Vara vine de obicei cu o creștere a cazurilor de hărțuire stradală. Bucuria unei vremi frumoase în Cluj se preschimbă brusc pentru unele fete în trauma agresiunilor stradale, despre care vorbim prea puțin. Recent, polițiștii clujeni au reținut un bărbat care a fost acuzat de hărțuirea tinerelor studente din Cluj-Napoca. O zi mai târziu, bărbatul în vârstă de 39 de ani, cercetat pentru patru infracțiuni printre care și acte de exhibiționism în spațiul public, după ce s-ar fi manifestat violent în centrul orașului, a fost lăsat liber.

„Bărbatul reținut pentru 24 de ore de polițiști, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de hărțuire, agresiune sexuală, ultraj contra bunelor moravuri și violarea sediului profesional a fost prezentat magistraților în cursul zilei de azi, care au dispus măsura controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile”, precizează IPJ Cluj. 

„Siguranță și încredere”, ne spune sloganul Poliției Române, îl „rumegăm” de ani de zile, cu un eventual dezgust pe alocuri, sau cel puțin cu un gust amărui. Siguranță și încredere pentru cine? Ne întrebăm noi, când vedem cum inițiatorii „fluierăturilor” stradale, care adesea urmăresc victimele până la locuința acestora, scapă nepedepsiți. 

Acești indivizi în multe cazuri nici măcar nu ajung în fața magistraților. De ce? Victimele sunt îndemnate să păstreze tăcerea, pentru că o eventuală plângere ar fi „inutilă”, îndemnate chiar de către cei care ar trebui să le asigure siguranța...

Fenomenul de „catcalling”, despre care cu greu am găsit o definiție pe Google în limba română, se amplifică odată cu primele zile călduroase. Momentul în care oamenii încep să se îmbrace cu haine mai subțiri marchează începutul calvarului pentru femei. Acestea sunt de regulă victimele acestui fenomen, evenimentele începând în jurul pubertății, cam atunci când corpurile fetelor încep să dezvolte caracteristici feminine evidente. 

Fetele nu mai sunt în siguranță în stradă. Spațiul public devine brusc, în perioada verii, o oază pentru potențialul atac al exhibiționiștilor și a altor perverși. Polițiștii ridică din umeri! Aparent, în România pentru a condamna hărțuirea sexuală a unui infractor, victima trebuie să „ajungă” într-un sac menajer la Poliție (dacă ne amintim, cazul Beatei Molnar, tânăra din Cluj, strangulată de iubitul cu antecedente violente). Lucru general valabil și pentru abuzatori în sine, dacă victima nu a fost bătută până la moarte sau violată, criminalul are toate șansele să scape datorită unei condamnări cu suspendare. 

Perversul „libidinos” care hărțuiește studentele din Cluj, cercetat în libertate, sub control judiciar…

Cazul perversului din Cluj, care hărțuiește studentele, este doar unul dintre miile de exemple din această țară, în care justiția ne arată că persoanele care fac comentarii sau aluzii sexuale, le pipăie sau le urmăresc pe fete, rămân nepedepsite. Hărţuirea stradală nu are nicio legătură cu vestimentaţia şi nici cu atracţia sexuală, ci doar cu nevoia hărțuitorului de a-şi demonstra puterea şi dominarea asupra victimei, care este văzută doar ca un obiect. Hărţuirea în spaţiul public este o formă de violenţă, care încalcă diverse drepturi şi libertăţi ale omului: dreptul la siguranţă, dreptul asupra propriul corp, dreptul la demnitate, libertatea de mişcare şi libertatea de expresie. Însă în pofida a tot ce am enumerat anterior, aceste lucruri nu sunt adesea suficiente pentru autorități ca să-l aresteze pe individul violent măcar pe o perioadă de 30 de zile. 

Bărbatul care a hărțuit mai multe studente din Cluj-Napoca și care a reușit să se strecoare în baia unui cămin de fete din campusul studențesc Hașdeu, este cunoscut în oraș ca fiind un individ periculos de peste 10 ani. În urma mediatizării cazului în presa locală, tot mai multe persoane l-au recunoscut pe bărbat spunând că acesta se manifestă grosolan de ani de zile și cauzează probleme tinerelor din municipiu. 

Individul a intrat în baia căminului în care era cazată o fată. Tânăra spune că a mers la poliție, încă acum o lună, polițiștii însă s-au sesizat abia acum, în aceste zile, când cazul a ajuns în atenția publicului. 

