Un bucureștean stabilit la Cluj-Napoca a făcut o listă cu plusuri și minusuri. 

”Ce aș spune cuiva care se gândește dacă să se mute în acest oraș:

0. Ce avem aici? Normalitatea despre care scriu românii plecați în Austria sau Danemarca sau Germania etc. În termeni mai clari, România la care visezi, europeană, prosperă, cu bun-simț și respect reciproc, unde se trăiește ca-n Vest și administrația e eficientă... există.

La nord-vest de Carpați.

0b. Eu prefer Cluj-ul pentru că e sprințar și - atât conform cifrelor oficiale cât și în practică - un oraș în care tinerii au o pondere mare. Însă normalitatea menționată mai sus este întâlnită, din câte am descoperit, de bucureștenii care s-au mutat cam oriunde în țară dar în afara Vechiului Regat: Sibiu, Timișoara, Oradea etc.

0c. Bonus pentru numeroasele momente când vei citi amuzat(ă) articole sau status-uri pe Facebook despre "cât de nasoală e România", "cât de nesimțiți și bădărani suntem noi, românii", și, din două click-uri, descoperi că autoarea/autorul locuiește în București, eventual născându-se în Vechiul Regat și apoi venind în București, și îți dai seama că ea/el crede că toată țara e la fel.

1. Chiriile. "Sunt imense!" îți zic clujenii. E și o oarecare mândrie secretă aici ("Nu rezistă oricine în Cluj!")

Cam da. Cu aceiași bani ca în București închiriezi aici o cameră mai puțin: 2 în loc de 3, garsonieră în loc de apartament de două camere etc.

Chiriile reale nu-s așa mari precum cele din articolele de presă, dar nici așa mici precum cele ale prietenilor tăi clujeni care, în mod inevitabil, au relații bune cu proprietarul încă de acum 4-6 ani, când piața imobiliară arăta altfel.

Lucrurile mi se par a fi compensate de prețurile la cam orice altceva (vezi și punctul următor), care sunt semnificativ mai mici decât în București. Uneori diferența e rizibilă. Inclusiv în hipermarket-uri. Aceeași pungă de chips-uri, același sortiment de bere într-o berărie sau un kilogram de roșii de o calitate anume au prețuri mai mari în București. Pentru a trăi acolo se plătește o taxă invizibilă de 10-15% la cam toate produsele. Și nici nu insist asupra pierderilor din rețelele de apă, gaze naturale etc. care se reflectă în facturi îngroșate, mult mai mari decât cele din Cluj, lucru pe care l-am observat cu ochii mei.

2. Taxiurile. Dacă vii din București vei percepe distanțele cu totul altfel decât oamenii locului, și vei avea nevoie de taxiuri doar până înveți transportul în comun, iar apoi doar noaptea.

La prima vedere taxi-urile sunt scumpe însă noțiunea de bacșiș e cvasi-non-existentă. Se dă rest întotdeauna.

Ce te va surprinde însă e să descoperi că taximetriștii sunt extrem de civilizați.  De ce sunt marea majoritate a taximetriștilor din București amari, supărați și încărcați iar cei din Cluj veșnic bine-dispuși? Răspunsul n-are absolut nimic de a face cu prețurile (și la 2,29 RON/km în București va fi același nivel de delăsare), ci trebuie să ajungem la un subiect-cheie pentru extrem de multe aspecte ale vieții în afara Vechiului Regat, și anume...

3. Încrederea și legea. În identitatea Europei de Est intră la temelie instituțiile disfuncționale și urbanizarea imperfectă sau în coacere. Unul din efecte este o viață parțial sau determinant situată în afara normelor psihologice aduse de civilizația modernă - într-o copie jalnică a viziunii lui Hobbes trebuie să fii cu ochii în patru tot timpul, nu cumva să fii păcălit, țepuit, înșelat, mințit. Doar în familie poți să ai încredere parțial, toți ceilalți îți vor răul într-un joc de sumă zero. Nu poți să ai încredere în oamenii din jur, în reguli, în instituții formale sau informale - șmecherii se descurcă, cine respectă regulile e fraier, sfaturile avizate sunt dubioase sau merită chestionate, "merge și așa", n-are sens să investești în soluții trainice. Haosul e norma, predictibilitatea e canci, ce e adevărat azi e fals mâine și posibil poimâine. Extinderile situației sunt complexe: "și ce dacă e murdar pe jos? De ce să-ți pese? Oricum altora nu le pasă, de vreme ce au aruncat lucrurile respective pe jos! Nu fii idiot, nu te lupta cu valul, lasă lucrurile așa cum sunt, oricum nu poți schimba nimic".

În Europa Centrală și de Vest lucrurile stau altfel nu pentru că oamenii ar fi mai inteligenți sau cu un spirit nativ al moralității mai dezvoltat. Normele de conviețuire urbană s-au așezat în timp, e adevărat pe alte făgașe obiective, de natură istorică, iar a respecta regulile existente este deja a doua natură.

Ce scriu mai sus pare a fi teoretic dar se vede în practică în enorm de multe lucruri, de la relația dintre vecinii de bloc și cea a funcționarilor publici față de cetățeni până la atitudinea oamenilor față de spațiile publice sau față de necunoscuți, optimismul general și constructiv din mediul de business de aici sau coagularea societății civile (unde lucrurile în București stau, din fericire, din ce în ce mai bine).

Dacă uiți tot ce-am scris în această postare în afară de un lucru, acesta e cel care trebuie ținut minte.

Moment bonus: când călătoria cu taxiul costă 7 lei și 20 de bani, dai 10 lei și ți se dau rest 3 lei, după care te cerți cu taximetristul încercând să-i explici că trebuie să-ți dea 2 lei dar în niciun caz 3 (am pățit asta de două ori