Un fost anagajat al azilului de bătrâni "Sfântul Kamil" din Cluj-Napoca a făcut dezvăluiri în exclusivitate despre condiţiile inumane în care sunt ţinuţi bolnavii. Morţii erau puși în cămara de alimente.

Varga Erno, un fost angajat al azilului de bătrâni "Sfântul Kamil" din Cluj-Napoca, a făcut dezvăluiri şocante ce privesc condiţiile în care sunt îngrijiţi bătrânii azilului. Aceştia nu sunt primesc îngrijirea medicală adecvată, nu sunt spălaţi şi sunt lăsaţi să moară de foame.

"Ceea ce primeau oamenii ăia de mâncare era îngrozitor. Primeau un pahar de lapte şi un biscuite dimineaţa, sau o felie de pâine unsă cu ceva. Uneori le mai şi scuipau în mâncare", a declarat Varga Erno.

Fostul angajat al azilului a declarat că la ”Sântul Kamil” se adună mâncare şi bani din donaţii, iar cămara era plină cu alimente, dar acestea nu ajungeau pe masa bolnavilor.

"Erau cârnaţi care stăteau atârnaţi în cămara care era plină de alimente, dar bolnavii nu primeau aşa ceva. Mânca bucătarul şi directoarea tot ce era mai bun. Bătrânii erau lăsaţi să moară de foame", a mai spus Erno.

Pe lângă lipsa hranei, bolnavii nici nu primeau îngrijirea medicală necesară. "Era un singur îngrijitor pe tură. Nu putea face faţă un singur om la 40 de bolnavi", a completat Erno.

Bătrânii internaţi în azil erau puşi să-şi doneze casele şi pensia azilului, iar apoi se aştepta ca în cel mai scurt timp, exterminarea acestora prin lipsa de îngrijire medicală şi de hrană.

"Pentru Tokay Rozalia aceasta era o afacere. Bătrânii erau exterminaţi pentru a li se lua casele. Am văzut angajați care le scuipau în mâncare bătrânilor, care îi loveau, strigau la ei”, a spus Varga Erno.

Bătrâni ţinuţi în cuşti, morţii puşi în cămară alături de alimente sau lipsa totală de atenţie asupra nevoilor acestor oameni au transformat un azil ”Sfântul Kamil” într-un centru de exterminare.

"Personal am dus un mort şi l-am lăsat în cămara unde se ţineau alimentele", a spus Varga.

Nici angajaţii nu erau trataţi cu mai mult respect de directoarea azilului, Tokay Rozalia, care angaja personal fără experienţă medicală şi "pe pile".

"Eram mai rău ca sclavii. Eram trataţi ca ultimii oameni", a spus Erno, completând: "Aici putea să vină oricine. Persoanele angajate la azil ca îngrijitori nici măcar nu aveau experienţă medicală. Toţi erau angajaţi pentru că erau nepotul nu ştiu cui sau prieten ori rudă cu directoarea", a mai spus Erno.

Din declaraţiile fostului angajat, autorităţiile aveau cunoştinţă de condiţiile de la azil, iar când veneau în control, directoarea ştia cu o zi înainte de aceasta.

"Directoarea ştia cu o zi înainte dacă venea un control. Ea are pe cineva, nu ştiu pe cine, care îi ţine spatele. Nimeni nu-i face nimic", a mai precizat Varga Erno.