Foto: Loredana Bertișan-Pop și Saul Pop, doi tineri căsătoriți care s-au mutat în Bucovina în septembrie 2022, după ce au încercat timp de 9 ani să-și construiască viața pe care și-au dorit-o, în Cluj. 

În ultimii 20 de ani, Clujul a devenit unul dintre orașele-magnet ale României. De la un centru universitar de tradiție, orașul din inima Transilvaniei s-a transformat treptat într-un pol de competitivitate economică. Se spune că „la Cluj viața e altfel”, iar în „orașul tuturor posibilităților financiare” a început și povestea Loredanei cu Saul, doi tineri căsătoriți, care în septembrie 2022, după aproape 9 ani în care Clujul le-a fost „acasă”, au decis totuși să se mute în Bucovina.

Cluj-Napoca este orașul care găzduiește anual zeci de mii de studenți din fiecare colț al țării, și nu numai. Potrivit unor date prezentate de INS, în anul 2020 peste 90.000 de studenți învățau în cele șase universități ale municipiului. Într-un asemenea context, ne-am fi așteptat ca populația Clujului să fi crescut în ultimii 10 ani, perioadă în care, cei care au venit la Cluj inițial pentru studii ar fi avut ocazia să-și întemeieze aici o familie, atrași de „calitatea vieții” despre care ne tot vorbește administrația locală. 

Cu toate acestea, rezultatele Recensământului populației și locuințelor runda 2021, amânat pentru anul 2022 din cauza pandemiei Covid, ne arată o altă realitate. Comparativ cu 2011, Cluj-Napoca și-a redus numărul locuitorilor cu aproape 40.000. În anul 2011, populația Clujului număra 324,576 locuitori, iar potrivit ultimelor date în municipiu s-ar afla însă acum 286,598 de locuitori. La polul opus, localitatea Florești, cunoscută drept „dormitorul Clujului” s-a bucurat însă de o creștere dublă a populației. Comuna Florești a ajuns la o populație rezidentă de 52.735 persoane (cu 29.922 persoane mai mult decât în 2011), așadar, în decurs de un deceniu, populația rezidentă a comunei Florești a crescut de 2,3 ori. 

Spunem aceste lucruri pentru că creșterea populației influențează direct și creșterea economică, care la rândul său are aspecte pozitive pentru dezvoltarea societății. Acest lucru s-a întâmplat locuitorilor municipiului Cluj. Clujul este susţinut nu doar de segmentul IT, ci şi de studenții universităților clujene care aduc în oraș milioane de euro anual. Viață „boemă” de Cluj s-a schimbat însă mult în ultimii ani. Clujul e un oraș al aspirațiilor mari, însă această reclamă nu vine din spate și cu o infrastructură care ar putea contribui la dezvoltarea reală a zonei. 

Chirii scumpe, trafic infernal, infrastructură educațională deficitară, lipsa spațiilor verzi, sunt doar câteva dintre problemele orașului. „Clujul a devenit un oraș care nu mai e prietenos cu oamenii care stau aici”, spun Loredana și Saul, doi tineri căsătoriți care au lăsat orașul și au plecat în Bucovina, după ce aproape 9 ani au încercat să-și construiască un viitor aici. Acest articol este despre povestea lor, o poveste care pare să se plieze însă pe un fenomen mult mai complex. Clujul milionului de oameni e tare departe, Clujul de astăzi e despre tineri care vor să plece de aici, sufocați de prețurile exorbitante și aglomerație, vor să plece în lipsa unei strategii care i-ar ajuta să-și întemeieze aici o familie.

Loredana Bertișan-Pop e de loc din Vatra Moldoviței, așadar despre peisajele Bucovinei care sunt de o frumusețe copleşitoare știe din copilărie. Loredana are 26 de ani și a stat în Bucovina până la terminarea liceului, de atunci s-a mutat la Cluj pentru facultate, și a rămas aici pentru aproape 9 ani. Saul Pop este ardelean, din Năsăud, lucru care n-a fost trecut cu vederea când și-a anunțat prietenii că se mută în Bucovina, căci ce poate fi mai inedit decât „un ardelean mutat în partea Moldovei”. Saul are 31 de ani, 10 ani a stat la Cluj și a venit pentru prima dată în Suceava în anul 2015. De atunci, „m-am îndrăgostit de locul ăsta, de zona rurală, dar evident au mai durat niște ani buni până să ne mutăm în Bucovina în septembrie, anul trecut”, ne spune Saul.

