Girofarul de pe masinile de stat din vremea Guvernului Adrian Nastase reprezenta diferenta dintre maharii cu jipuri si prostimea de la volan, care trebuia degraba sa se dea la o parte si sa traga pe dreapta. A devenit repede simbolul ciocoiul social-democrat  cocotat intr-o functie politica, si care nu suferea sa stea in trafic ci, musai, folosea girofarul sa ajunga mai repede de la partid la un restaurant oarecare sau de acasa la tutungeria din colt, ca sa-si ia tigari.

Girofarul a devenit urat de soferi, iar ura s-a transferat si asupra posesorilor.

Rezultatele abuzului de girofar s-au vazut la alegeri?

Astazi, vineri 25 martie, pe la ora 18, girofarul a reaparut in forta, pe Calea Dorobantilor din Cluj-Napoca. Coloana oficiala care il transporta pe premierul Emil Boc spre aeroport folosea din plin sirenele si girofarurile sa isi faca loc intr-un trafic si asa aglomerat.

La intersectia cu strada Aurel Suciu, masini gramada la stop. Se formeaza un ambuteiaj, sirenele suna, masinile nu au unde sa traga pe dreapta, izbucnesc claxoane, coloana oficiala se opreste, girofarurile nu.

Nimeni nu a inteles graba cu care mergea coloana premierului si de ce a fost nevoie de girofar. Daca trebuia sa prinda avionul de Bucuresti putea sa plece spre aeroport cu 5 minute mai repede, nu?

Deci, nebunie la semafor. Un sofer in varsta iese din masina si se uita spre Mercedesul in care se afla Emil Boc, dupa care ii bate obrazul.

Coloana oficiala se urneste dar, surpriza, SPP-istii scot girofarurile de pe capota, iar sirena de pe antemergatorul de politie amuteste.

Coloana se deplaseaza mai departe in liniste, se opreste la stop regulamentar aproape de sensul giratoriu din Marasti si isi continua deplasarea spre aeroport fara sirene si girofar.

Deci se poate.

Se vede treaba ca Emil Boc a invatat, totusi, cate ceva din lectiile istoriei politice contemporane?

Editorial de Vasile Magradean