PS Florentin Crihalmeanu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, a vorbit intr-un interviu despre beatificarea Papei Ioan Paul al doilea si a precizat ca se poate spune despre fosul suveran pontif ca "L-am vazut pe Dumnezeu intr-un om".

Cum ati primit vestea beatificarii Papei Ioan-Paul al II-lea?

P.S. Florentin Crihalmeanu: Vestea beatificarii Papei Ioan-Paul al II-lea in Duminica Divinei indurari–1 mai 2011, este o "buna-vestire" pentru mine si consider ca pentru toti romanii de buna credinta, indiferent de confesiune. A fost un moment de bucurie, de emotie, pentru ca, a avea aceasta mare onoare de a fi vazut, discutat, intalnit o persoana care va fi ridicata la cinstea altarelor ca si fericit, pentru mine este un eveniment unic. Consider ca numirea sa ca si Fericit al Bisericii este pe deplin meritata. Toate momentele de intalnire cu Papa Ioan-Paul al II-lea au fost momente deosebite, de aceea bucuria, emotia, sunt cele care caracterizeaza aceasta "buna-vestire" din luna mai, o luna dedicata Preasfintei Fecioare Maria la care el insusi a tinut foarte mult.

Ce inseamna personalitatea viitorului Fericit al Bisericii pentru Biserica Greco-Catolica?

P.S. Florentin Crihalmeanu: In conjunctura generala europeana din jurul anilor '90, caderea zidului comunist s-a datorat in mare masura rugaciunilor si activitatii sustinute a Pontifului Roman, pe atunci, Papa Ioan-Paul al II-lea. In acel sir de evenimente, adeseori el isi indrepta cu iubire paterna "ochii sufletului" spre Biserica noastra. Trebuie mentionat faptul ca primele generatii de episcopi greco-catolici romani au primit Bulele Pontificale cu sigiliul si semnatura Pontifului Ioan-Paul al II-lea. El este cel care a refacut structura ierarhica a Bisericii Greco-Catolice dupa perioada de persecutie: decembrie 1948 – decembrie 1989. Putem spune ca de personalitatea Papei Ioan-Paul al II-lea se leaga reinvierea Bisericii noastre. Daca Pontiful Roman Paul al VI-lea a facut, in anul 1969, prima numire de cardinal – a Preasfintitului Iuliu Hossu, Episcopul de Cluj-Gherla, (numit cardinal in pectore din motive lesne de inteles in timpul regimului comunist), cea de-a doua numire de cardinal din cadrul natiunii noastre, a fost facuta de catre Ioan Paul al II-lea: Mitropolitul Bisericii Greco-Catolice de atunci, Eminenta Sa Alexandru Todea, fiind ridicat la demnitatea de cardinal in Consistoriul din iunie 1991 – un eveniment cu totul inedit pentru o Biserica atat de mica numeric comparativ cu marile comunitati catolice din lume.

Doresc sa subliniez si memorabila vizita in Romania a Episcopului Romei, intaia vizita a unui urmas al Sfantului Apostol Petru pe plaiurile mioritice, din luna mai a anului 1999, limitata din motivele cunoscute doar la orasul Bucuresti, dar care a trezit acea voce memorabila a poporului drept-credincios care a ramas in sufletul Pontifului Ioan-Paul al II-lea si, cu siguranta, si al poporului roman, strigatul "Unitate, Unitate!".

Ne amintim de asemenea cu bucurie si invitatia pe care Ioan-Paul al II-lea a facut-o intregului Cor Episcopal, in Anul Jubiliar 2000, cand, pentru intaia oara, intregul Episcopat al Bisericii Romane Unite a celebrat Sfanta Liturghie in rit bizantin, in limba romana, in Basilica San Pietro. Atunci, Mitropolitul Bisericii noastre, inalt Preasfintitul Lucian Muresan urca pe treapta cea mai inalta a Altarului Confesiunii, in prezenta Papei Ioan Paul al II-lea, la acel Altar al Confesiunii unde numai Sanctitatea Sa, in mod obisnuit, celebreaza Sfintele Liturghii. La ceremoniile jubiliare din acelasi an, reprezentati ai Bisericii noastre au fost randuiti sa ia cuvantul public, In diferite ocazii, pentru a face cunoscuta Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica si trecutul ei incununat de laurii martiriului.