Știri de Cluj: După aproape 9 ani în care ați muncit pentru a vă construi un viitor în Cluj, ați muncit aici pentru comunitate, pentru visele voastre, de ce ați decis să vă mutați în Bucovina?

Loredana: Noi am muncit foarte mult în Cluj, pe foarte multe linii, adică am muncit din facultate, am muncit chiar din primul an. El a lucrat ca fotoreporter, eu am făcut mai multă practică, până la final de anul 2, când m-am angajat și eu. În paralel am dus studiile, masteratul și doctoratul apoi. Am și predat la Jurnalism amândoi, pe perioada studiilor doctorale, cam așa a fost misiunea noastră acolo. Saul zicea de foarte mult timp să ne mutăm undeva, nu neapărat Bucovina, să ne mutăm din Cluj, pentru că deja devenise super aglomerat pentru stilul nostru de viață și pentru ce ne dorim noi. 

Prima oară eu m-am opus destul de mult. Mi se părea că poate nu e momentul să ne mutăm, că ne dezvoltăm mai mult în Cluj. Până când am constatat, contrar așteptărilor, că e așa un mit cumva, toată lumea zicea: wow vă mutați din Cluj ca să vă dezvoltați altundeva. Dar da, nouă ni s-a părut că stagnăm pentru ce voiam să facem. Pe partea de creație jurnalistică și non-jurnalistică să zic așa, și pe partea de teaching, educație, lucru cu copiii, fie că sunt studenți sau copiii din asociația noastră, cu care lucrăm noi. (n.r Saul și Loredana sunt fondatorii ArtViitor, un ONG, care a pornit prin inițiativa Art4Education - o comunitate, inițiată pe Facebook, care își propunea să contribuie la creșterea nivelului educațional din satele României).

„În Cluj ni s-au închis destul de multe uși, este foarte greu ca tânăr să te dezvolți aici”

Voiam să extindem mult mai mult, Transilvania e o zonă destul de dezvoltată, noi am identificat comunitățile unde a fost nevoie de noi și în continuare vom merge acolo. Am mers chiar și în decembrie anul acesta, deși am fost mutați. Dar, o nevoie mai mare de oameni cărora să le pese există aici, și o deschidere mai mare pentru ce vrem noi să facem. În Cluj ni s-au închis destul de multe uși. Nu știu cum să zic, closing pe care nu l-am înțeles neapărat, dar noi nu ne concentrăm pe chestia asta. În fine, am considerat că mutarea ar fi benefică pentru noi și raportat la stilul de viață mai liniștit de aici și la natură, dar și la dezvoltare, pentru că contrar așteptărilor, e mult loc de dezvoltare aici, și foarte multe oportunități pe zona asta de educație. 

Din punctul meu de vedere, în Cluj este foarte greu ca tânăr. Acum nu că ne lăudăm noi pe noi, dar noi am studiat enorm, noi chiar nu am avut timp să ieșim, să mergem la petreceri, prima petrecere mare la care am fost, a fost nunta noastră. Am dedicat foarte mult timp dezvoltării noastre, și până la urmă CV-ul și tot ce am reușit vorbește despre asta, nu ne lăudăm noi pe noi. În Cluj, în foarte multe contexte nu primeam o voce neapărat, deși noi voiam să zicem lucruri, voiam să implementăm schimbări, nu eram validați ca profesioniștii care suntem.

Saul: Revin la ideea de la care a plecat și Lori, eu am muncit în acest domeniu chiar înainte să înceapă facultatea. Eu am fost la alte party-uri, eu am fost la Untold de la început ca fotograf în staff. După vreo 5-6 ani de făcut treaba asta, plus multe altele, undeva la master am reușit să ajung la agenția Reuters, acolo evident că lucrurile au luat-o cu totul razna, am descoperit moduri foarte profesioniste de a face jurnalism și fotojurnalism. Am înțeles de fapt ce se întâmplă în piața internațională, însă din cauze personale a trebuit să revin acasă. 

