Ion Cristoiu a primit la Cluj, vineri seara, premiul pentru întreaga activitate, la Gala Premiilor Media de Excelență.

Cristoiu a făcut facultatea la Cluj și a debutat în presă, în 1968, la radioul studențesc din Cluj. ”În 1971 conducea revista Echinox și în 1968 s-a întâlnit cu Ion Iliescu, prim secretar pe acea vreme, și pentru că avea părul lung nu l-a mai promovat. După 1990 a făurit 15 ziare cu apariție săptămânală sau cotidiană. Pentru întreaga aticitate jurnalistică Evenimentul zilei a decis să îi acorde premiul de excelență”, a spus Dan Andronic, directorul Evenimentului Zilei. 

Ion Cristoiu a dezvăluit în discursul său că i s-a propus să intre în politică, dar a refuzat. 

”N-am mai fost dinainte de Revoluție la Cluj și primul lucru pe care l-am întrebat când am ajuns dimineață a fost unde este tancul sovietic. În fața Catedralei era un tanc sovietic. În fiecare an, pe 24 ianuarie noi, noi studenții ne adunam în fața Casei de Cultură și sărbătoream 24 ianuarie. Era o manifestare unică în România și care arăta că cei din Cluj erau infinit superiori miticilor din București. În 1969, eram după 1968 și toți eram avântați antisovietici, și în toiul acestei manifestări (24 ianuarie) se cânta Hora Unirii și cineva a zis ”Hai să mergem să dărâmăm tancul sovietic!”. Cine a zis nu știu. S-a format o coloană și ne-am dus să dărâmăm tancul. În fața tancului s-a așezat un coleg scriitor și l-a salvat, atrăgându-ne atenția că o să avem probleme cu tovarășii sovietici. Tancul nu mai este acum. Aceasta este o amintire din Cluj. Am fost mândru și sunt că am terminat facultatea la Cluj. 

Fac gazetărie din 1968, în curând fac 50 de ani. Am văzut măriri și coborâri. Oameni care mi-au fost șefi m-au persecutat, iar apoi se plângeau cum îi persecută alții. Acesta este un mare avantaj al ziaristului. El vede și rămâne ca un istoric al clipei și ceilalți sunt trecători. În această perioadă nu am fost niciodată altceva decât ziarist. La un moment dat mi se propunea să fac politică și eu am răspus: Ați vrea voi să fac politică. Adică în loc să fiți voi pe scenă și eu să mă uit la voi, să fiți voi în sală și să mă lăudați sau criticați. Eu vreau să vă spun un lucru, ziaristul se naște și moare ziarist, dar chiar și atunci când a murit, dacă învie, primul lucru pe care îl strigă ”Iată o știre!”.