Vineri 22 Noiembrie

Cluj: Relatare emoționantă pentru protestatari

 

O clujeancă a povestit o serie de amintiri pe care le-a avut din decembrie 1989, de la Revoluția română, când avea numai câțiva ani. 

 

În decembrie ‘89, părinții mei erau puțin mai în vârstă decât mine acum. Aveau destule responsabilități pentru vârsta lor, însă cea mai mare era responsabilitatea de a lupta pentru libertate. Responsabilitatea asta este ceea ce l-a făcut pe tatăl meu să iasă în Piața Unirii din Cluj, iar pe mama în fața casei de la strada Moților, atunci când bunicul meu rămânea cu mine. Responsabilitate ce l-a ținut pe tata în piață și după ce a început să se tragă, iar pe mama în poartă chiar și după ce a un securist i-a arătat arma de la brâu și i-a spus “Du-te doamnă în casă, dacă nu vrei să te împușc”.

 

Mai târziu aceeași responsabilitate i-a determinat să mă ascundă după un dulap împreună cu bunicul meu atunci când un grup de câteva zeci de persoane a fost încercuit chiar pe strada noastră. În spațiul sigur de după dulap, bunicul imagina pentru mine o lume în care în fața casei se desfășurau repetiții pentru Anul Nou, cu artificii, petarde și grupuri mari de oameni gălăgioși. Dincolo de poartă, se trăgea asupra acelui grup de oameni încercuiți. Deși toți vecinii mei erau baricadați în curți, tata a decis că frica nu poate să fie mai mare decât responsabilitatea, așa ca a ieșit și a deschis poarta închisă de mătușa mea mult prea speriată. Acea poartă a reprezentat salvarea din calea gloanțelor pentru câteva zeci de oameni, și o șansă la viață petru cei trei oameni împușcați deja, ajunși în sufrageria noastră, dezinfectați, pansați și înfășurați în fâșii de materiale de către mama, care în orice alte circumstanțe ar fi leșinat la vederea unei răni sângerânde.

 

Nu-mi amintesc cum au reușit răniții respectivi să plece din casa noastră sau când, dar știu că de la acea noapte până la plecarea elicopterului lui Ceaușescu, am stat cu toții închiși în casă, pe întuneric, iar părinții mei au curățat obsesiv orice pată de sânge care ar fi putut să fie depistată de cineva...în cazul în care nu ar fi ieșit totul bine. Dar până la urmă a ieșit, datorită curajului unor oameni ca ei, capabili să-și lase fricile deoparte și să facă ceea ce trebuie să facă pentru a apăra valorile care ne fac oameni - libertatea, cinstea, onoarea. Poate cel mai important lucru este faptul că au făcut asta fără a accepta ceva în schimb, în spetă - certificatul de revoluționar, pe care l-au luat toți vecinii rămași baricadați în casă în acea noapte, doar pentru că locuiau pe una dintre străzile în care s-a tras. Spiritul lor de sacrificiu și curajul din acele momente au rămas pentru mine un fir roșu al ideei de spirit civic și de implicare.

 

Acum, când democrația ne este pusă iar în pericol, trebuie să ne folosim de ceea ce părinții noștri au obținut cu atâta determinare în acele zile - libertatea - de a protesta, de a acuza minciuna și abuzul, de a recurge la toate instrumentele democratice la care avem dreptul. La fel cum ei nu s-au lăsat intimidați de oamenii înarmați de pe stradă, nici noi nu trebuie să ne lăsăm intimidați de agitatori sau de diversioniști. Acum e timpul nostru, iar statul suntem noi!”, a povestit Laura Racz, pe Facebook.

Comentarii Facebook