Vărzăria din Cluj-Napoca, un local emblematic al Clujului, a devenit restaurant de lux, cu prețuri extrem de mari. Clujenii obișnuiau să meargă periodic acolo pentru a mânca produsul tradițional ”Varza a la Cluj”, dar inflația din ultimul an își spune cuvântul. Probabil restaurantul a se bazează foarte mult pe turiști, care nu sunt deranjați să bage mâna mai adânc în buzunar pentru a trăi senzația oferită de orașul Cluj-Napoca.

În 2018, o porție de varză a la Cluj cu smântână costa 17 lei. Vezi jos lista cu prețuri de acum 5 ani, relatate de un turist.

”Grozav s-a scumpit Clujul nostru! A ajuns o porție de varza a la Cluj cu ciolan să fie 50 de lei”, a transmis o clujeancă. O notă de plată pentru două persoane a fost 124 de lei. Pe vremuri acest produs era extrem de accesibil, fiind vorba despre puțină carne și multă varză, dar o combinație extrem de gustoasă.

Se pare că în ultimul an s-au scumpit extrem de mult produsele, varza și ciolanul afumat, ceea ce i-a determinat pe patroni să umble și ei la prețuri, pentru a achita și chiria localului. 

Se pare că cei obișnuiți cu acest restaurant vor trebui să se mulțumească numai cu o ieșire pe lună sau chiar la două luni, pentru că viața în acest oraș mult lăudat e tot mai scumpă. 

În ciuda prețurilor, nimeni nu poate șterge farmecul acestui local, dovadă stau și recenziile de pe Google, semn că nu tuturor li se par prețurile mari și că mai contează și senzațiile oferite:

”Personal foarte amabil mâncare este foarte bună cu specific din zona, prețul este foarte bun, accesibil tuturor. Servirea a fost relativ repede. Mâncarea este destul de multa”

”Mancarea este foarte buna, are o senzatie mai veche, comunista (in modul bun) si oamenii sunt foarte ospitalieri, vine rapid mancarea si tot, sunt multi oameni mai batrani si mai interesanti care sunt foarte draguti si mai povestesc cu tine putin. Foarte frumos 5/5”

”Excepțional! Preparate variate din varză, fasole ori spanac. Mai puțin mazăre dar pe care o veți găsi prezentă în ciorba țărănească”

”Am servit varza a la Cluj si cartofi parizieni cu ciolan afumat. Extraordinar de gustoase. Servirea ireprosabila. Vom reveni oricand cu drag aici!”.

În pandemia Covid 19, Vărzăria risca să se închidă din cauza clienților extrem de puțini

Un clujean a relatat atunci o întâmplare:

”După o lungă perioadă de timp în care n-am mai fost pe la Vărzărie, astăzi am mers iarăși pe-acolo pentru a-mi comanda la pachet. Mi-am luat felul meu de mâncare favorit, varza a la Cluj. La plecare doamna care m-a servit, mi-a zis:

- Să mai veniți pe la noi!

În acel moment mi-am readus aminte cât de greu o duc restaurantele în această perioadă. Cele mai multe dintre ele vor intra în faliment în viitorul apropiat.

La Vărzărie nu este un restaurant oarecare din Cluj. Face parte din imaginea Clujului. Este locul în care au intrat foarte mulți oameni iar prețurile sunt cele mai mici. Ar fi păcat să dispară.

Nu am fost plătit de Vărzărie pentru a scrie acest articol. Dar de ce credeți că fac asta?

Pur și simplu o fac pentru ca voi cei care locuiți în Cluj, să mergeți pe-acolo. Din când în când și să cumpărați câte ceva. Mergeți pentru ca restaurantul să nu intre în faliment. Mergeți pentru a susține economia locală.

Trebuie ca 10% din clujeni să meargă o dată pe lună la Vărzărie și să comande în valoare de 25 lei. Atunci într-o lună de zile, restaurantul ar încasa suma totală de 811400 ron”, arăta clujeanul pe Facebook.

