Studenții nu se grăbesc să muncească. România are cei mai puțini tineri care au un loc de muncă încă din timpul facultății. Dor 2% dintre ei se împart între facultate și job, față de media europeană care a ajuns anul trecut la 23 de procente, conform Eurostat. Majoritatea spun că sunt susținuți de părinți, dar o altă explicație pentru numărul mic de statistici ar fi și că mulți studenți lucrează fără carte de muncă. 

„Nu am lucrat în timpul studiilor de licenţă pentru că nu am fost nevoit şi m-am axat pe studii, pe experienţa de student. Nu intenţionez să lucrez nici în perioada studiilor de master”, declară un proaspăt absolvent.

Anul trecut în rândul statelor membre UE, Olanda a ocupat cea mai mare pondere de 70%, a studenților care muncesc în timpul facultății. Aceasta este urmată de Danemarca cu 49% și Germania cu 42%. Pe ultimele poziții sunt clasificate Ungaria și Bulgaria cu 5%, Slovacia cu 4% și România, pe ultimul loc cu 2%. 

Doar că statisticile nu spun întreaga poveste. Pe lângă cei care aleg şi îşi permit să nu muncească, sunt mulţi care o fac fără forme legale.

„Lucrează mult la negru şi nu sunt înregistrate contractele, statisticile astea sunt făcute pe date oficiale care vin de la autorităţi. Acestea sunt joburi temporare de cele mai multe ori. Sunt ideali studenţii, elevii, tinerii, mai ales, că sunt şi ieftini”, explică un  expert HR. 

Studenții nu se grăbesc să muncească

Unii vor să câştige experienţă. Iar în pandemie, când şcoala era online, mulţi studenţi au zis să dea şi muncii o şansă.

„Eu am inceput să muncesc din primul an de facultate, am avut un job in domeniul in care urmam facultatea. Teoria de la facultate nu e niciodată de ajuns pentru atunci când termini şi trebuie să cauţi un job”, mai spune o studentă. „Par paradoxale, după experienţa pe care noi am avut-o, mai ales în timpul pandemiei, când profitând de mediul online, au început să lucreze şi să facă în acelaşi timp şi facultatea”, declară lectorul universitar Camelia Cușnir, potrivit Observator. 

Tinerii se plâng că, de multe ori, ofertele de lucru nu se pliază pe nevoile lor: salariile nu sunt pe măsura aşteptărilor, iar programul - insuficient de flexibil.