Grupul statuar ”Şcoala Ardeleană”, realizat de Romulus Ladea şi amplasat în faţa Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, a fost distrus. Primarul Emil Boc a intervenit și cere acum ca Grupul statuar să fie repus pe soclu, dar care soclu? Asta se întreabă oamenii de cultură.

Oamenii de cultură din Cluj-Napoca s-au revoltat cum au făcut și cu statuia lui Iuliu Maniu, care a fost aruncată de muncitori pe iarba de lângă zidul Bastionului Croitorilor. 

Alexandru Vaida Voievod, erou al Unirii de la 1918, ”cinstit” la Cluj-Napoca cu trei pubele inteligente - FOTO

Revenind la Grupul statuar ”Şcoala Ardeleană”, toată lumea știe că locul avea o frumusețe aparte. Acum este pus direct pe ”betonul” de granit, cu care Emil Boc a umplut tot Clujului, fără nicio legătură cu ce a gândit autorul operei. Grav este că cei de la UBB Cluj au tăcut și nu au comentat nimic, mai ales că rectorul universității a participat în 1973 la dezvelirea grupului statuar. 

Un fost cadru universitar din București, stabilit la Cluj-Napoca, Ion Cosmovici, a scris unele rânduri dureroase despre lucrarea ce pare compromisă.

”Soclul a dispărut, iar brazii cei înalţi au dispărut şi ei. E o poveste despre această statuie, pe care o scriu mai jos, dar e şi o durere despre toată această scenă sordidă de azi.

Povestea: de mulţi ani ştiam că la realizarea lui Petru Maior, personajul din dreapta, care e aşezat şi citeşte, modelul a fost bunicul meu, pictorul Ion Mitrea. Toţi cei care îl cunoşteau îl pot recunoaşte uşor. Discutând azi cu mama mea, adică fata lui Ion Mitrea, am aflat mai multe despre originea statuii.

Ion Mitrea, pictor şi profesor de pictură la Liceul de Arte Vizuale „Romulus Ladea” din Cluj, a format generaţii şi generaţii de artişti. Printre multe altele, a fost şi inspector de cultură la finalul anilor 60. În acel context, a primit într-o zi un telefon de la Bucureşti, cu mesajul: „Avem bani pentru o statuie, dar trebuie să fie gata proiectul în două săptămâni”. Mitrea l-a sunat pe prietenul său Romulus Ladea, care s-a decis rapid pentru acest grup statuar „Şcoala Ardeleană”, deja realizat în lut ca schiţă.

Sunt multe detalii interesante, care pot fi găsite prin arhive. De exemplu, statuia a fost sculptată în lut, apoi turnată în ghips, vopsită și lustruită, ca să pară din bronz pentru inspecţia rapidă. Apoi a fost finalizată din bronz în următorii ani. Ladea a murit în 1970, iar proiectul final cu soclul a fost inaugurat în 1973. E deci printre ultimele lucrări ale lui Romulus Ladea. Acum să ne imaginăm: o statuie în mijlocul Clujului comunist din anii 68-69 cu greco-catolici, un preot şi doi călugări, toţi şcoliţi la Vatican, iată o rezistenţă prin cultură care şi-a atins scopul.

Am mers spre seară să văd piaţeta cu statuia. Am înteles acum mai bine tot acel ansamblu, vegheat de brazii înalţi şi teii uriaşi ai Universităţii, care mi se părea cel mai firesc lucru. E o măreţie în acest grup statuar care invită la reflecţie, la meditaţie, chiar şi la contemplaţia tăcută spre o altă lume, acea lume a lui Platon, în care lucrurile nu mor. Nu poţi să mergi printre oameni şi biciclete şi să te trezeşti brusc faţă în faţă cu cele trei statui: da, era nevoie de acel soclu, larg şi cuprinzător, care de fapt nu era doar un soclu: era o mică piaţă-monument în sine, care pregătea ca o urcare spirituală întâlnirea cu statuile.

