Unul dintre autorii volumului „Povești despre Cluj III”, Ioan Ciorca, a relatat o întâmplare la care a fost martor din troleibuzul nr. 3 care și atunci trecea prin Piața Gării.

În acei ani se trecuse de la sistemul clasic cu taxatoare la cel de ”autotaxare”. 

”Prin deceniul șase al secolului XX, când conceptul de ”stat de drept” era necunoscut în conștiința publică, ”prezumția de nevinovăție” era subînțeleasă şi de necontestat. Nimeni nu o punea la îndoială și nimănui nu-i trecea prin minte că cineva – asupra căruia ar plana niște ”suspiciuni rezonabile” –, trebuie să își dovedească ”nevinovăția în instanță”. 

Foto: Troleibuzul nr, 3, în fața Gării din Cluj-Napoca

Acest fapt este susținut și de ideea de a înlocui clasicele taxatoarele de pe mijloacele de transport în comun, cu un sistem nou, de ”autotaxare”. Pentru o bună bucată de vreme, acesta a fost utilizat pe troleibuze, locul lui fiind luat apoi de compostoarele mecanice. Astfel, în compartimentul femeii care încasa contravaloarea călătoriei – oferind în schimb un dreptunghi de hârtie –, a fost instalată o casetă prevăzută cu o rolă de bilete și o fantă prin care călătorul putea introduce o monedă de 50 de bani. Cel care se urca în troleibuz pe ușa din spate, introducea moneda, iar apoi își rupea un bilet, drept ”document justificativ” în fața ”organului de control”, că nu călătorește fraudulos. Cine urca pe ușa din față, trimitea moneda din mână în mână până la ”taxatoarea automată” și, tot așa, intra apoi în posesia biletului.

Foto: Biletele se cumpărau direct din autobuz, dar apoi s-a introdus autotaxarea

Existența noului sistem de taxare mi-a oferit posibilitatea de a asista la o lecție de conștiință civică înnăscută și cizelată prin ”cei șapte ani de-acasă”.

Autobuzele de țară – sau ”cursele”, cum erau cunoscute în limbaj popular –, ce asigurau legătura satelor nordice cu orașul, aveau stația terminus în fața Gării. Un bătrân împovărat de ani și de o pereche de desagi, a coborât dintr-o astfel de cursă și a luat troleibuzul numărul 3, pentru a ajunge undeva spre centru. A dezlegat nodurile ”năfrămuței” în care își ținea banii, a împăturit o bancnotă de 100 de lei și cu multă strădanie a izbutit să o strecoare prin fanta destinată monedelor, practicată în aparatul de taxat. A rupt apoi un bilet și a așteptat. Călătorii din spatele său, l-au înghiontit, apostrofându-l: ”Ce faci bade? Avansează pe interval! Ce aștepți?”. ”Restul”, a răspuns bătrânul. Când oamenii s-au dumirit ce ”rest” aștepta moșul, i-au povestit șoferului pățania țăranului. ”Nu te necăji” – i-a spus acesta – „Te duc până în Gheorgheni, la capăt de linie, rezolv problema și te aduc apoi în oraș ca să mergi în treaba dumitale”. La capătul liniei, șoferul a desfăcut băierele pungii taxatoarei automate și i-a restituit omului suta de lei, fără a se teme că ar putea fi învinuit de ”abuz în serviciu”, a relatat Ioan Ciorca, unul dintre autorii volumului „Povești despre Cluj III”.

Cartea va fi lansată de Asociația Vechiul Cluj miercuri, 15 noiembrie 2017, ora 18.00.

Foto: Ioan Ciorca / Facebook