Am avut „prilejul” să fac parte din categoria persoanelor puse în izolare de DSP Cluj, după ce am fost declarată contact direct al unei persoane confirmate cu COVID-19. Astfel, am aflat adevăratul motiv pentru care cresc cazurile, cel puțin în județul Cluj, și cât de preocupați sunt cei de la DSP de sănătatea și izolarea ta. Pe scurt: ambulanta Cluj vine si iti face acasa test rapid, nu PCR, desi ai simptome care indica infectia cu Covid 19. Acesta iese negativ. Dupa 15 minute, neincrezator in rezultatul celor de la Ambulanta iti faci alt test. Iese pozitiv, Suni la Ambulanta si iti spun ca sa iei in considerare testul lor- negativ. Ai si hartie scrisa de la ei ca esti negativ. Dupa 24 de ore, printr-un test PCR, se confirma ca, de fapt, esti pozitiv. Asta doar pentru ca insisti si nu ai incredere in primul test facut de cei de la Ambulanta. Daca ai crede testul lor, ai infecta o gramada de oameni.

„Durerile musculare nu sunt un simptom COVID”

În ultimul weekend al lunii ianuarie, prietenul meu a prezentat brusc simptome specifice infectării cu COVID: frisoane, febră, dureri musculare, dureri de cap și de ochi. Crezând că este o răceală normală, am așteptat câteva zile să vedem cum evoluează lucrurile. Era weekend, așa că stăteam acasă oricum.

Odată ce am văzut că simptomele nu dispar după 3 zile, luni, 25 ianuarie, la ora 10:00, am procedat exact cum ni se recomandă în această perioadă: am sunat la 112. I-am explicat doamnei motivul pentru care am apelat numărul de urgență, iar aceasta m-a redirecționat spre o altă doamnă, însă fără să mă anunțe. Brusc mi-am dat seama că deja vorbeam cu altcineva. 

Femeia, foarte plictisită, m-a întrebat ce simptome are prietenul meu. I-am enumerat agitată tot ce mi-a venit în cap: febră, dureri musculare, dureri de ochi, de cap (uitasem de frisoane). Aceasta a oftat și mi-a spus exact așa: „Din tot ce mi-ai zis tu, doar febra e un simptom COVID.” În acel moment nu mai înțelegeam nimic. Toate persoanele infectate până atunci mi-au spus că au avut dureri musculare, toate articolele, medicii și specialiștii spuneau la fel.

„Cum durerile musculare nu sunt simptom COVID?”, am întrebat eu bulversată. Însă, doamna nu avea de gând să-mi dea nicio explicație. În schimb, mi-a aruncat un „nu sunt” și mi-a enumerat ea alte simptome, pe care să le confirm, printre care și frisoanele.

„Bine, vom trimite o ambulanță pentru un test rapid. Doar să aveți răbdare, că mai sunt oameni în față. Continuă să-i dai medicamentele”, mi-a spus ea, pentru că m-a întrebat de-a lungul conversației ce medicamente a luat până atunci.

Am închis telefonul și am așteptat. Am așteptat și am așteptat. La un moment dat, derulând conversația în capul meu, am realizat că nu aveau de gând să vină: mi-a spus să continui să-i dau medicamente, de parcă ajungeau după 3 zile sau chiar deloc. Alte persoane ne încurajau să cumpărăm un test rapid de la farmacie, deoarece „ambulanța merge doar la cazuri grave” - la vârstnici, m-am gândit eu, având în vedere că am fost întrebată câți ani are infectatul.

„Luați în considerare primul test”

După aproape 5 ore de așteptare, era deja ora 15:00, nu am mai avut răbdare și am plecat să cumpăr eu un test rapid. După ce l-am luat și am ajuns acasă, aflu că ambulanța venise, iar testul rapid a ieșit negativ. Femeia a completat o fișă în care scria că va comunica DSP-ului rezultatul negativ al prietenului meu.

