persoana vătămată a căzut,  suferind leziuni corporale. Organele de poliție ajunse la fața locului au  identificat bicicleta marca Hercules condusă de victimă, care prezenta  următoarele avarii: ghidon în partea dreaptă, aripă spate, urme de zgâriere  în partea dreaptă, iar pe pista pentru bicicliști, în dreptul reperului au fost  identificate urme de zgâriere. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest,  rezultând o valoare de 0,00 mg/l alcool în aerul expirat.  

Situația de fapt expusă rezultă din cuprinsul procesului-verbal de cercetare  la fața locului și a schiței accidentului planșa fotografică efectuată la fața  locului procesul-verbal de vizionare a cd-ului conținând înregistrarea video  a incidentului înregistrarea de pe suportul optic tip CD declarațiile  persoanei vătămate BICICLISTA, date atât în faza urmăririi penale (f. 27 dosar u.p.), precum și în faza de judecată, precum și din declarațiile  martorilor a reieșit faptul că persoana vătămată BICICLISTA a prezentat  leziuni care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, leziunile  necesitând 115-120 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii și  pot data din 05.04.2017.  

De asemenea, din cuprinsul Raportului de constatare medico-legală nr. x din data de 16.01.2018 emis de I.M.L Cluj a rezultat că victima  BICICLISTA prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul  unui accident rutier, leziunile traumatice au necesitat 115-120 zile de  îngrijiri medicale timp în care se include și extragerea materialului de  osteosinteză, leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei,  acestea nu au dus la instalarea vreunei din situațiile prevăzute de art. 194  C.pen. și pot data din 05.04.2017.  

În fine, din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. x din  08.12.2020, instanța reține că persoana vătămată a prezentat leziuni  traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, că  acestea au necesitat, în totalitate, un număr de 120-130 zile de îngrijiri  medicale, timp în care se include extragerea materialului de osteosinteză și  tratamentul de recuperare, leziunile putând data din 05.04.2017. 

Producerea acestui rezultat se datorează în cea mai mare parte  inculpatului, care a pătruns intempestiv pe pista de biciclete, deşi trebuia să  se asigure în prealabil şi să acorde prioritate de trecere persoanei  vătămate. Inculpatul neagă că ar fi pătruns pe pista de biciclete şi că ar fi  existat un contact cu persoana vătămată. Înregistrarea video relevă în linii  generale modul în care s-a produs accidentul. Inculpatul, aflându-se într-un  grup de mai multe persoane, iese din curtea Facultăţii Tehnice, traversează  trotuarul transversal, iar la intersectarea cu pista de biciclete nu se asigură  în nici un fel prin întoarcerea capului în ambele direcţii şi nu schiţează nici  un gest de a se opri pentru a acorda prioritate de trecere eventualilor  participanţi la trafic. De asemenea se observă persoana vătămată care  circula pe pista de biciclete pe sensul de circulaţie cartierul Mărăşti – Teatrul Naţional, care deşi observă grupul de persoane care se îndreaptă  spre pista de biciclete, nu ia nici o măsură de prevenţie, menţinând viteza,  încălcând obligaţia generală impusă de art. 35 din OUG nr. 195/2002  tuturor participanţilor la trafic. Persoana vătămată se prăbuşeşte de pe  bicicletă în apropierea inculpatului. Nu se observă cu exactitate dacă a  existat un impact între cei doi, însă imediat după trecerea persoanei  vătămate, inculpatul se răsuceşte în sensul invers acelor de ceasornic,  ceea ce indică un impact al bicicletei cu rucsacul acestuia, variantă  susţinută de altfel şi de martorul S. Accidentul a avut loc pe pista de  biciclete, lucru dovedit de poziţionarea urmelor impactului bicicletei cu  asfaltului, urme ce au fost găsite pe pista de biciclete. Înseamnă că  inculpatul trebuie să se fi aflat pe pista de biciclete la acel moment. Dat  fiind faptul că impactul a avut loc cu ghiozdanul inculpatului, deducem că  acesta se afla pe extremitatea opusă a pistei, respectiv înspre marginea  dinspre lângă Calea Dorobanţilor.  