„Am depus și eu declarație împotriva lui în urmă cu aproximativ o lună, dar degeaba. M-am trezit cu omul în cămin ieșind din dușurile fetelor, noroc că nu era nimeni care să facă duș acolo, mi-a propus câteva chestii indecente și am început să vorbesc tare spunându-i să iasă afară, am și apucat să-l filmez între timp. Nu am sunat la poliție pentru că nu știam cum să reacționez pe moment, dat fiind faptul că nu am mai trecut niciodată prin situația asta. Însă am fost la o secție și degeaba, mi s-a spus că dacă nu s-a întâmplat nimic, nu au ce să facă, maxim ce i se poate întâmpla o amendă și mi-a fost frică să merg mai departe deoarece mi s-a spus că va ști din partea cui o să fie și voiam să nu fiu urmărită”, a povestit victima. 

După ce l-au reținut pentru 24 de ore, autoritățile au decis să-l elibereze pe individ și au dispus doar măsura controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile...

Victimele, îndrumate să nu depună plângere pentru că ar fi inutil…

La nivel legislativ, hărţuirea stradală este reglementată prin legea nr. 232 din 2018, care modifică legea nr. 202 din 2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. La art. 37, alin. 1, se precizează interzicerea oricăror comportamente de hărţuire, hărţuire sexuală sau hărţuire psihologică săvârşite în public, cât şi în privat. Acest tip de comportamente constituie contravenţie, dacă fapta nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, se sancţionează cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 10.000 lei. Cele mai întâlnite forme ale hărţuirii stradale sunt: fluierături, claxonat, comentarii sexuale sau aluzii sexuale, comportament non-verbal cu tentă sexuală, priviri insistente şi indiscrete, pipăiri, urmărire.

„Din gesturile pe care le-a făcut pe filmare, adică își dădea ochii peste cap, credeam că e drogat însă individul e psihopat. Din păcate la noi trebuie să se întâmple ceva că să se rezolve. Am închis declarația deoarece munceam foarte mult în acea perioadă și nu aveam timp să umblu pentru el pe drumuri deși era spre siguranța mea, am scris doar că îmi doresc să se efectueze măsuri asupra lui și să fie supravegheat crezând că așa o să fie….”, a mai spus fata care l-a prins pe individ în baie. 

Să revenim însă la una dintre declarațiile anterioare „am fost la o secție și degeaba, mi s-a spus că dacă nu s-a întâmplat nimic, nu au ce să facă, maxim ce i se poate întâmpla o amendă și mi-a fost frică să merg mai departe deoarece mi s-a spus că va ști din partea cui o să fie și voiam să nu fiu urmărită”. Așadar, deși a fost la o secție de poliție să descrie gravitatea faptelor întâmplate, fetei i s-a sugerat că „urmărirea” nu ar fi o faptă deosebit de gravă, ba chiar ar fi inutil și periculos să depună o plângere, căci individul va ști cine a scris-o. 

Victimele să păstreze tăcerea, abuzatorii în libertate. Ce mesaj transmite Poliția?!

„Siguranță și încredere”! Vă propun să revenim la sloganul Poliției Române. În urma situației relatate nu putem să nu ne întrebăm, siguranță și încredere pentru cine? Victimele hărțuirii stradale nu par să se simtă în siguranță! De altfel, când mergi să depui o plângere și ești îndemnat să nu o faci, în ce măsură mai putem vorbi și despre încredere? Lipsa de atenție a societății noastre asupra acestei probleme ne costă scump la nivel individual. Trebuie să fim conştienţi că hărţuirea stradală este o formă de violenţă, indiferent de ora la care se petrece sau de cum ar fi îmbrăcată victima. De multe ori, hărțuirea stradală verbală e însoțită de gesturi vulgare și intimidante sau atingeri fără consimțământ, care lasă urme adânc în psihicul victimelor.

Este greșit să lăsăm nesancționate evenimentele de hărțuire stradală, în special pe cele cu componentă sexuală. Ele reprezintă o primă fază pe drumul către acostare și agresiune sexuală, într-o societate cu o puternică inegalitate de gen. Cu cât sunt mai frecvente și mai normale în cultura noastră hărțuirile stradale cu tentă sexuală, cu atât este mai probabil ca ele să degenereze în comportamente agresive, inclusiv violuri, spun psihologii.

Este responsabilitatea autorităților să susțină victimele și să pedepsească abuzatorii. Nu există scuze pentru hărțuirea sexuală, iar autoritățile care rămân nepăsătoare față de problemele victimelor, devin involuntar complice la o viitoare crimă. Este responsabilitatea tuturor să intervenim, să ne educăm și să raportăm aceste incidente către autorități.