Acum, odată expus la lucrurile astea și fiind mânat de o dorință nebună de care sunt eu mânat, din păcate, ori odată ce ai văzut paradisul, nu poți să te întorci pe pământ să zici „ei e frumos și aici”. Și atunci am simțit o nevoie foarte mare de a face lucrurile cum se fac afară. Din păcate, m-am lovit însă de foarte multe uși închise. La modul „da, dar ești prea calificat pentru a lucra cu noi”, la noi în țară, la noi în Cluj, pentru că toată lumea se temea de nu știu, așteptările mele financiare. Din păcate, mi-am ales un domeniu care momentan nu merge foarte bine, și atunci deși era foarte multă dorință, partea de presă în Cluj, lucrat cu școli și așa mai departe, nu prea ne-a ieșit. Așa că a trebuit să ne uităm la ce am făcut, cine suntem și ce putem să facem, câtă deschidere este, și am văzut că nu prea este. Cu cât devii mai profesionist într-un domeniu, cu atât există șansele să fii marginalizat, pentru că s-ar putea să încurci o instituție, și am zis ok, trebuie să găsim un loc în care să putem merge, să putem dezvolta, să găsim oameni care vor să lucreze, care vor să fie ajutați, care acceptă faptul că s-ar putea ca noi să știm unele lucruri pe care ei nu le știu, fiind dispuși să ne învețe lucrurile pe care noi nu le știm și ei le știu. 

Ca să schimbăm o comunitate, trebuie eu să devin mai bun, tu să devii mai bun și astfel îi schimbăm și pe ceilalți. În partea asta de țară (n.r Bucovina) sunt mai mulți oameni care sunt dispuși să lucreze activ la schimbarea comunității, în partea de Transilvania, deși am investit extrem de mult timp și bani, și foarte multă muncă, se pare că lucrurile sunt cumva așezate pe un făgaș și e foarte greu să vii și să propui ceva nou. Cum zicea și Lori, lucrurile merg așa, vor merge așa de acum înainte, deci cei care vor să facă ceva trebuie să aștepte foarte mult, și din păcate, fără niciun viitor. Să zici ok, stau 3 ani, dar după aia cu siguranță voi avea această șansă. Poate șansele vor fi, dar nu știm când. Noi deja am muncit 10 ani ca să vină șansele acum sau în viitorul apropiat să construim ceva. Am obosit să așteptăm ceva ce nu mai venea. 

Loredana: În Suceava și în general în regiunea asta, puterea comunității este înțeleasă ca „lucrăm împreună” -  eu știu să fac asta, tu știi să faci altceva, tu poate ai făcut asta în trecut, dar hai să-ți arăt cum poți îmbunătăți, e mult, mult mai mare. Cel puțin așa am simțit noi. În Cluj lucrurile sunt mult mai individualiste, adică eu asemăn foarte mult Clujul cu un New York din ăsta în care toată lumea vrea să demonstreze, să fie cel mai bun și să calce pe orice pentru acest renume. Ori aici, lucrurile se întâmplă mai mult împreună, chiar în prima lună când am ajuns, ne-am dus la întâlnirile unor asociații care se ocupă tot cu copii și imediat am auzit: „Wow păi hai să facem împreună”. Ele în sine erau acolo patru ONG-uri diferite care făceau ceva împreună pentru comunitate. Simțim că aici e mult mai ușor să construiești când ai parteneri. Lucrurile se întâmplă altfel, ori în Cluj am simțit tot timpul un individualism din ăsta dus la extrem. 

Clujul e un oraș în care diversitatea și-a făcut loc în toate sectoarele vieții. Fiind atât de diferiți, uneori uităm că pornim de la premise diferite. De aici apar adesea controversele între clujeni versus noii locuitori ai orașului. Chiar dacă o spun în moduri diferite sau identifică alți vinovați pentru problemele cotidiene, toți oamenii care trăiesc în Cluj își doresc același lucru, să se bucure de oraș, astăzi, nu de un potențial viitor care pare să nu mai apară la orizont. Loredana și Saul cu siguranță și-au dorit același lucru. Însă, în lipsa unei perspective pe termen lung în acest oraș, cei doi au decis să-și dea în chirie apartamentul din Florești, alegând să trăiască într-o localitate aflată la 10 minute de orașul Suceava.

