Având în vedere că sezonul cald e deja aici, viperele au început să iasă din hibernare. Atenție la drumețiile montane! O clujeancă a surprins o viperă comună la Mărișel. În acest caz șarpele era mort, însă salvamontiştii atrag atenţia turiştilor care doresc să facă drumeţii pe munte că pe unele poteci sau pe stânci ar putea întâlni vipere sau alţi şerpi care ies la soare.

„Îmi pare rău că nu am putut să o/îl vedem într-o stare mai bună. Știe cineva ce este? Mărișel, jud. Cluj, 23.04.2023”, a transmis o clujeancă pe o rețea de socializare. 

Oamenii au reușit ușor să identifice specia, este vorba despre vipera berus (n.r. numită și vipera comună), cel mai răspândit șarpe veninos din țara noastră. Reptila mai este denumită și viperă de munte, viperă cu cruce, iar unii îi zic năpârcă (năpârca însă, e de fapt o șopârlă fără picioare). Arealul viperei e de regulă în zonele deluroase și muntoase.

Vipera berus este o specie sperioasă, în caz de pericol caută să se ascundă sau să fugă. Numai când se simte direct amenințată sau este luată în mână va mușca. Doza letală minimă (DL) la o inoculare subcutanată este de 6,45 mg/kg masă corporală. La o inoculare intravenoasă DL este de 0,55 mg/kg masă corporală. Aceasta înseamnă că la un om în greutate de 75 de kg. DL ar fi 483,75 mg, ceea ce ar însemna să fie mușcat de cel puțin cinci vipere. Lucru care explică ce șanse mici are omul de a muri de mușcătura unei vipere, care caută de altfel să-și păstreze pentru vânătoare rezerva de venin. Cu toate că vipera berus este de 2-3 ori mai veninoasă ca șarpele cu clopoței (Crotalus adamanteus), nu este atât de periculoasă, din cauza rezervorului mic cu venin (10-18 mg), mușcătura sa însă putând deveni gravă la copii și la persoane în vârstă.

Clasificarea mușcăturilor de viperă după gradul de toxicitate 

• Gradul 0 (fără reacție toxică ) - urme ale mușcăturii, fără edem („umflare”) local;
• Gradul 1 (reacție toxică minimă ) - edem („umflare” ) local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică;
• Gradul 2 (reacție toxică moderată) - edem al întregului membru mușcat, reacție sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie);
• Gradul 3 (reacție toxică severă) - edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.

Simptome ale mușcăturii de viperă

• Semne si simptome ale mușcăturii de viperă: 
• locale - urme ale mușcăturii, edem („umflare”) local, flictene (vezicule) hemoragice; 
• sistemice (generale) - febră, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, lipotimie („leșin”), dificultăți de respirație, durere toracica, convulsii, comă, alte manifestări neurologice, hemoragii, urticarie, soc anafilactic (edem al feței, limbii, cailor aeriene, dificultăți de respirație, șoc – tensiune arteriala prăbușită, puls periferic nepalpabil).

Ce NU trebuie făcut în cazul în care suntem mușcați de viperă:

• nu se recomandă aplicarea de gheață pe zona mușcată;
• nu este indicată injectarea serului antiviperin de către o persoană neautorizată;
• nu se arde zona afectată de mușcătură;
• nu se fac incizii în zona mușcată;
• nu se folosește gura pentru aspirarea veninului;
• nu se încearcă capturarea șarpelui.

Măsuri preventive împotriva mușcăturilor de vipere:

• evitați scurtăturile și traseele montane nemarcate;
• evitați să părăsiți cărarea sau să intrați în zone cu ierburi înalte;
• în caz de mergeți în zone cu ierburi în înalte, folosiți un băț pentru a verifica pământul din față;
• purtați echipament adecvat (încălțăminte înaltă, pantaloni lungi, parazăpezi);
• aveți grijă unde vă așezați;
• dacă vedeți un șarpe părăsiți zona și nu îl atingeți;
• înainte de a vă aventura pe trasee este bine să informați salvamontiștii de rutele pe care vreți să mergeți pentru a primi sfaturi;
• nu vă aşezaţi pe pământ, nu mutaţi lespezi de piatră decât după verificarea locului.