În mijlocul satului, urșii încep să-și facă apariția, mișcările lor fluide, sincronizate cu sunetul clopoțeilor, creează un spectacol fascinant. Suntem într-un sat din Bucovina. La Dănila, în ajunul noului an, localnicii se adună să admire „jocul urșilor”. E o tradiție seculară pe care oamenii de aici o respectă cu sfințenie. 

Zeci de tineri, bătrâni și copii, au îmbrăcat costumația din blană spre bucuria celor veniți să îi vadă. Se spune că „jocul urșilor” alungă spiritele rele, iar tradiția ar fi fost moștenită de pe vremea geto-dacilor. 

Costumele sunt transmise din generație în generație, oamenii de aici au grijă ca tradițiile să nu se piardă. 

„Ne atașăm mult de aceste obiceiuri, am crescut cu ele de-a lungul anilor. Îmi amintesc că, în copilărie, uneori mi-era teamă de ele. Dar acum, aceste tradiții au devenit deosebit de importante pentru noi. Ne străduim să nu le pierdem pentru că ne aduc o bucurie aparte”, ne spune un localnic. 

Deși nu pare la prima vedere, costumele „urșilor” sunt foarte grele. În timpul spectacolului care durează aproximativ o oră jumătate, tinerii satului se tăvălesc, se tânguie și se rotesc. Moment în care se rostește o urare, care reușește cu siguranță să stârnească și amuzamentul vizitatorilor curioși:

În seara de Vasile Sfantu',

Mi-a furat caciula vantu'

Și mi-a dus-o la fereastra

Chiar aici la dumneavoastra

Si-am venit după caciula

Sa va spun o uratura:

Aho! Aho! Și buna seara,

Dati-mi foc s-aprind tigara

Si-un rachiu sa ma-ncalzesc

Ca-s răcit și cam tusesc.

Mosulica, mos batran,

Du-te-n beci si adu vin,

Vin de ăla de Cotnari

De care ne-ai dat și acum un an.

Frunza verde de mohor

M-a pus dracu' sa ma-nsor

Intr-un sat, intr-o comuna,

Să-mi iau o nevasta buna;

Vai de buna ce era,

Urlau cainii după ea.

Am avut vreo doi purcei

Au murit de frica ei;

Am avut vreo cinci gaini,

Au fugit pe la vecini.