Saul: Stăm în chirie, dar urmează (n.r să-și achiziționeze propria locuință), lucrurile trebuie clădite, și locurile de muncă, și veniturile și vechimea, și toate cele, pentru a ajunge la o casă. Evident ne dorim o casă, undeva pe o față de deal, să putem să ne bucurăm de natură, să ne putem bucura de viață efectiv. Dar momentan, stăm într-o casă foarte aproape de Suceava. Momentan e bine așa, deși evident se poate mai bine tot timpul, muncim spre acel bine. 

Procesul de mutare tinerii l-au început în august 2022, iar din 1 octombrie au intrat deja în noua lor căsuță. „Prețul schimbării” a ajuns la aproximativ 3000 de euro, dar se pare că noul pas a meritat toți banii. Schimbările pot fi înfricoșătoare, dar Saul și Loredana au parte în sfârșit de liniștea de care aveau nevoie, deși n-au abandonat pentru nicio secundă visul de a contribui la schimbarea comunității. 

Știri de Cluj: După mutare, v-ați gândit că e posibil să reveniți vreodată la Cluj? 

Saul: Nu prea, în calitate de invitați la diverse evenimente, de profesioniști, de experți, de prieteni, de musafiri, dar cum zicea și Lori mai devreme, Clujul a devenit din perspectiva noastră un oraș care deja nu mai e prietenos cu oamenii care stau acolo. Aici am reușit să muncim foarte mult, într-un interval foarte scurt, lucru care nu se întâmpla la Cluj. Odată ce am găsit liniștea și pacea, și am văzut că ok, nu murim de foame, avem mall-uri, curierul vine și aici, avem teatru. Eu tot mai merg la conferințe internaționale la Belgrad, am venit de la o altă conferință organizată de oameni de la București, lucrurile se întâmplă și de aici. N-am ținut niciodată să fim cetățeni de Cluj, deși eu sunt născut acolo și am iubit să muncesc în zona respectivă. Odată ce orașul, orice oraș de fapt, devine mult prea aglomerat să te bucuri de viața simplă și lucruri mici, nu cred că are rost să mai stai acolo. Să ne dăm salariile pe drum și mâncare comandată în oraș, în timp ce stăm într-un loc în care nu găsim liniște, pace și buna învoire, mi se pare că nu prea are niciun fel de sens. Odată ce Suceava va deveni supraaglomerată, noi atunci o să fim pe fața de deal și o să venim doar de 2-3 ori pe săptămână aici, zâmbește Saul. 

Așa că na, sunt oameni care probabil iubesc treaba asta, noi am mers la evenimente, eu am mers la Untold de fiecare dată, dar pentru muncă. Dacă ar fi fost să dau bani, sau să mă duc pe gratis să mă distrez, nu neapărat mergeam, că nu iubesc aglomerațiile, nu e genul meu. Într-adevăr există posibilități, da, sunt universități, facultăți care sunt de prestigiu, dar mai mult de atât, nu cred. 

„Pentru o familie tânără, Clujul pune foarte multe probleme”

Loredana: Pentru o familie tânără mi se pare că Clujul pune foarte multe probleme, e greu să găsești creșă, e greu să găsești grădiniță, e complicat să ajungi cu copilul de unde stai tu până unde ai găsit creșa sau grădinița, publică sau privată, că foarte multă lume nici nu mai reușește să ajungă în sistemul public, trebuie să apeleze la partea privată. Ori mi se pare că ăsta e ultimul lucru de care un tânăr are nevoie, având în vedere că tu ești în continuare în dezvoltarea carierei tale, nu se pune pe pauză cumva. Trebuie să ai acces la ce îți dorești tu, la cursuri, la cărți și așa mai departe, și pe lângă asta să ai grijă de un copil. Și dacă toate astea vin cu foarte multe probleme și greutăți, mi se pare că nu are sens, de ce? E prea complicat. Și mai cred, un lucru pe care eu l-am conștientizat mult prea târziu. Cred că oamenii după ce se „construiesc”, ar trebui să se întoarcă în comunitățile din care au plecat ca să le construiască și pe ele. 

Și atunci, nu mi se pare că o țară sau o lume în care punctele de greutate atârnă doar în anumite părți e o societate sănătoasă. Mi se pare că n-ar trebuie să conteze, dacă mă întrebi din perspectiva educației, că tu te-ai născut copil în Suceava sau te-ai născut în Cluj, sau în București. Cred foarte tare că n-ar trebui să conteze, și oamenii care s-au construit suficient să se întoarcă acolo unde pot să fie de folos și să dea mai departe. 