In acelasi an a fost emis un document pontifical deosebit de important si foarte putin cunoscut: Suveranul Pontif a adresat o Scrisoare Apostolica Bisericii Greco-Catolice din Romania, cu ocazia implinirii tricentenarului de la data Unirii cu Biserica Romei – este primul document de acest fel din istoria Bisericii Greco-Catolice. in aceasta scrisoare, Pontiful Roman defineste cu multa luciditate, in 6 puncte, identitatea Bisericii noastre. Trebuie spus si faptul ca Papa Ioan-Paul al II-lea a rasplatit cu titluri onorifice clerici si laici greco-catolici romani care s-au implicat cu eroism in momentele de persecutie a credintei din timpul regimului trecut.

Sunt doar cateva repere din ceea ce a insemnat atentia pe care a acordat-o Pontiful Roman Ioan-Paul al II-lea, Bisericii noastre, pe care atat de frumos a numit-o in discursul sau la Bucuresti, "Gradina Maicii Domnului".

Va rugam sa ne descrieti cateva dintre aspectele semnificative ale activitatii Fericitului Ioan-Paul al II-lea ca si Suveran Pontif al Bisericii, ca si apostol al lui Hristos in lume.  

P.S. Florentin Crihalmeanu: Ar fi desigur, foarte multe de spus despre apostolatul sau de peste 26 de ani de pontificat in Tronul Sf. Apostol Petru, despre multiplele sale calatorii misionare, despre noua evanghelizare pe care a facut-o nu numai la nivel teoretic, dar si la nivel practic, vizitand diferitele colturi ale lumii, oprindu-se asupra celor nedreptatiti, marginalizati, asupriti, persecutati, luand apararea celor care erau lipsiti sub o forma sau alta de drepturile lor – apostolatul pentru viata, apostolatul familiei, apostolatul pentru demnitatea femeii. A acordat o mare importanta tineretului si ecumenismului, a sustinut apostolatul prin arta, prin stiinta si tehnica, a fost primul Pontif care a transmis un document pontifical prin internet si, in ultima parte a vietii, s-a ocupat in mod particular de apostolatul suferintei si ne-a predat tuturor o lectie noua, un nou tip de apostolat: apostolatul mortii, deoarece Ioan-Paul al II-lea, inca in anul 1980, in testamentul sau, cu un spirit profetic demn de un sfant al Bisericii, a scris: "inca o data doresc sa ma incredintez total harului Domnului. El insusi va decide cand si cum trebuie sa imi inchei viata pamanteasca si slujirea pastorala. in viata si in moarte, Totus Tuus prin Maria Neprihanita. Acceptand aceasta moarte, inca de pe acum, sper ca Hristos sa imi dea harul pentru trecerea finala, adica pentru Pastele meu. Sper, de asemenea, ca El sa o faca utila si pentru aceasta cauza mai importanta pe care caut sa o slujesc: mantuirea oamenilor, apararea familiei umane si, in ea, a tuturor natiunilor si a tuturor popoarelor, si utila pentru persoanele pe care mi le-a incredintat in mod special, pentru problema Bisericii, pentru gloria lui Dumnezeu insusi".

"Sper ca Hristos sa faca moartea mea utila" – ce inseamna aceste cuvinte? Ce inseamna aceasta "utilitate" a mortii? Aceasta am inteles-o in momentul in care am participat la funeraliile Pontifului Ioan-Paul al II-lea la Roma, prin acel adevarat "apostolat al mortii" care a convertit si, probabil, va mai converti inca multe suflete la credinta. Multimea reunita in Piata Sfantul Petru nu era o imagine care sa inspire descurajare, ci, dimpotriva, era imaginea unei Biserici vii, tanara, plina de viata, unita in jurul stancii pe care Hristos a dorit sa zideasca Biserica Sa. O Biserica Universala care-si cunoaste radacinile crestine, oferind o lectie tuturor acelora carora le este rusine sa afirme radacinile crestine ale Europei. Iata cum, de fapt si moartea sa a fost un moment de apostolat, prin toti aceia care au venit acolo pentru a participa la acest ultim moment pamantesc, o celebrare liturgica cu participare internationala, ecumenica, politica, sociala, in care oameni de diferite ranguri, reprezentanti ai unor natiuni sau mari organizatii, inalti reprezentanti ai confesiunilor crestine si religiilor lumii, se aflau alaturi de pelerini, de copii, de tineri, de familii, de varstnici, de bolnavi, reuniti in rugaciune in jurul trupului sau neinsufletit. Acesta a fost, dupa parerea mea "apostolatul mortii", ultima lectie pe care Pontiful Roman a dorit sa ne-o predea noua, tuturor.

