O campanie de colectare a cărților pentru o bibliotecă rurală ar putea salva lucrul cel mai de preț pe care îl  au românii: speranța… Speranța că lupta pentru patrimoniul cultural și spiritual al comunității noastre încă nu a fost pierdută.

După ce a locuit 23 de ani în Italia, Camelia Baciu s-a întors acasă cu un vis ambițios: să deschidă o bibliotecă în comuna sa natală. Operațiunea „Salvează cartea” e despre un drum anevoios, și desigur singuratic. Misiunea Cameliei fiind una extrem de complicată, să convingă oamenii să nu mai arunce cărțile la gunoi sau în foc, ci să i le aducă ei pentru lăcașul de cultură pe care îl va deschide în satul Vinerea, o localitate componentă a orașului Cugir din județul Alba.

La Știri de Cluj, Camelia Baciu a ajuns după ce a văzut un articol despre școala din Cluj-Napoca care a aruncat cărți în container. Pentru un om care luptă să păstreze fiecare carte, situația a fost cel puțin revoltătoare. Nu este unic ce se întâmplă la Cluj, dar Clujul e un centru cultural, o marcă, ne-a spus scriitoarea. 

„În primul rând, când am văzut poza am simțit foarte multă indignare și nu este pentru prima oară. Indignarea mea dăinuie de foarte mulți ani, eu am locuit 23 de ani în Italia și acolo se aruncă cărți în cantități industriale și am văzut că și în România se procedează la fel. Și cum eu am o campanie pe care am inițiat-o în România în urmă cu trei ani, dar eu cărți adun de un sfert de viață din Peninsula Italică, am zis, cum este posibil să se arunce o carte? Mi se pare strigător la cer să arunci o astfel de comoară. Din punctul meu de vedere, chiar dacă trăim într-o lume online, cartea fizică va rămâne pentru totdeauna mult mai accesibilă tuturor.

Din păcate, nu este un caz unic ceea ce se întâmplă la Cluj (n.r cărți aruncate într-un container la școala Anghel Saligny din Cluj-Napoca). Însă, eu v-am scris în ideea că poate se mai găsesc oameni cu inițiative de genul acesta, să salveze cărțile, să le facă bibliotecă. Am prieteni scriitori, care s-au întors din străinătate și au fost susținuți de autoritățile locale, au primit spații unde ei au adunat cărți de la oameni ca să facă o bibliotecă, deci există. A fost pentru prima dată când am văzut un articol și am fost atât de revoltată. Vorbim despre Cluj, un centru cultural, o marcă”.

Odată întoarsă acasă, scriitoarea din Alba a decis să facă ceva special pentru comunitatea sa. Visul unui loc în care copiii ar fi îndemnați să citească a venit nestingherit. Din februarie 2021, ardeleanca a adunat zeci de mii de cărți: 

„Eu am zis dacă tot m-am întors în România, de ce să nu fac ceva la mine acasă? La mine în localitatea natală. Adunând zeci de mii de cărți, vă spun că am norocul că am o casă mare, altfel nu știu cum m-aș fi descurcat, m-am gândit să fac o bibliotecă comunală. Am fost invitată și în alte localități din județ, să depun aceste cărți pentru o bibliotecă, dar am zis nu, îmi doresc foarte mult să o fac la mine acasă. Ideea nu e doar deschiderea unei biblioteci, ci al unui lăcaș de cultură, o sală unde se pot face evenimente, unde se pot aduna copiii. Dacă nu inițiem de la copii cu lectura, nu putem pretinde de la adulți să citească”. 

„Eu am coborât în pivnițe, am urcat în poduri, am fost cu mașina prin țară. Este o muncă titanică în spate la această campanie”

În ciuda determinării sale și a eforturilor depuse, Camelia Morda Baciu nu a primit sprijinul necesar din partea autorităților locale. 

„Din păcate nu. Nu am primit niciun sprijin. Se pare că se optează pentru citirea online, bibliotecile cu cărțile în formă fizică nu mai sunt dorite. M-am izbit de un zid, nu mă așteptam. Dar, asta este, eu nu renunț la acest vis. Se adună foarte foarte multe cărți. Am început în 2021 - 2022 cu recondiționarea, curățarea acestor cărți, trierea lor. Acum, pentru că s-au adunat foarte multe nu am nicio posibilitate să mă ocup în detaliu. Când va fi un spațiu alocat unde să pot duce toate aceste cărți voi reveni la ce am zis anterior. Eu am coborât în pivnițe, am urcat în poduri, am fost cu mașina prin țară. Mi s-au trimis colete. Este o muncă titanică în spate la această campanie. Bineînțeles, voi avea nevoie de ajutor la momentul oportun pentru că va fi un volum de muncă imens.

Răspunsul direct al domnului primar a fost că, nu mai avem nevoie de încă o bibliotecă comunală, răspunsul direct al domnului primar de la Cugir. Însă eu nu vreau să renunț, chiar dacă va trebui să fac un proiect să construiesc la mine în curte, nu renunț. Nu pot să înșel oamenii, sunt foarte mulți donatori, eu am o listă cu fiecare donator. Deci eu nu pot să-mi bat joc de nimeni, dacă am promis ceva, trebuie să fac cu orice sacrificiu”.