Nu m-aș întoarce în Cluj, să ce? Să stau iar 2 ore în trafic să ajung din punctul A în punctul B, dacă ridic vocea să zic chestia asta să mi se zică că „nu mai merge cu mașina personală mergi cu busul”?

Nu folosește la nimic dacă tu ești pe piedestal și primești premii sau nu știu ce. Contează să dai tot ce ai acumulat mai departe și să construiești și în alte părți. Societatea sănătoasă la cap e aia în care nu trebuie să mai facem topuri cu calitatea vieții. Calitatea vieții ar trebui să fie oriunde. Pare că ne-am luat misiunea asta de misionari cumva, dar chiar cred asta. Nu m-aș întoarce în Cluj, să ce? Să stau iar 2 ore în trafic să ajung din punctul A în punctul B, dacă ridic vocea să zic chestia asta să mi se zică că „nu mai merge cu mașina personală mergi cu busul”? Îs foarte pro mers cu transportul în comun, dar noi locuiam în Florești și era un coșmar să facem chestia asta, era mult mai complicat. Și atunci nu, nu mi-i dor de Cluj, mi-am pus întrebarea asta de sărbători. Mi-i dor de oamenii de acolo, de prieteni, de foștii vecini, cu care evident că am legat prietenii. E o schimbare că nu-i mai avem pe ei, dar așa ca zonă, nu. 

Știri de Cluj: Ați reușit să vă integrați în piața muncii de acolo?

Saul: Viața m-a învățat că e bine să-ți așterni înainte să dormi. Așa că înainte să luăm decizia de a ne muta decisiv la Suceava am făcut foarte mult research. Am căutat un job care să-mi asigure în primul rând venitul, după care posibilitatea de dezvoltare, așa am ajuns la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Am găsit oameni dedicați și un prorector venit de la o universitate din America, preda acolo, se ocupa de programe. A ales să revină în țară, să lucreze la universitatea din Suceava, am schimbat câteva mailuri cu el și omul mi-a dat de înțeles că vrea să lucreze, că vrea să construiască, vrea să schimbe. În perioada martie-septembrie-august a reușit să semneze contracte de granturi de peste 10 milioane de euro, ceea ce mi se pare destul de impresionant. Sunt mai multe programe universitare în testare, să le spunem așa. Așa că am căutat și din fericire am găsit oameni cu care să putem evolua, asta cred că e mantra noastră. 

Momentan, încercăm să construim și am găsit oameni cu care putem construi, am găsit oameni care mi-au spus: Ai această experiență, cu ce te putem ajuta noi, ce poți face tu pentru această universitate? Și am pus la cale un plan. Așa că lucrurile din acest punct de vedere sunt bune, predau la universitate, voi preda la universitate, lucrez la un program de masterat pe care îl construiesc eu, lucrez la un alt program de masterat, pe care, colegi de-ai mei veniți recent au început să-l construiască. Așa că încercăm sau suntem sigur că încet încet, în 5-10 ani Universitatea din Suceava va fi un pol mare de atracție pentru zona asta și pentru țară, și îmi axez atenția acolo, lucrurile sunt bune.

Loredana: Eu lucrez de acasă, sunt content community manager la Avocatoo, am început chiar înainte să mă mut în Suceava și în paralel îmi termin teza de doctorat. Urmează să termin și dreptul, ca să fac un shift de carieră din media în justiție. Asta mi-am dorit, e un plan mai vechi, dar momentan da, lucrez de acasă. Pentru mine e mult mai comod din punctul ăsta de vedere, pentru că fac foarte multe lucruri. Împreună lucrăm și pe partea de proiecte pentru asociație, vom începe să predăm educație media la liceele de aici. Prin asociație vrem să facem și alte proiecte, și educație juridică și tot felul de combinații din astea de ateliere interesante pentru copii mai mici și liceeni. 

