Gheorghe Giurgiu, bărbatul de 33 de ani originar din satul Petreasa, care a reuşit să găsească avionul în numai o oră şi jumătate fără mijloace moderne, a povestit tot ce s-a întâmplat.

Reporter: La ce oră şi cine v-a cerut să daţi o mână de ajutor?

Gheorghe Giurgiu: Am mers acolo că am auzit şi de la televizor şi din vecini, dar a venit şi domnul pădurar Lazăr Gheorghe şi a zis că să mergem. El nu putea pentru că era bolnav. Asta se întâmpla la ora 19.00. Ne-am dus înspre Vârful Petreasa, pentru că noi suntem localnici şi ne-am dat seama că vârful este foarte înalt şi numai în partea aia se poate întâmpla. Am plecat cu încă doi săteni de-ai mei. Am tot strigat acolo sus pe munte, pe deal, strigând noi, după câteva căutări, i-am auzit şi pe ei strigând ajutor. 

Când ne-am dus acolo, domnişoara rezidentă era pe zăpadă şi domnul doctor îi făcea respiraţie şi a zis să îi facem şi noi. I-am făcut, dar din nefericire nu a mai scăpat.  

Colegii mei au plecat cu domnişoara mai în jos la maşini, ca să vină cineva. Eu am rămas acolo cu răniţii. Unul dintre ei avea picioarele rupte şi era întins jos pe zăpadă. Mi-am dat jos geaca de pe mine şi am pus-o sub el ca să nu stea pe zăpadă. Vă daţi seama la 5 ore de stat în frig era îngheţat. Striga după ajutor, să îi fac foc. Foc nu puteam să îi fac fiindcă era aproape de avion şi nu puteam să îl transport. Din avion mirosea a benzină. Ceilalţi trei, care au rămas cu mine şi care erau mai încolo, au zis şi ei să le fac foc şi mi-am scos maieul de pe mine, i-am dat foc. Au avut dânşii la ei un spray deodorant, de dat sub braţ, şi am dat pe maieu să ardă mai repede. Am adus crengi uscate de brad şi le-am dat foc să îi pot încălzi, până au venit colegii mei şi alti consăteni. După vreo jumătate de oră sau o oră au apărut şi alţi oameni. Pe unul dintre răniţi l-am dus până când l-am urcat în maşină, nu l-am lăsat. Era lovit la picior şi l-am dus în spate că nu mai putea merge. 

Reporter: Dumneavoastră i-ati găsit fără niciun mijloc modern , nu? Fără să vă ghideze ISU sau Prefectura Cluj?

Gheorghe Giurgiu: Noi i-am găsit într-o oră şi jumătate fără GPS, fără nimic. Nu ştiu, domnu' şef, unde suntem. Au venit la două ore după ce am ajuns noi acolo şi SMURD -ul. Au la ei casca din cap şi mănuşi. Nu au alte dotări. La unul, care a fost cu picioarele rupte, am tăiat două crengi de brad, i-am făcut targă şi pe targa aia l-am dus până la salvare.

Reporter: De ce credeţi că autorităţile căutau în altă parte?

Gheorghe Giurgiu: Pentru că informaţiile s-au dat greşite. Şi pe noi ne-au sunat de câteva ori de acasă, că să nu mai mergem că se anunţă la televizor că i-au găsit. Am dat interviu şi luni seara, dar una este ceea ce zic eu şi alta se spune la televizor. 

Reporter: Cei din avion au încercat să facă foc?

G.G.: Ei nu au putut face foc, pentru că totul era umed în jur. Ei au făcut foc cu hainele şi cu hârtii, dar eu m-am dus în padure şi am căutat crengi uscate de brad. Medicul de pe picioare dădea ajutor domnişoarei rezidentă. Crengile erau umede şi era zăpadă de 30 - 40 de centimetri. E pădure şi zăpadă mare şi nu puteau să se ducă să caute crengi. Se vede focul cum au încercat să facă, dar nu au putut. Abia l-am făcut eu. 

Medicul din avion se pricepea la supravieţuire. Ne-a spus cum să facem resuscitare. A fost în stare de şoc. Dacă vedeţi cum arată avionul nu mai ziceţi că a scăpat nimeni. 

Reporter: Salvatorii de la ISU cum vi s-au părut? Şi-au făcut bine treaba?

G.G.: Părere bună, săracii, dar nici ei nu au ştiut unde să caute. Îi trimitea tot în părţi diferite. Coordonarea a fost proastă. S-a zis că i-au găsit pădurarii şi că au tras focuri de armă, dar nu e adevărat. Poate că au tras undeva focuri de armă, dar acolo unde am fost eu, de când i-am dus la maşină, nu a tras nimeni un foc de armă. 

Reporter: Cât de aproape de drumul spre satul Petreasa erau răniţii?

G.G.: Din drumul care merge spre Vârful Petreasa, venind de la comuna Horea, am mai mers prin pădure 2 kilometri. Eu eram însoţit de alţi doi oameni. Eu am rămas cu ceilalţi doi şi le-am dat hainele de pe mine, iar colegii mei au dus-o de domnişoară.

Reporter: V-a sunat cineva de la autorităţi să vă felicite şi să vă mulţumească?

G.G.: Nu! M-au sunat numai de la presă să dau interviuri. Nici nu trebuie să mă sune. Dacă acum în 2014, când sunt atâtea lucruri, dacă vorbesc ceva cu dumneavoastră mă ascultă şi mă arestează, dar să îi găsească pe ăia acolo cu telefoane la ei, nu se poate lucrul ăsta, nu? Noi nu ştim numai să ne furăm în ţara asta şi să dăm vina unii pe ceilalţi.    

Gheorghe Giurgiu are doi copii şi s-a stabilit în Arad cu familia lui. Acum se afla la părinţi în satul Petreasa.