Valoarea cărții e stabilită de timp? O carte cu o copertă nouă e mai valoroasă decât una veche? Pentru oamenii ca Baciu Camelia răspunsul la aceste întrebări e extrem de simplu, literatura clasică, cât și cea contemporană au o valoare inestimabilă și nu ar trebui aruncate:

„În urmă cu două zile am fost contactată de un redactor de la o editură din București, un domn care se pare că va părăsi în viitorul apropiat România definitiv. Va pleca în altă țară. A donat o parte din cărțile sale, dar a spus: doamnă, cu tot respectul, am doi autori preferați, nu stau să-i nominalizez, pe care nu-i dau nimănui. Îi duc cu mine. 

Celelalte cărți, nu că sunt mai puțin valoroase, nu-mi permite bagajul să le duc. Eu țin foarte mult la literatura clasică, bineînțeles și din literatura contemporană, scriind și eu la rându-mi, îi citesc pe foarte mulți scriitori. Avem cărți din literatura clasică extraordinar de valoroase, nu pot să concep să fie aruncate. Eu chiar am o deviză la această campanie: Vă aştept la mine la bibliotecă, atunci când un black-out de electricitate şi internet, nu vă mai permite nicio informație şi lectură!”.

„Eu nu pot să-i impun unui om să nu arunce cărțile, eu îi dau o mână de ajutor: Nu arunca, că salvez eu!”

„Dacă de mii de ani, această carte, că a început cu tăblițe, că pe urmă s-a tipărit pe hârtie, a rezistat mii de ani. Eu cred și am speranța că în viitor va fi căutată, va fi dorită, chiar dacă va fi considerată o piesă de muzeu. Să o luăm și așa, un muzeu al cărții, să-l declarăm așa dacă nu ne place cuvântul bibliotecă. Eu știu ce implică crearea unei cărți, câtă muncă și câți bani, pentru că sunt niște costuri acolo. Nici să nu mai punem la socoteală banii, nopți nedormite, documentare, implicare. 

Cum poți să arunci o carte? Eu aș fi foarte curioasă, să se facă o statistică la toți acești, am curajul să le spun „cârcotași”. Câți dintre ei citesc? Câți dintre ei au citit în viața lor măcar o carte cap-coadă? Eu aici aș fi foarte curioasă, știți. Că dacă tu nu ai un viciu, să ne raportăm așa la asta, de exemplu eu nu sunt fumătoare și nu mă interesează țigările, le arunc. Și atunci pot să-i înțeleg, eu nu sunt una care condamnă ce fac alții, doar că nu pot să aprob. Eu nu pot să-i impun unui om să nu arunce cărțile, eu îi dau o mână de ajutor: Nu arunca, că salvez eu! Dacă îți spune conștiința ceva, că până la urmă cărțile sunt niște valori”.

După 23 de ani în care a locuit în Italia, Camelia Baciu a revenit acasă pentru părinți. De un lucru este sigură scriitoarea din Alba: „părinții și cărțile nu se abandonează”

„Da, am revenit acasă pentru că părinții mei încă trăiesc, sunt în vârstă și eu sunt singură la părinți. Nu puteam să-i mai las singuri, părinții nu se abandonează așa cum nici cărțile nu se abandonează. A trebuit să fac o alegere, să mă întorc, chiar dacă mai am o casă acolo, o familie acolo. A fost puțin forțată această alegere, dar nu regret.

Vă mai spun încă ceva, eu sunt contactată în privat de foarte multă lume, care îmi spune, doamnă Camelia, caut o anumită carte, dacă cumva o ai, fac orice efort, o vreau. Deocamdată nu pot să le răspund că sunt toate ambalate, claie peste grămadă. Deci interes există, dar din partea oamenilor care citesc. Biblioteca va fi multilingvă. De Crăciun am primit cărți, pe vapor, trei cutii din Canada. Cărții pentru copii, în limba engleză. Mai am și în spaniolă, în germană”.

Mitul firului de iarbă care este mai verde la „vecini” nu se confirmă în cazul respectului pentru cultură. Multe dintre cărțile salvate de Camelia Baciu sunt și din Italia, din păcate acesta este trendul, spune scriitoarea, cărțile sunt aruncate la gunoi…

„În anul 2021 eram în Italia, treceam pe stradă și la un container era un maldăr de cărți în imitație de piele. Erau două enciclopedii, una de 10 volume, enciclopedie de artă și una de șapte volume, enciclopedie universală. Masive, cântăresc foarte multe kilograme. Le-am luat de la container, deci da, din păcate și acolo se aruncă. Și acolo sunt oameni care citesc, și oameni care nu citesc. Din păcate, acesta este trendul”

Cei care vor să doneze cărți o pot contacta pe Camelia Baciu pe pagina ei de Facebook: „Eu nu pot să-i impun unui om să nu arunce cărțile, eu îi dau o mână de ajutor: Nu arunca, că salvez eu!”