Vlad Pop este ultramaratonistul Magic care a alergat 620 de km, de la Cluj până la Constanța, pentru 100 de burse educaționale MagicEDU, în valoare de 500 de lei lunar, fiecare, pentru copiii cu diagnostice grave.

De altfel, el este ambasadorul acestor copii, nu doar pe toate continentele unde aleargă, ci la fiecare pas pe care îl face. Din momentul în care a vizitat MagiCAMP și a cunoscut copii Magic(i) și poveștile lor de viață, Vlad s-a zbătut neîncetat, de dimineață până seara, în fiecare zi a vieții lui, pentru a vorbi lumii despre ei și a-i ajuta. „Și nu se oprește nici când îi cad unghiile de la picioare, nici când durerea este atroce până la vomă, nici când își simte rotulele ca zdrobite de ciocan, nici când simte mii de ace în tălpi până în creștetul capului, nici când toate celulele îi strigă: oprește-te, renunță, e prea mult!”

Cel mai greu maraton, dar a meritat!

Exceptând vremea, a fost o cursă mai grea și mai periculoasă chiar și decât cea de la Oceanul Arctic, din care a fost scos cu forța înainte de finish, ca să nu moară. Alergatul pe asfalt, în trafic intens, poluare uriașă, drumuri înguste, pantele - toate astea se resimt încă, din plin, în starea lui fizică. Pe de altă parte, la finalul celor șapte zile și jumătate - după porția de lacrimi de emoție copleșitoare, în fața surprizei de a-și găsi prietenii la linia de finish, așteptându-l „deși mergea ca un moșneguț de 80 de ani și probabil îl dureau fiecare mușchi și oscior din trup, a găsit puterea să zâmbească. Și era atâta lumină, așa o pace pe chipul lui”, au relatat prietenii lui Vlad pe Facebook.

„Nicio durere a mea, cât timp sunt sănătos și în putere, nu se poate compara cu suferința copiilor la chimio și radioterapie, cu durerea părinților lor. Din momentul în care am înțeles asta, iau fiecare zi ca pe un dar, o binecuvântare că pot să alerg și să ajut”, a spus Vlad.

A meritat acest maraton?

„Absolut! M-aș fi târât până la Constanța, dacă trebuia, pentru educația a 100 de copii bolnavi de cancer. Copiii de la Magic sunt supereroii mei!”

Pe drum, Vlad nu s-a simțit singur. Cursa prin țară i-a dezvăluit noi lecții de viață și l-a umplut de speranță. Adi și Sorin l-au însoțit pe traseu cu mașina și i-au fost alături în momentele grele. Pe lângă ei, unii oameni l-au susținut și au alergat alături de el simbolic, câțiva kilometri, alții l-au încurajat sau l-au omenit cu ce au avut și au donat 2 euro pentru cauză. „Toate aceste gesturi, doar aparent mărunte, i-au fost combustibil magic: l-au încărcat cu putere, când simțea că nu mai poate face niciun pas.”

„Această cursă a fost despre curaj, frică și speranță. Încă de la start am avut lângă mine prieteni care au parcurs cu mine o parte din cei 620 de kilometri. Nu m-am simțit singur și fiecare durere a fost mai ușoară. Oamenii pe care i-am întâlnit pe traseu m-au învățat că încă este speranță. Nu putem face nimic singuri.”

Vlad: „Am întâlnit oameni. Mulți Oameni”

Vlad a întâlnit prin țară oameni care tocmai aflaseră de la radio sau de la televizor despre cursa lui și au întors mașinile ca să ajungă pe sensul lui, să-l felicite și să-i mulțumească pentru tot ce face, a întâlnit oameni care fără să știe nimic despre el, s-au oprit din drumul lor să îl ajute, să îl întrebe ce face, de ce face și i-au oferit o vorbă bună, alifii să-și oblojească rănile de la picioare, izotonice, prăjituri, mere, zacuști, jumări, pâine, apă, a întâlnit pensionari care după ce au aflat de ce aleargă au dat o fugă până acasă, au pregătit o pungă cu merinde, au băgat niște bănuți într-un plic și l-au ajuns din urmă, pe bicicletă, să i le ofere și să-și ceară iertare că nu pot mai mult. 

Cristina și Ștefan au auzit la radio despre cursa lui Vlad și când l-au întâlnit, i-au mulțumit, l-au încurajat și l-au hrănit.

Bunica din Sighișoara a donat 100 de lei din pensia ei și și-a cerut iertare că nu are mai mult.

Ambasadorul Israelului, David Saranga, s-a trezit cu noaptea-n cap, într-o sâmbătă, să-l susțină pe Vlad. A alergat alături de el 5 kilometri.

Pe lângă toți oamenii întâlniți de Vlad, acesta a cunoscut și un câine, pe Ilie. Cățelul a alergat împreună cu Vlad din Sighișoara până în Constanța, la finalul cursei. Ilie a fost adoptat de Sorin, unul din prietenii lui Vlad.

La 12 zile de la terminarea cursei, Vlad încă se recuperează

„Prima săptămână nu m-am ridicat din pat, am rămas în MagicHOME și Polo m-a îngrijit ca mama. Mă durea tot corpul, picioarele și articulațiile îmi erau foarte inflamate. Săptămâna asta m-am întors la Cluj și am început recuperarea la Atletic Med, cu masaje și kinetoterapie, că încă mergeam ca un pinguin. Acum îmi simt corpul mai puternic și pe zi ce trece mă refac. Cursa mea s-a încheiat, corpul meu se va reface și el, dar lupta copiilor grav bolnavi continuă. Și vreau ca toți oamenii să fie conștientă de asta. S-au strâns bani din donații și le mulțumesc tuturor, dar până la suma finală de 600.000 de lei, necesară pentru acoperirea a 100 de burse MagicEDU în 2021, mai e cale lungă”, a spus Vlad.

Foto Credit: Sorin Florea, Adi Bulboacă