Totuși, simptomele încă erau acolo și deja depășeau semnele unei răceli normale. Dacă tot am cumpărat un test, am hotărât să îl facem și pe acela, măcar să știm precis.

Am urmat pas cu pas instrucțiunile de recoltare a probei și am așteptat câteva minute. Țin să precizez că testele erau leite și procedura aceeași. În mai puțin de 5 minute, cu toate că testul spunea 10-20 de minute de așteptare, au apărut clar cele două linii ce indicau rezultatul pozitiv. În acel moment, aveam în față un test rapid efectuat de ambulanță cu un rezultat neclar, declarat negativ, și un test rapid efectuat de mine, care era roșu pe alb pozitiv. Ce era de făcut?

Prietenul meu a sunat din nou la 112. I-a explicat situația și a solicitat doamnei să trimită o ambulanță pentru un test PCR. Conversația a continuat cam așa:

„Acum, care test îl iau în considerare?”, a întrebat el.

„Luați în considerare primul test, făcut de ambulanță, cel negativ”, a răspuns doamna de la celălalt capăt al apelului.

(Încă o precizare: la testele rapide, marja de eroare poate fi destul de mare. Dacă organismul tău nu prezintă o cantitate suficientă de COVID, testul poate ieși negativ chiar dacă ești infectat. Totuși, nu se întâmplă să iasă pozitiv, dacă tu nu ai COVID)

„Păi și dacă am mai făcut un test și a ieșit pozitiv, cum să îl iau în considerare pe cel negativ? Îmi puteți explica de ce a ieșit pozitiv dacă eu nu am COVID?”, a continuat argumentul.

„Nu, asta nu vă pot spune”, a răspuns femeia.

„Atunci puteți trimite o altă ambulanță care să îmi facă un PCR? Mă simt prea rău ca să nu am nimic.”

„Ambulanța nu poate veni de două ori la aceeași persoană. Nu puteți merge dumneavoastră la UPU, la Urgențe?”

„Doamnă, eu nu am mașină. În primul rând, mă simt prea rău ca să merg până acolo și, în al doilea rând, vreți să merg cu un mijloc de transport în comun sau taxi și dacă am COVID să mai infectez niște oameni până acolo?”

„Da, aveți dreptate! Așteptați puțin, vă rog!”

Am așteptat minute bune, în care doamna murmura pe fundal cu altcineva, probabil cerând un sfat.

„Va veni o ambulanță pentru un test PCR, însă nu știu când: azi, la noapte, mâine seară, vedeți dumneavoastră.”

Și cam asta a fost și ne-am întors la așteptare.

Spre seară, totuși, am fost surprinși să primim un telefon de la o ambulanță. Prietenul meu a confirmat adresa locuinței și adresa de e-mail (pentru trimiterea rezultatului). Ni s-a spus că ambulanța va sosi la noapte.

Rezultat PCR pozitiv

În jurul orei 01:30 în acea noapte, a sunat interfonul. Bărbatul era echipat din cap până în picioare și nu a intrat în apartament (spre deosebire de prima doamnă de pe ambulanță, care a venit doar cu o mască și a intrat în sufragerie). Acesta a spus că procedura poate fi realizată și din ușă. 

I-a recoltat probele și nu a spus nimic, chiar dacă a văzut că în casă mai locuiam și eu. La scurt timp după ce ambulanța a plecat, în maxim 20 de minute, m-au acaparat și pe mine frisoanele și febra. Știam deja care era problema.

„Vă rugăm să stați în casă”

A doua zi, pe la ora prânzului, email-ul a confirmat infecția cu COVID și ne informa că vom fi contactați de DSP. Toate bune și frumoase, dar am fost sunați de DSP Alba, având adresa din buletine acolo. Doamna a cerut câteva date, însă nu ne-a oferit prea multe detalii, susținând că vom fi sunați și de DSP Cluj. Totuși, nu a fost așa. După alte câteva ore de așteptare, prietenul meu a mai primit un e-mail în care era rugat să rămână în casă timp de 14 zile și cam atât. Nu trebuia să fie întrebat de persoanele cu care a intrat în contact? Nimic?