În lumina acestor consideraţii, concluzionăm că inculpatul are culpa  principală în producerea acestui accident, întrucât nu a acordat prioritate  de trecere persoanei vătămate, care circula regulamentar pe pista de  biciclete, încălcând prevederile art. 167, alin. 1, lit. g, din HG nr. 1391/2006.  Persoana vătămată are la rândul său o culpă minoră, constând în aceea că  a rămas în pasivitate totală, neefectuând nici o manevră de evitare a stării  de pericol. Din aceste motive, apreciem că proporţia culpelor a fost just  dimensionată de către prima instanţă.  

Celelalte apărări ale inculpatului nu pot fi primite.  

Împrejurarea că sensul de circulaţie pe pista de biciclete era opus celui în  care persoana vătămată s-a deplasat (conform adresei de la fila nr. 12,  dosar instanţă), nu putea fi cunoscut la data comiterii faptei de niciuna  dintre persoanele implicate în accident, datorită lipsei, pe sectorul de pistă 

unde a avut loc accidentul, a unor marcaje clare de reglementare a  traficului pe un singur sens Această situaţie de fapt este dublată de  prezenţa, pe alte sectoare ale aceleiaşi piste a unor marcaje triunghiulare,  care pot fi considerate cu uşurinţă săgeţi de indicarea a sensului.  Răspunsul trimis de Primăria Cluj-Napoca referitor la semnificaţia acestor  triunghiuri este neconvingător, întrucât semnul de circulaţie „Cedează  trecerea” nu este monocrom, ci este de culoare roşie, cu o dungă albă de  jur-imprejur. În materia semnelor de circulaţie cromatica este esenţială, iar  în lipsa acesteia, semnificaţia semnului de circulaţie nu poate fi înţeleasă  corect, iar asta nu i se putea impune persoanei vătămate.  Reglementarea circulaţiei vehiculelor se realizează prin semne de circulaţie  şi marcaje rutiere, iar eventuala neconcordanţă a acestora cu dispoziţiile  administratorului drumului nu poate fi imputabilă participanţilor la trafic.  În lipsa unor marcaje clare de reglementare a circulaţiei pe un singur sens,  persoana vătămată putea să circule în orice sens, întrucât nu avea nici o  interdicţie reglementată printr-un indicator de circulaţie. Inculpatul avea în  schimb obligaţia de a se asigura şi de a acorda prioritate de trecere  bicicletei, indiferent de sensul în care circula, pentru că în lipsa unor  marcaje de reglementare a circulaţiei, pista putea fi legal parcursă în  ambele sensuri.  

Purtarea vestei reflectorizante şi a căştii de protecţie de către persoana  vătămată nu era obligatorie, în condiţiile în care a circulat la data comiterii  faptei. Purtarea căştii de protecţie era obligatorie doar în cazul circulaţiei pe  partea carosabilă, conform art. 70, alin. 4, din OUG nr. 195/2002, parte  carosabilă însemnând „porţiunea din platforma drumului destinată  circulaţiei vehiculelor; un drum poate cuprinde mai multe părţi carosabile  complet separate una de cealaltă printr-o zonă despărţitoare sau prin  diferenţa de nivel” (art. 6, pct.23 din OUG nr. 195/2002). Purtarea unei  veste reflectorizante ar fi fost obligatorie doar pe timpul nopţii sau în cazul  circulaţiei în condiţii de vizibilitate reduse (art. 161, alin. 1, lit. r din HG  1391/2006). Prevederile art. 162, alin. 1, lit. l, din HG nr. 1391/2006, care  interzic conducerea unei biciclete care nu este prevăzută cu un sistem de  avertizare sonoră trebuie intepretare coroborat cu cele ale art. 14 din acelaşi  act normativ care impun această cerinţă doar în cazul în care se circulă pe  un drum public, iar nu şi pe piste de biciclete. Reţinem aşadar că în  condiţiile date, bicicleta persoanei vătămate nu trebuia să fie prevăzută cu  un sistem de avertizare sonoră.

VIDEO, minutul 18.01

Comentarii Facebook