Vineri 22 Noiembrie

Fost consumator de droguri din Cluj explică cum a ajuns la dependență. La liceu, unul dintre colegi vindea substanțe interzise


Un tânăr de 23 de ani din Cluj-Napoca, fost consumator de droguri, care urmează în prezent un program de reabilitare, a povestit, luni, la Craiova, în cadrul Conferinţei "Drogurile? Un pariu cu viaţa ta", că dacă ar fi ştiut că în urma consumului de droguri şi a jocurilor de noroc suportă asemenea consecinţe aşa de mari, nu ar fi încercat niciodată, scrie agerpres.ro.

Tânărul a relatat că totul a început la vârsta de 12 ani cu jocurile de noroc, ulterior a ajuns să consume droguri vândute chiar la liceu de un coleg. Ulterior, a început să le vândă participanţilor la festivaluri, inclusiv la UNTOLD, unde a şi fost prins şi ulterior condamnat la muncă în folosul comunităţii.

„Am practicat fotbal şapte ani de zile, am jucat la Universitatea Cluj, primind acasă o educaţie aparte, cu principii bine stabilite. Tata lucra în domeniul cazinourilor şi vedea oameni care se distrug singur, care pierd banii la jocurile de noroc. Am avut o situaţie financiară chiar bună, nu mi-a lipsit nimic, dar voiam să fiu mai privilegiat decât sora mea mai mare cu 7 ani decât mine, să am rezultate mai bune decât ea. La 12 ani eram afară cu băieţii, la fotbal, şi un băiat mai mare cu 3 ani decât mine mi-a propus să intrăm într-o sală de jocuri de noroc. La început era ok, am zis că voi face bani din ceea ce îmi place şi mai urmăresc şi fotbal. Numai că nu îmi dădeam seama că o să mă prindă. Primii ani am învăţat bine, chiar am intrat la un liceu de top din Cluj. Numai că la 15 ani când am intrat la liceu viaţa mea a luat-o în jos, pentru că deja începeam să fiu dependent de jocuri, chiar dacă nu pariam sume foarte mari. Şi atunci am cunoscut prima dată canabisul", a relatat Alex.

La liceu, unul dintre colegi vindea droguri în clasă şi a decis să schimbe anturajul din cartier cu cel de la liceu.

„Când am consumat prima dată canabis mi-a plăcut senzaţia, chiar dacă nu mi-a plăcut gustul. Şi pe la vârsta de 16 ani, după ce am avut un câştig destul de mare la jocurile de noroc, am simţit prima dată ce înseamnă să mă droghez două zile şi să nu ajung acasă, pentru că la început era ocazional, dar seara mergeam acasă. De atunci viaţa mea a luat o mare întorsătură, pentru că atunci când pierdeam la jocuri, consumam droguri, ca să mă refugiez în ceva. Am mers aşa până la vârsta de 18 ani, până când, cu o săptămână înainte de Bac, mama, după nişte certuri, nu ştia ce să facă cu mine pentru că furam bani foarte mulţi din casă, a luat decizia să mă dea afară din casă. Am trăit pe la nişte prieteni o săptămână, m-am dus acasă doar să fac un duş ca să mă pot duce la Bac. Numai că am luat Bacul cu notă chiar mare şi i-am spus lui tata: 'uite, jocurile de noroc nu mă influenţează aşa tare', pentru că ei nu ştiau de consumul de droguri până nu am intrat în centru", a continuat Alex povestea.

A reuşit să se angajeze repede ca ospătar, dar toţi banii îi juca la jocurile de noroc, iar când nu a mai reuşit să îi pună la loc a cunoscut cămătăriile legale, a împrumutat de la bănci cu dobânzi foarte mari, de la prieteni. Când a ajuns la facultate a dat de un alt anturaj care consuma amfetamină, nu "iarbă" şi "a trecut la nivelul următor".

Acum Alex se află de 8 luni în programul Teen Challenge, menit să-l ajute să scape de adicție.

A plecat la muncă în Germania, unde banii pe care îi producea îi consuma pe droguri şi pe jocurile de noroc, iar bani de chirie şi de mâncare primea de acasă. În urma unui alt accident cu maşina, când a intrat într-un copac şi a scăpat printr-un miracol, a decis să spună stop. După ce îşi propusese să se sinucidă, a mers într-o clinică de psihiatrie în Germania, unde o comisie de nouă medici i-a spus că este ''nebun'', "pentru că acolo cazuri de acest gen în care tineri la o vârstă aşa fragedă să se drogheze sunt destul de rare, nu sunt ca în România".

„Nu îmi dădeau drumul de acolo, dacă nu aveam un plan, iar planul meu a fost să intru în programul Teen Challenge, un program destul de strict, care durează 11 luni şi două săptămâni, în care nu avem telefon, suntem într-un centru în care ne autogospodărim. Sunt de 8 luni în acest program", a conchis tânărul din Cluj.

Comentarii Facebook