Pandemia a provocat cea mai mare perturbare a educației din istorie. Într-o singură săptămână, sistemul educațional românesc a fost nevoit să se conecteze cu elevii și studenții, prin intermediul platformelor online. Am vorbit cu Daniel David, psiholog și rector al Universității Babeș-Bolyai despre schimbările aduse de contextul pandemic în evoluția sistemului de învățământ românesc, dar și despre trecerea treptată la o normalitate. Normalitate mai mult sau mai puțin așteptată de către cei care au reușit să se adapteze la un nou context educațional. 

Știri de Cluj: Domnule profesor, ce părere aveți despre procesul educațional din România la etapa actuală? După doi ani de pandemie, a reușit sistemul să se adapteze la contextul provocărilor lansate de trecerea învățământului în online?


Daniel David: S-a adaptat mai bine decât au crezut cei din afara sistemului și decât ar fi crezut cei din interiorul sistemului, evident, când spun s-a „adaptat mai bine”, acel bine trebuie raportat la standardele pe care le putem atinge în condiții de pandemie. Când de pe o săptămână pe alta, a trebuit să treci de la învățământ tradițional la învățământ online. Sigur că, asta e o evaluare generală. În cadrul acestei evaluări generale, putem presupune că unii au funcționat prost sau poate chiar foarte prost, unii au funcționat foarte bine. 

Eu cred că UBB-ul este între universitățile care au funcționat cel mai bine, asta și pentru că noi avem experiență cu învățământul la distanță. Noi l-am introdus în țară, pentru că clar avem cei mai mulți studenți la învățământ la distanță din România, așadar ne-am antrenat cu învățământul la distanță. În plus, ne-am pregătit profesorii încă din primul an de pandemie, cum să se predea într-o nouă pedagogie universitară online. Astfel încât, repet, în condiții de pandemie cred că am funcționat foarte foarte bine.

Știri de Cluj: Ce înseamnă o școală bună pentru d-voastră, dacă ar fi să trecem în agendă atât aspectele generale, dar și ținând cont de învățarea online, în timpul izolării?

Daniel David: O școală bună este o școală care formează absolvenți ce au un profil de competențe, adaptat specializării pentru care s-au înscris și în același timp sunt și buni, ca să spun așa, cetățeni. Prin buni cetățeni, înțeleg protectori ai democrației, activiști în spațiul public pentru pace și împotriva războiului. Prin competență, înțeleg că cele trei componente: cunoștințe declarative (ce știi să spui), competențe procedurale (ce știi să faci) și valori, sunt echilibrate și în funcție de domeniu. 

Nu exagerezi nici cunoștințele declarative, adică știi să spui multe lucruri, dar nu știi să faci mai nimic.  Nu exagerezi nici cunoștințele procedurale, adică devii un fel de meseriaș, dar nu ești un specialist, și ai și valorile mereu prezente în triada despre care am vorbit. Asta înseamnă competențe adecvate, asta înseamnă un învățământ bun. 

Cunoașterea științifică se perimează rapid, absolvenții trebuie să fie pregătiți și ca oameni care vor ști să învețe în viitor

În plus, este foarte important ca focalizarea să fie pe competențe, nu neapărat pe memorare și pe reproducere. Cunoașterea științifică se perimează rapid.  De aceea absolvenții trebuie să fie pregătiți și ca oameni care vor ști să învețe în viitor, vor ști să înțeleagă noile descoperiri științifice, chiar dacă nu vor fi toți cercetători. Trebuie să știe să citească un articol științific, să interpreteze noile cunoștințe care vor veni peste 10-15 ani, ca să nu rămână în urmă. Cam așa văd o școală bună. 

Știri de Cluj: În ce măsură sistemul educațional din România valorifică potențialul tinerilor și corespunde acest sistem criteriilor enunțate anterior?

Daniel David: Unele universități corespund, altele mai puțin. Eu sunt încrezător că ținând cont de condițiile pe care le avem, de exemplu Universitatea Babeș-Bolyai este una dintre cele mai bune universități din România, sub acest aspect, alături de altele. Cred că aproape toate din Consorțiul Universitaria sunt universități care se ridică la standarde înalte, asta nu înseamnă că nu mai este loc de îmbunătățire, de dezvoltare și că nu mai sunt lucruri pe care ar trebui să le implementăm, dar sunt rezonabile. 