Se pare că localul și-a revenit și acum prosperă din nou, dar a și uitat de clujenii care cumpărau pentru a ține afacerea în viață. De altfel, aceasta este situația întregului domeniu HoReCa (Hoteluri, Restaurante, Cafenele), care a crescut prețurile în mod accelerat în ultimul an, dar care în pandemie beneficia de ajutoare de stat pentru a supraviețui și apela la sprijinul clienților prin orice mod.

O porție de varză a la Cluj, în 2018, costa 17 de lei

Un turist care a fost la Vărzărie, în 2018, relata cât au fost prețurile, pe amfostacolo.ro. Diferența, după 5 ani este enormă.

”Cu privire la preţuri, puteam cădea pe spate dacă scaunele n-ar fi avut spătar (nota bene: aveau şi pernuţe). Să vă enumăr nişte preţuri: ciorbă de burtă 100/ 300gr. = 10 lei, supă de fasole 400/40gr. cu costiţă= 9 lei, ciorbă ţărănească de văcuţă 360/40gr. = 9 lei, piept de pui, de curcan la grătar sau şniţel de porc 300/100gr =18 lei, varză a la Cluj cu smântână, 350gr= 17 lei, ciolan afumat 130 gr =10 lei, iahnie de fasole cu piept de pui, curcan sau porc 300/100 =18 lei, sarmale cu carne şi ciolan 240/140/60 =18 lei şi lista ar putea continua cu mâncăruri tradiţionale ieftine. Cât despre dulciuri o porţie de papanaşi 100/30gr. cu smântână costa 10 lei, o porţie de tăiţei cu nucă 320/80gr= 10 lei şi celebra Vargabeles care e o budincă de tăiței cu brânză dulce, stafide, coajă de lămâie 250 gr= 7 lei. Bucătăresele spun că zilnic fac 80-90 de porţii de Vargabeles şi duminica până la 120. Berea noastră cea de toate zilele la 500 ml, cu sau fără alcool, la sticlă sau halbă era între 4-6 lei.

Nici n-am apucat să bem un pahar de bere şi a venit şi varza a la Cluj. Eu credeam că e aceiaşi compoziţie cu a sarmalelor noastre numai că (de lene) clujencele nu le înfăşoară. Nici vorbă! Pe lângă orez, carne, ceapă, sare, piper, papricaş în oala mare în care se prepară, reţeta tradiţională cere să se pună şi o găină grasă sau jumătate de raţă dodoloacă dar probabil acum este suficient numai ceva kaizer şi o lingură-două de untură. De gust ce să mai spun? Dacă porţia n-ar fi fost atât de mare şi săţioasă aş mai fi comandat una.

Să nu credeţi că în conformitate cu ce v-am scris Vărzăria Păstăioase este o locație de mâna a şaptea. Dacă vă spun că aici au luat masa Stela Popescu, Arşinel, Radu Beligan, Emil Boc, Emil Hurezeanu, veţi spune că unii fiind în turnee trebuiau să mănânce undeva. Dacă vă spun că anul trecut cu ocazia TIFF 2017 (Festivalul Internaţional al Filmului Transilvania) reţinerea unei mese trebuia făcută din timp, veţi spune că tot nu e suficient. Dar dacă vă spun că Vărzăria a apărut în cadrul unui reportaj de călătorie elogios în revista Vogue atunci cu siguranţă că v-am convins.

Mă întreb dacă proprietarul localului Dorel Filip, probabil un fin psiholog, n-a vrut special să păstreze atmosfera din Epoca de Aur? Unii sunt nostalgici după epocă, alţii după tinereţe şi atunci unde în altă parte pot găsi atmosfera de atunci? Şi dacă la concret ambientul e completat cu o porţie de varză a la Cluj şi Vargabeles, cu siguranţă dacă eşti senior te întorci în timp cu 50 de ani iar dacă eşti tânăr şi mai ales turist străin ai ocazia să vezi cum a fost la noi şi să guşti o curiozitate”.