Mare dezbatere naţională zilele trecute.

Tema... o amărată reclamă la margarină...

În rolul principal, Nadia Comăneci, în rol secundar de un prost gust, mult mai rău decât al margarinei....Robert Turcescu.

Figuranți.... Marea Masă, diformă, a ipocriziei noastre colective, imună la „ghiolbănismele” din cotidianul vizual.

Ca reacție la faptul că Nadia Comăneci îndeamnă copiii poporului nostru drept credincios, prin intermediul unei reclame, să mănânce „otrăvitorul” aliment, Turcescu a postat pe blogul său un comentariu scurt, tăios, nervos, „buruienos” așa cum ne-a obișnuit în ultimul timp:
„Nadia Comăneci poate să-și bage-n fund reclama ei la margarină? Vai mama ei de cerșetoare, ce-a ajuns… i-aș da numai zece… șuturi în fund!

O nemernică, vinde otravă pe arginți!”...

Evident nu merită psihanalizată transformarea ziaristului Robert Turcescu dintr-un individ cerebral, echilibrat, într-o „maimuțăreală” de copie infidelă a lui Mircea Badea, în cel mai prost moment de inspirație al acestuia din urmă...

Mă deranjează subtilitatea de „godac”, obrăznicia și mitocănia asocierii celor „zece șuturi ”pe care le-ar plasa „corifeul” jurnalismului autohton în fundul celei care este considerată unul dintre cei mai buni sportivi ai secolului... cu prima notă de 10 din istoria gimnasticii...

Mizerabil.

Românii în marea lor majoritate, le dau copiilor să mănânce la micul dejun margarină în loc de unt, nu pentru că așa le-a zis la televizor Nadia Comăneci ci pentru că este mai ieftină...

Mâncăm în general mult și prost pentru că suntem săraci și insuficient educați în arta gătirii mâncărurilor sănătoase.

Consumăm aproape orice și în materie de media.

”Îngurgităm„ cu nesaț toate barfele mondene, ne interesează cand se mai mărită iarăși Bahmuțeanca cu Prigoană, ce fel de branză mănancă Becali la „mititica” al câtelea iubit de la grădiniță-ncoace are Drăgușanca, ce avere are Udrea după cel mai vesel divorț al anului și....alte „lături”.

Mass-media promovează scandalul, „chiloțăraia”, violența, în toate formele pentru că acestea sunt consumate cu nesaț de un public parcă aflat în arenele Romei antice.

Acolo în Colosseum sfâșierea unui trup uman de către un animal reprezenta o delicatesă.

Dictatura ratingului l-a transformat și pe Turcescu într-o „ fiară” dispusă să ofere trupul Nadiei, mulțimii înfometate de un trup neconsumat în „malaxorul” suburban dâmbovițean.

Ne sinucidem ca națiune, executând public, chirurgical, toate valorile reale ale societății romanești.

Am început de foarte mulți ani să ne omorâm cu otrava vorbelor, a invidiei, a ignoranței marile valori...

Nu știu care a fost numele otravei lente cu care i-am executat pe rând pe românii de calibrul regelui Mihai, al lui Ion Rațiu, Richard Wurmbrand, Octavian Paler, Corneliu Coposu și mai nou Nadia Comăneci.

Acestea sunt victimele notabile ale figuranților, noi cei care prin ipocrizia noastră colectivă ne prețuim valorile dupa ce acestea mor sau ajung la vârsta la care nu ne mai pot oferi nimic.

Vă ofer o mostră, o mică degustare din„ schizofrenia” noastră mioritică.


În 1990, l-am alungat pe „pribeagul” rege Mihai, interzicându-i să ne „vindece” de comunism, acum cand are o vârstă „matusalemică” îi dedicăm emisiuni elogioase la care nu se uită nimeni...

Modelul de politician pentru toți tinerii cu „brânză la gură” este Corneliu Coposu, dar poate nu am uitat toți că l-am preferat la vot pe comunistul Iliescu cu peste 85% ...

În antichitate romanii și nu numai își „înecau” angoasele, frustrările, foamea, fricile, urmărind spectacolul morții în Colosseum.

Acum „ucidem” la televizor, pe facebook sau pe bloguri....

Butonul de la telecomandă ne transferă în „arena plină de sânge” a showurilor lui Gîdea și Turcescu, unde fiecare pe rând, cu ghilotina vorbei ignorante și nepoliticoase ia români care „mustesc” de valoare, ca Pleșu, Patapievici, Liiceanu, Nadia Comăneci și îi „asasinează” încet cu rânjetul pe buze, în tăcerea complice a „figuranților” care în loc să schimbe canalul, „salivează” imund crescând cifrele de audiență ale „coloss-antenelor” moderne.

Scriem prin modul în care folosim telecomanda, filă cu filă, cartea de un prost gust desăvarșit a istoriei distrugerii valorilor autentice ale poporului nostru.

Mass-media românească s-a umplut de mirosul groaznic al vorbelor celor care nu și-au mai făcut de mult igiena personală a sufletului.

Îi recomand lui Turcescu și nu numai ca tratament pentru suflet, întru vindecarea limbii, cartea lui Petru Creția, „Luminile și Umbrele Sufletului”, care mi-a fost recomandată de un bun prieten, un anonim „îngrijitor de suflete”, Lorin Geantă.

Ne cunoaștem ca popor foarte bine „asasinii de suflete” și „dărâmătorii de statui”

Dar cât de bine îi cunoaștem pe cei care printr-o vorbă bună, prietenoasă, ca un fagure de miere, sunt leac pentru inimile noastre stresate de fuga cotidianului?

Majoritatea dintre ei mor în anonimatul ignoranței și a nerecunoștinței noastre.

Trebuie încet, încet să căutăm să ne facem curat în cămările înlăuntrului pentru că de la unii dintre noi, din gură, ies cuvinte care fac atmosfera irespirabilă.

Înțeleptul Solomon spunea că „din izvoarele inimii vorbește gura”.

Măcar prin tăcere unele persoane publice, ar face aerul mult mai respirabil.

Figuranții ca mine ar fi bine să pună mâna pe o carte bună și să închidă televizorul.

Miros plăcut!