Merită să mergi la studii în străinătate numai dacă te gândești cumva și să locuiești acolo

De aceea, le și spun tinerilor absolvenți de liceu că nu are sens să pleci în străinătate pentru a face studii la nivel de licență, fiindcă în țară avem programe foarte bune, eficiente, sub aspectul cost-beneficiu. Merită să mergi în străinătate numai dacă te gândești cumva și să locuiești acolo. Dacă vrei să locuiești în Germania, atunci e mai avantajos să faci și licența în psihologie într-o universitate din Germania, din motiv de integrare în sistem. Dar dacă vrei să faci psihologie, neștiind unde o să lucrezi sau dorind să lucrezi în România, trebuie să vii la Cluj. Este o specializare foarte bună, și raportul cost-beneficii este extraordinar de bun cu orice comparăm internațional. Repet, sunt multe universități, mai ales din centrele tradiționale, care oferă învățământ de calitate. 

Știri de Cluj: Miniștrii Educației vin și pleacă, iar fiecare schimbare politică aduce cu sine și propuneri noi. De câteva săptămâni principalul subiect dezbătut în spațiul public referitor la educație, a fost propunerea ministrului Educației de a restructura anul școlar, iar mai exact Sorin Cîmpeanu propunea revenirea la trimestre. Mulți oameni încadrează aceste discuții în categoria de „politică a problemelor false”. Am putea spune că educația din România este distrusă de așa numita strategie de creare a polemicilor în jurul problemelor false, în loc să se discute probleme reale?

Daniel David: Este clar că nu este distrusă, fiecare se pronunță într-o variantă tipic românească de exagerare excesivă, de aceea nu se înțeleg părțile. De aceea trebuie spus clar, nu este distrus sistemul. A, că este afectat sau că nu este ajutat uneori în dezvoltare de unele probleme false, s-ar putea întâmpla, da. Asta poate să fie, dar nu este distrus, sistemul funcționează, poate se mai și dezvoltă pe alocuri. 

Problemele false afectează buna funcționare a sistemului, dar nu-l distrug, nici într-un caz, exagerarea excesivă  e o problemă tipic românească

Ce trebuie să înțelegem e că sistemul este foarte eterogen, adică nu putem vorbi despre sistemul românesc într-o variantă omogenă. Avem școli, licee foarte bune, unele sunt mai slabe, universitățile sunt diferite, nu sunt toate la fel. Deci da, problemele false s-ar putea să afecteze buna funcționare sau dezvoltare a sistemului, dar nu să-l distrugă, nici într-un caz. 

Știri de Cluj: Instituțiile educaționale din România merg adesea pe ideea obsesivă de obținere a rezultatelor instante, rezultate pozitive la testări standardizate, sistemul este preocupat mai mult pe memorare, decât pe înțelegere. În ce măsură este posibil totuși să avem un echilibru între rezultatele testelor și dezvoltarea abilităților cognitive ale elevului român?

Sistemul educațional din România, în loc să încerce să obțină rezultate mai bune la testele PISA, atacă testele PISA, spunând că sunt realizări al vestului, care să arate cât de prost stăm noi

Daniel David: Bine, cele două merg, de fapt, mână în mână, problema este că noi nu suntem focalizați pe rezultate, ci pe rezultate ale memorării. Tocmai aceasta este problema, de aceea nu ne pasă de rezultatele la testele PISA și, de aceea, nu facem ce ar trebui făcut. De exemplu, noi în loc să încercăm să obținem rezultate mai bune la testele PISA, atacăm testele PISA, spunând că sunt realizări al vestului, care să arate cât de prost stăm noi și că noi stăm mult mai bine. Nu, eu cred că nu suntem focalizați pe rezultatele învățării. Dacă am fi focalizați pe rezultatele învățării, am sta mai bine și cu diverse sisteme de evaluare, iar în acele sisteme de evaluare, să știți că partea asta legată de dezvoltarea cognitivă, starea de bine, fericirea copiilor la școală, sunt elemente fundamentale, care se iau în calcul la rezultate.

Știri de Cluj: Mulți părinți afirmă că copiii se confruntă pe parcursul anului școlar cu prea multe teste, spuneți că multitudinea testelor nu este o problemă în sine, ci abordarea e?

Daniel David: La nivelul Uniunii Europene există câteva modele pentru etapa preuniversitară, patru sau cinci modele cu elemente comune între ele. Noi nu le-am analizat, nu am preluat un model care credem că ni se potrivește și nu l-am adaptat. Nu spun că trebuie să-l copiem, doar să-l adaptăm și să ne integrăm în spațiul educațional european. Noi avem tendințe să creem niște modele educaționale foarte originale și greșeala este că în acest proces sunt ignorați specialiștii în științe ale educației. 