În urmă cu 20 de ani, s-a produs o adevărată mișcare, iar oamenii alegeau în masă să se mute din mediul rural în cel urban. Datele Institutului Naţional de Statistică (INS) arată că, la acea vreme, 550.000 de cetățeni făceau acest pas. În prezent, lucrurile s-au schimbat, iar viața agitată, poluarea, aglomerația și-au spus cuvântul, astfel încât putem vorbi despre o migrație în sens invers. Noi totuși tindem să credem că această dorință în raport cu orașul Cluj e mai mult decât un gând nestăvilit a tinerilor de a se reconecta cu natura. Tinerii care decid să rămână în Cluj pentru a-și construi un viitor aici au nevoie de susținere. Studenții de „ieri” sunt pregătiți astăzi să-și întemeieze o familie aici, la Cluj, mulți însă vor pleca în lipsa unei strategii pe termen lung de dezvoltare armonioasă a orașului. 

„În ultimii ani în Cluj, când ne și întâlneam cu prietenii, subiectele de discuții în general erau: ce nu merge bine, asta-i foarte scump, n-am acces la aia, n-am parcare”

Loredana: Clujul într-adevăr este un loc în care tu ca tânăr poți să te formezi, și noi ne-am format în Cluj, acolo am studiat, acolo am început să lucrăm, acolo am avut contact cu tot felul de profesioniști. Dar mi se pare că vine un moment în care te întrebi, vreau să rămân în contextul ăsta în care îmi este greu sau aș putea să mă duc și să dezvolt, să construiesc cu tot ce am acumulat, să mă dezvolt în continuare și să dezvolt și în jurul meu?

Nouă ne-a fost foarte drag Clujul, noi când eram în primul an de facultate, când ne-am și cunoscut, era încă Clujul ăla boem, în care lucrurile se întâmplau altfel, era alt vibe atunci. Acum s-a schimbat foarte foarte mult și s-a supraaglomerat foarte mult. În ultimii ani în Cluj, când ne și întâlneam așa cu prieteni, cunoscuți, subiectele de discuții în general erau: ce nu merge bine, asta-i foarte scump, n-am acces la aia, n-am parcare. Cumva mi se pare că orașul s-a dezvoltat foarte mult, dar și infrastructura trebuie să vină din spate că altfel nu-i o soluție să-ți fie greu. Eu când aud chestia asta cu „trebuie să-ți fie greu”, înnebunesc, nu trebuie să fie greu sau nu știu, să obții din greu. Dacă muncești suficient nu trebuie să fie și din greu, nu trebuie să fie nimic din greu.

Saul: E trist să pleci de undeva, să te formezi, să stai trei ani în facultate, cinci, poate cu master, să ajungi să lucrezi la Kaufland sau la Lidl sau în call-center. Când tu ai putea merge înapoi, în comunitatea ta să predai, să formezi copii, să susții comunitatea locală. Ok, vrei să-ți deschizi o afacere, deschide-o în orașul tău, ajută-ți oamenii de lângă tine să evolueze. Acum ce să zic, la 17-20 de ani probabil e ok să mergi să lucrezi într-un magazin dacă ești venit la universitate. Dar odată ce ai terminat și ești profesionist, doar ideea de a fi într-un oraș foarte mare, să fii parte dintr-un fenomen social, eu unul nu o înțeleg. 

Acum fiecare are motivele lui, dar eu vorbesc cu studenții mei de la universitate și le zic ok, dacă o să mergeți în altă parte să vă formați, la master, veniți înapoi ridicați-vă orașul vostru, pentru că părinții voștri sunt aici, prietenii voștri sunt aici, construiți Suceava. Mulți îmi spuneau, da, Cluj e un oraș mare pentru că s-a construit. La fel se construiește și Suceava, la fel se face și Bistrița. Năsăudul a evoluat în ultimii trei ani extrem de mult pentru că a venit o conducere care, și nu fac politică chiar împotrivă, dar odată ce ai o administrație ok și oameni dedicați, profesioniști, oameni de afaceri, zona se ridică. Și poți să construiești un oraș frumos, liniștit, ieftin, și bun. Acum na, fiecare decide pentru el. 

Știri de Cluj: Ce le-ați recomanda oamenilor care vor să facă același pas pe care l-ați făcut și voi?