E mai mult: sunt destule statui în Cluj, dar, dacă ne gândim bine, clujenii în ce au mai bun nu sunt reprezentaţi de sabie şi război, ci de cultură şi artă. De fapt, de iubirea pentru cultură. Sunt iubitori de cărţi, în sensul bun, iubitori de litere şi artă, sunt oameni care meditează mereu la ce au citit, şi mai e ceva: sunt oameni cărora le place să împărtăşească ce au citit prietenilor. Cultura la clujenii adevăraţi nu e rece, devine mereu caldă, umană. Prin urmare, nu degeaba acel soclu-monumental a fost pus în faţa Universitaţii, loc al gândirii, al imaginaţiei curajoase şi al cărţilor.

Și mai mult. Clujul din ultimii ani mi se pare că se epuizează în realizarea de pubele inteligente şi alte lucruri care sunt bune, doar că pe parcurs orașul îşi pierde puţin suflul şi sufletul. „Brandul” Clujului nu e numai despre un oraş curat, ci și despre un oraş al minţilor luminate, care împărtăşesc unii altora idei, în pace şi răgaz, adică exact ce ne transmite statuia celor trei cărturari. Iar dacă primăria doreşte să facă pe străzile din jurul Universităţii un „shared space”, adică un spaţiu pentru oameni şi biciclete, să nu uităm că adevăratul „shared space” e de fapt la nivel de idei, şi acolo e mai degrabă secretul Clujului.

Aşa că, din toate punctele de vedere, atât ca mesaj, cât şi ca localizare, e posibil ca grupul statuar „Școala Ardeleană” să fie statuia care reprezintă cel mai bine sufletul Clujului sau ce ar trebui să fie Clujul în Transilvania și în România. Iar coborârea la nivelul căţeilor de pe stradă a statuii lui Romulus Ladea e cireaşa de pe tortul acestei pierderi a sufletului clujean în treburi cu tufişuri şi trotinete, care nu erau în niciun caz prioritare, până la a sufoca complet esenţialul.

E şi mai mult aici: am sunat prieteni artişti şi sculptori, din Bucureşti şi din Cluj. Erau șocaţi. În Bucureşti, unul dintre ei mi-a răspuns: „Da, grupul statuar al lui Ladea, sigur. E o capodoperă naţională, se studiază la facultate”. Când a auzit ca a fost scoasă de pe soclu şi pusă pe jos, i-a picat telefonul din mână. Toţi au văzut eliminarea soclului echivalentă cu a tăia statuia în două pentru că e prea mare sau prea grea.

Şi am aflat de la aceşti oameni de artă că nicio statuie nu poate fi separată de soclu, adică statuia şi soclul sunt gândite împreună de artist cu o ştiinţă deosebit de complexă. Dar când vorbim de o capodoperă ca cea din faţa UBB, să elimini soclul e o mutilare, care ţine de o crimă culturală şi de patrimoniu. Am mai aflat că în fapt nu ai voie, sub niciun motiv, să atingi un astfel de ansamblu de patrimoniu, ci doar să cureţi sau să restaurezi acolo unde e nevoie.

Am pus în acest text durerea mea şi sunt sigur că clujenii o vor striga mai tare. Sau măcar sper că îşi (vor apăra) istoria şi amintirile. Mai concret, dacă aveţi între prieteni oameni cu competențe şi cu știință în zona de artă, sculptură sau urbanism, rugaţi-i să scrie autorităţilor.

În fine, în urma sesizărilor oamenilor, primăria a decis să renunţe la proiectul iniţial de a pune statuia direct pe jos (!). Dar că va face un soclu care „va ţine cont de context etc”. Adică, nu prea ştim ce soclu va fi acolo. Şi aici e miezul discuţiei: cred că licitaţia e deja câstigată în ce priveşte soclul. Pentru că îl aștept cu interes cel care va face un soclu mai bun decât Ladea, pentru o statuie de… Ladea.

Iată mesajul meu: cei care pot ajuta cu competenţă, cu texte sau semnături, ar trebui să explice și să ceară în termeni potriviţi că acum statuia cu soclul strict original trebuie puse la loc exact aşa cum erau, şi că nu există altă alternativă. Orice altă alternativă mi se pare o distrugere a patrimoniului şi a unui înalt loc al memoriei din Cluj”, a scris acesta, pe ioncosmovici.ro.