Am sunat eu la DSP Cluj, dorind să mă declar contact direct și posibil infectată cu COVID. De data aceasta, am vorbit cu un bărbat. Acesta a întrebat dacă nu am fost deja contactați de DSP și am spus că ba da, însă de Alba, nu de Cluj. Ne-a cerut datele și ne-a spus că vom primi decizia de izolare pentru 14 zile pe e-mail. 

Cu toate că am spus că prezint și eu simptome, acesta nu a intrat în alte detalii și am fost declarată contact direct al unui caz confirmat. Bănuiesc că, dacă simptomele s-ar fi agravat, am fi trecut din nou prin toate acele telefoane, ca să convingem o ambulanță să vină. Dacă ești tânăr, nu își bat capul.

De asemenea, am fost surprinsă, dar nu prea, de faptul că barbatul cu care am vorbit de la DSP Cluj nu a putut să-mi ofere niciun detaliu cu privire la rapelul vaccinului anti-COVID după infectare. Eu fusesem vaccinată cu prima doză, urmând ca în 8 februarie să fac rapelul. L-am întrebat pe acesta dacă pot să-l mai fac.

„Atâta timp cât nu aveți un test pozitiv, da”, mi-a spus el.

„Bine, dar dacă am simptomele și nu am mai făcut test? Adică am COVID, dar nu m-am testat”, am susținut eu.

„Întrebați medicul de la centrul de vaccinare”, mi-a răspuns.

Deci să rămân cu programarea, să ocup un loc care ar fi putut fi oferit altcuiva, doar ca să merg să întreb medicul cum ar trebui să procedez și să mi se spună, probabil, că nu pot face rapelul atunci, dacă în cele 21 de zile am avut COVID. Mulțumesc, DSP!

Astfel, izolarea a început din 25 ianuarie, de când a fost făcut primul test. Da, acela negativ.

Simptomele au fost ușoare

O altă precizare: DSP-ul nu te va suna zilnic să se asigure că ești bine. Decizia de izolare va fi transmisă medicului tău de familie care are de datoria să te verifice zilnic - bine, nu o face, dar presupun că poți suna tu dacă te simți rău.

Am luat antibiotice peste vitamine și iar antibiotice. Simptomele precum febra și frisoanele nu au mai apărut, însă starea constantă de oboseală și lipsa de energie te fac să stai doar în pat.

Poliția te salută din mers

Nu am mai primit niciun semn din partea DSP Cluj, dar după prima săptămână, când simptomele deja dispăreau treptat, am fost contactați de poliția locală, care ne ruga să ieșim la geam pentru a vedea că suntem acasă. Așadar, începând de luni, în fiecare zi, în același interval orar 12-13, poliția ne suna. Totuși, nu era așa de important pentru ei să vadă toate persoanele declarate la acea adresă, doar pe cel confirmat. Nici nu opreau în fața blocului, mașina încetinea, îți făceau cu mâna și plecau mai departe.

Probabil, și-au dat seama că pe parcursul izolării începi să te simți mai bine și poate nu mai ai răbdare să stai în casă. Totuși, pentru cei mai aventuroși, nu e practic să fie verificați în exact aceeași parte a zilei, doar o dată pe zi. Așa, poți să ieși relaxat la o plimbare de după masă sau să dai o fugă până la magazin.

În concluzie, cam astea sunt motivele pentru care numărul de cazuri este același, oricât de mult respectă oamenii măsurile de protecție impuse: se fac teste rapide, care pot fi eronate, dacă ești negativ, ești încurajat să-ți continui viața normal, infectând oamenii din jurul tău și dacă ești pozitiv și ești pus în izolare, ai cam toată libertatea din lume să mergi unde vrei. Aici depinde de tine de cât de conștient și responsabil ești.