Loredana: Eu îs foarte tipicară și le-aș recomanda în primul rând să se gândească care le sunt valorile și în funcție de nevoile lor să aleagă locul în care se duc. Oriunde se poate, chiar oriunde, nu trebuie să rămânem setați sau blocați pe o anumită zonă sau locație. Să se uite foarte bine la cine sînt, oglinda e o strategie sănătoasă, să se uite la cine sînt și să aleagă locul fără să se gândească ok dacă mă duc acolo, gata, intru într-o criptă din asta și nu mai e loc de dezvoltare. Se poate absolut oriunde, depinde de tine. Poate în unele locuri o să te lovești de anumite mentalități diferite de alea cu care te-ai obișnuit în orașul în care ai stat mult timp. Dar, nu-i nimic de speriat, să creadă că se poate oriunde. Viața nu se alege în funcție de criterii din astea obiective din statistici. Mi se pare că viața trebuie aleasă în funcție de valorile tale și dacă ție ți-e bine psihic, emoțional, dacă ai tot ce îți trebuie, dacă îți place unde stai, dezvoltarea vine ea.

Saul: De foarte mult timp trebuie să fac planuri și trebuie să am grijă de lucrurile financiare din viața mea, așa că am învățat un principiu foarte important, acel al pixului și a foii. S-a dovedit asta de foarte multe ori și în familia noastră. De fiecare dată când ai o dilemă ia un pix și o foaie și începe să-ți scrii exact ce zicea Lori, principiile, care e viața pe care vreau să o am, care sunt lucrurile frumoase pe care vreau să le am, ce vârstă am. Poate am 30, poate am 40 de ani, care e probabilitatea să ajung la 60 de ani, asta înseamnă să zicem jumătate din cât am avut buni, că ok la 70 de ani e mai dificil. 

Și ar fi bine să te întrebi, ok ce mă face pe mine fericit? Să vezi dacă un oraș sau altul sau o țară, de ce aș sta aici? Ok pentru job, jobul care înseamnă de foarte multe ori venituri, pot eu să realizezi aceste venituri în altă parte? Pot să îmi reduc costurile cu traiul? Că nu mai e grădinița 70 milioane că e gratis că mergi la stat, nu mai dai 5 milioane în două săptămâni pe benzină că mergi în 5 minute până la grădiniță pe jos și faci și mișcare. Am nevoie de sănătate, îmi poate oferi orașul în care sînt sănătate? Există riscul să mă îmbolnăvesc dacă rămân aici psihic și fizic? Păi da, ok. În momentul în care faci o astfel de listă și îți dai seama că s-ar putea să alegi să pleci, deși alegerea unui alt oraș e un lucru foarte înfricoșător. 

Dacă lista îți spune că ar fi bine să te muți, chiar dacă e înfricoșător e bine să încerci, evident te poți întoarce oricând înapoi. Eu unul mai am mentalitatea părinților: Ti-ai luat o casă, acolo stai, nu te tăt muți. Însă, cred că în era nomazilor digitali ne putem muta, îți ie un airbnb și stai o lună într-un oraș. Te duci în oraș, ia lista pixul și foaia, băi care sunt lucrurile cele mai oribile aici? Pot să trec cu vederea că există oameni care sunt mai nesimțiți sau care lasă gunoaie pe jos? Pot. De aici poți să mergi mai departe, pot eu să schimb această societate? Păi s-ar putea, strâng eu, fac eu campanii de informare, bă hai să ne facem un oraș mai curat. Atunci poți să experimentezi treaba asta cu plecatul, să vezi cum e, mai ales dacă stai într-o chirie. Păi, chiriile în Cluj mereu vor fi scumpe, lași 3 luni, te duci în altă parte, mai ales dacă ai posibilitatea să lucrezi online și vezi ce se întâmplă. Dacă nu iese, te întorci înapoi în Cluj și știi de la ce pleci, știi că în Cluj te așteaptă aceeași treabă. În altă parte s-ar putea să găsești împlinirea, să nu mai fii atât de agasat zilnic de tot ce se întâmplă în jurul tău. Pixul, foaia și decide care sunt lucrurile importante pentru tine.

Loredana: Și poate dacă tuturor ne-ar păsa de ce se întâmplă în jurul nostru poate că alegerea n-ar fi atât de grea. Pentru că individualist te gândești da, Clujul îmi oferă nu știu câte oportunități, companii, dar nu știu, cred că am ajuns într-un punct în care dacă nu ne schimbăm mentalitatea asta individualistă… Cred că oamenii ar trebui să lucreze mai mult împreună și mai puțin în folosul propriu, care sigur că e important și el, dar dacă poți să faci ceva ca să fie mai bine pentru toți, s-o faci, și atunci alegerea va fi puțin mai ușoară.

Sursa foto: Instagram/MutatinBucovina