Frustrările politicienilor, pe care le-au avut în liceu sau în preuniversitar se transformă în propuneri legislative, care de care mai aberante

Au păreri despre ce și cum trebuie predat și părinții, și politicienii, care au tot felul de frustrări pe care le-au avut în liceu sau în preuniversitar, universitate, care le transformă în propuneri legislative, care de care mai aberante. Eu nu spun că ei nu trebuie întrebați. Este clar că părinții și elevii trebuie să aibă un cuvânt de spus, la fel și politicienii care vor vota legea, dar atenție: Inputul inițial și arhitectura de sistem, modelul de la care începe discuția trebuie să fie stabilit de experții în educație. 

După aceea da, nuanțăm și adaptăm în funcție de ceilalți actori. Noi am ajuns în faza în care modelul este propus de cei care ar trebui să vină cu nuanțe și modul de adaptare, nu să ne creeze sistemul și modelul de educație, că nu te pricepi. Degeaba ești un părinte implicat și dedicat, nu te pricepi! Științele educației reprezintă științe, cercetare, cunoștință, nu poți face orice așa cum crezi tu: „Mă pricep la educație că am trecut prin liceu”. 

Știri de Cluj: Lucrurile s-au schimbat radical în cei doi ani de pandemie, cât de pregătită este UBB să revină la normalitatea care era înainte de pandemie și în ce măsură mai este posibil acest lucru?

Universitățile nu vor după doi ani de pandemie, în care au învățat să folosească tehnologia să revină exact la varianta tradițională de predare

Daniel David: De pregătiți suntem pregătiți, de pe-o zi pe alta, cum am trecut de la sistemul clasic la sistemul online de pe o săptămână pe alta, putem reveni exact așa și la sistemul clasic. Problema este că nu am vrea să revenim! Adică nu aș vrea, după doi ani de pandemie, în care oamenii au învățat să folosească tehnologia, să folosească realitatea virtuală în predare, să folosească sistemul acesta de învățământ hibrid etc, să revenim exact la varianta tradițională. 

Mi-ar plăcea să rămână varianta tradițională cu un element online, nu dominant, dar să fie prezent. De exemplu, din 14 cursuri pe semestru, să am libertatea ca două, trei, să le pot organiza și în variantă online. Seminariile, să fac o prezentare simultană, adică să vorbesc față în față, dar cei care nu pot să vină la curs, să poată să acceseze cursul online. Legislația noastră însă nu este pregătită pentru acest lucru. Ai noștri nu susțin acest lucru, deși UE a spus în strategia pentru universități, că universitățile ar trebui să analizeze viitorul sistemului hibrid, să discute, căci va fi, acolo mergem. Ai noștri refuză să aibă această analiză și așteaptă cumva să se anuleze starea de alertă, ca să putem reveni la ce a fost în urmă cu doi ani. 

Știri de Cluj: Vor fi folosite și după pandemie modelele de învățare online sau această experiență va rămâne „istorie”?

Daniel David: Noi o să le folosim, dar doar în contextul permis de lege. Legea de exemplu, pentru învățământul la zi, nu permite ca interacțiunea să fie mediată de computer și internet și accesul online. Asta nu înseamnă desigur, că nu vom găsi diverse modalități, prin care unele sarcini, teme, consultații, să se poată face și în varianta asta. Dar e păcat că trebuie să speculăm diverse nișe, în loc să gândim o lege care să își asume explicit că varianta online poate complementa foarte bine varianta tradițională. Astfel, ar rezulta un sistem hibrid, mult mai adecvat și adaptat pentru vremurile care vin.

Știri de Cluj: Au încercat universitățile să-și expună punctul de vedere, să-și arate deschiderea referitor la învățământul hibrid în fața factorilor de decizie?

Daniel David: În primul rând nu toate universitățile își doresc acest lucru. Eu cred că-s prea puțini rectori care susțin acest lucru și atunci automat, majoritatea generează o atitudine, de care ministerul într-un fel și politicienii se bucură. Deci vom reveni probabil la ce a fost înainte de pandemie. 

N.B: Ai citit prima parte a interviului realizat cu Daniel David, rectorul UBB, vom reveni cu continuarea interviului. Discuția ulterioară s-a axat pe subiecte precum restructurarea infrastructurii universitare, dar și modele de implicare a universităților din România în susținerea cetățenilor ucraineni, ținând cont de războiul din Ucraina.