După ce a întâmpinat dificultăți în a obține un loc la o facultate de medicină în Franța, Louise Louvet a acceptat cu ezitare sfatul unui prieten de a încerca în România. „Nu m-aș muta acolo pentru nimic în lume”, spunea ea la acel moment. Acum, însă, este studentă în anul șase la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, iar o vizită în campus i-a schimbat complet perspectiva.

Publicația The Economist a relatat recent în articolul „România este acum un magnet pentru studenții la medicină din lume. Dar medicii români pleacă” despre atracția pe care o exercită România asupra studenților internaționali la medicină, în contrast cu exodul medicilor români către alte țări.

Aceasta a povestit că mulțimea de studenți internaționali și accentul pus de școală pe îngrijirea practică și pe predare au oferit un contrast binevenit față de învățarea pe de rost pe care o experimentase în Franța. „După aceea, mi-am spus să o fac.”

Cazul Louisei nu este neobișnuit, scrie The Economist, preluat de hotnews.ro. 

„România produce un număr prodigios de medici în fiecare an. În 2021, țara se mândrea cu aproximativ 26 de absolvenți de medicină la 100 000 de locuitori: mai mult decât în aproape orice țară din OCDE, un club de 38 de economii bogate. Printre noii absolvenți, studenții internaționali îi devansează pe localnici ca procent. Cifrele OCDE arată că, în timp ce numărul total de locuri la cursurile de medicină din România a crescut cu 17 % între 2011 și 2019, cel al cursurilor de medicină în limbi străine a crescut cu 75 %. 

Aproape o treime din toate programele de medicină din România sunt acum predate fie în franceză, fie în engleză. În 2020, ultimul an pentru care cifrele guvernamentale sunt disponibile public, aproximativ 12.000 de studenți străini studiau medicina, stomatologia sau farmacologia”, notează publicația.

The Economist arată și avantajele studiilor în România pentru medicii aspiranți din străinătate. 

Restricțiile, în general din motive de cost, limitează adesea numărul de locuri în programele medicale din țările de origine. În Franța, mai puțin de un sfert dintre solicitanții de locuri sunt admiși în fiecare an.

În plus, menționează sursa citată, în România, condițiile de admitere sunt mai puțin stricte: universitățile cer adesea puțin mai mult decât o diplomă de liceu, iar unele au renunțat la examenele de admitere istovitoare. 

Avantajul este evident: recunoașterea diplomelor la nivelul UE înseamnă că, teoretic, după absolvire, studenții își pot practica meseria în propria țară. În plus, în România, costurile de școlarizare și de trai mai reduse sunt un avantaj demn de luat în considerare. Spre exemplu, în România, taxele anuale de școlarizare variază între 3.000 și 8.500 de euro. În Marea Britanie, în schimb, studenții trebuie să plătească anual 9.250 de lire sterline (11.000 de euro).

În acest an, la UMF Cluj, concurența a fost de aproape 2 pe un loc, potrivit datelor universității. Mai precis, la concursul de admitere din acest an, „au concurat 1.652 de candidaţi pe 750 de locuri bugetate și 405 locuri cu taxă. Examenul de admitere a constat într-o probă scrisă, în limba română, cu durata de 2 ore, la care 36 de candidați au obținut nota 10.