Iata, deci, cateva elemente din aceasta impresionanta perioada de timp in care Bunul Dumnezeu a randuit sa ne putem intalni in acest pelerinaj vremelnic al vietii pamantesti.

Faptul ca ati primit darul episcopatului prin mainile Papei Ioan-Paul al II-lea, are o semnificatie speciala pentru Sfintia Voastra?

P.S. Florentin Crihalmeanu: Este o mare bucurie, dar, desigur, si o mare responsabilitate, aceea de a fi putut primi darul episcopatului prin mainile acestui mare om al credintei. Desigur, conform invataturii Bisericii. harul nu depinde de persoana prin care a fost primit, dar in situatia in care impunerea mainilor o face un Fericit al Bisericii, atunci acest gest obliga mai mult, cere o exigenta mai mare. Este o mare bucurie deoarece, cu siguranta, Fericitul Ioan-Paul al II-lea va tine sub ocrotirea sa si in rugaciunile sale pe toti aceia pe care i-a hirotonit. Ma bucura mult gandul ca de la 1 mai, desi recunosc ca am facut-o poate si putin anticipat, vom putea conta si mai mult pe rugaciunile adresate Fericitului Ioan-Paul al II-lea.

Care este, in opinia Preasfintiei Voastre, modelul pe care il ofera generatiilor de azi si celor viitoare Fericitul Ioan-Paul al II-lea?

P.S. Florentin Crihalmeanu: O asemenea personalitate merita sa fie pusa la loc de cinste in biserici, deoarece arata ca sfintenia este posibila: sfintenia nu este doar apanajul unor persoane care sunt in varful muntilor, sau ascunsi in manastiri, sfintenia este posibila in casele noastre, in familiile noastre si aceasta consider ca a realizat Papa Ioan-Paul al II-lea: ne-a aratat prin simplitatea si autenticitatea trairii crestine, faptul ca, a fi sfant, nu este un lucru imposibil. A coborat "temperatura" sfinteniei la nivelul nostru al muritorilor de rand si ne-a aratat ca, a trai o viata onesta, regulata de rugaciune, a trai momente dificile cu Dumnezeu, a accepta chiar si insuccesul, suferinta, sunt parte din viata de sfintenie. Asa cum doctrina Pontifului Ioan-Paul al II-lea este reluata si continuata, in mod asemanator, prin exemplul Fericitului Ioan-Paul al II-lea, va fi oferit tinerelor generatii modelul unei vieti – in simplitate, in sfintenie, in autenticitate – a unui om care a incercat sa fie ceea ce de fapt predica, ceea ce Dumnezeu cerea de la el. Cred ca putem afirma despre Fericitul Ioan-Paul al II-lea, ceea ce, la timpul sau, contemporanii spuneau despre Parohul de Ars, Sf. Ioan Maria Vianney, si anume "L-am vazut pe Dumnezeu intr-un om". Nu ne ramane decat sa ne inchinam cu smerenie si sa-I multumim Bunului Dumnezeu, care a binecuvantat Biserica Sa cu un asemenea Arhipastor, multumindu-i pentru modelul de smerenie si simplitate, de echilibru, de liniste interioara, de demnitate, de tarie in incercari si suferinte si rugandu-L sa ne daruiasca harul de a ne invrednici sa putem urma in viata noastra acest model. Sa-i fie memoria binecuvantata si odihna in stralucirea cereasca invesmantata, iar noi sa ne putem bucura de rugaciunile sale, in virtutea comuniunii cu Biserica Sfintilor, cu Biserica Triumfatoare.

Interviu realizat de Biroul de Presa al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla.