Un tânăr din Cluj-Napoca, fost elev la Colegiul Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, trage un semnal de alarmă! De mai multe zile, în presă au apărut zvonuri potrivit cărora liceele pedagogice din țară se vor desființa. Andrei a relatat printr-un mesaj emoționant, publicat pe o rețea de socializare, cât de profund l-a marcat experiența de a învăța la un liceu cu profil pedagogic din Cluj, dar și cât de greșită ar fi desființarea acestora pentru copiii care își mai doresc să îmbrățișeze meseria de profesor.

Varianta legii educației, aflată în lucru la Ministerul Educației condus de Ligia Deca, ar prevede în forma din prezent că liceele pedagogice „nu vor mai școlariza în specializările învățător și educatoare, școlarizarea pentru aceste specializări fiind rezervată exclusiv învățământului universitar”. Andrei, tânărul care a publicat mesajul ferm de susținere a liceelor pedagogice este convins că „niciun curs și nici o facultate nu îți pot da experiențele și cunoștințele pe care ți le dă liceul pedagogic”.

„Despre desființarea liceelor pedagogice...

Am auzit de vreo săptămână de zvonul cum că s-ar vrea desființarea liceelor pedagogice pe motiv că ar trebuie ca profilul să fie realizat în cadrul învățământului superior, însă l-am tratat ca pe un zvon, până azi. Azi am primit un mail de la fosta mea profesoară de practică în care îmi spunea de acest zvon...așa că am început să mă panichez. Mă ruga să îi scriu ce a însemnat Peda pentru mine, pentru a avea la momentul potrivit niște experiențe concrete din partea elevilor. 

Așa că am decis să vă las aici și vouă ceea ce consider că e liceul pedagogic pentru mine.

De ce să nu desființăm liceele pedagogice?

    Bună ziua, celor care citesc aceste rânduri! Numele meu este Păcurar Andrei și sunt absolvent al Colegiului Național PEDAGOGIC „Gheorghe Lazăr”, specializarea învățător-educatoare. În prezent, lucrez ca „educatoare” în cadrul Grădiniței cu Program Prelungit „Millennium”. 

    Pentru mine, liceul pedagogic a însemnat și încă înseamnă (chiar dacă am terminat în anul 2019) ACASĂ. O casă pe care o revizitez cu drag de câte ori am ocazia. M-am decis destul de târziu să urmez liceul pedagogic, însă și în ziua de azi sunt extrem de mulțumit de alegerea pe care am făcut-o și de tot ajutorul și de toate încurajările pe care le-am primit de-a lungul timpului. În ziua în care am aflat că am fost acceptat la liceu și că urmează să îmi petrec următorii patru ani în locul pe care urma să îl numesc acasă, am fost cel mai fericit om de pe planetă. Iar ca băiat și citez „o raritate în cadrul liceului pedagogic”, m-am simțit privilegiat să fiu acolo. 

    De-a lungul celor patru ani, am avut multe experiențe pe care nu aveam cum să le am în altă parte sau la alt liceu. Am învățat ce face un cadru didactic, cum se planifică o lecție sau o activitate, cum trebuie să lucrăm cu anumite documente, cum a început totul și cine au fost persoanele care au contribuit la ceea ce avem noi astăzi în domeniul învățământului. Pe lângă toate cunoștințele și deprinderile pe care le-am acumulat, practica de specialitate din cadrul liceului pedagogic a fost cel mai frumos și complex lucru pe care l-am făcut. O zi pe săptămână, timp de patru ani, am observat cum se ține o lecție sau o activitate, am interacționat cu copiii și cu cadrele didactice, am primit sfaturi și ajutor și cel mai important, am putut să predăm și să ne creăm propriile experiențe, deoarece și noi am ținut lecții și activități la rândul nostru. Fără practica oferită de către liceul pedagogic, nu aș fi putut să fac ceea ce fac astăzi. 

    Pe lângă partea teoretică și practică, cele mai importante persoane pe care le-am cunoscut și totodată persoanele care m-au ajutat cel mai mult au fost și sunt profesorii mei dragi din liceu. Profesorii și mentorii mei au fost și sunt în continuare persoanele care mă ajută să îmi formez experiențele, care mă ajută să mă dezvolt și să mă formez. Încă din primele zile, am primit susținere și ajutor, înțelegere și empatie din partea lor, ei fiind cel mai important factor pentru care numesc liceu pedagogic acasă. Ei mi-au dat speranță și mi-au arătat că pot să fac ceea ce trebuie, că pot să mă regăsesc în meseria de cadru didactic și că pot să formez generațiile următoare spre ceva bun și armonios. Ei sunt cei care au fost alături de mine în perioadele în care mi-a fost greu și au fost acolo să mă ajute, nu și-au predat doar materiile și au pus niște note în catalog. Pentru ei a fost important ca noi să ne dezvoltăm, să înțelegem, să transmitem mai departe, să ne formăm, să ne maturizăm, să experimentăm, să ne înțelegem greșelile, nu doar să fim acolo. Încă și în ziua de azi vorbesc la telefon cu profesorii mei, îi sun să îi întreb ce fac, cum se simt, ce au mai făcut, ce mai e nou prin liceu și totodată să le spun cum sunt eu, cum mă descurc la grădiniță și cât de recunoscător le sunt pentru tot ceea ce au făcut pentru mine, pentru că ei sunt familia mea și liceul pedagogic este casa mea. Și dacă tot sunt aici, nu mă abțin să spun că nu o să mai găsiți profesori așa ca și profa mea de psiho și diriginta mea. 

    Colegiul Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr” este un tot unitar, cu tot ceea ce este în el și nu ar mai fi absolut deloc la fel dacă ar dispărea ceea ce înseamnă „pedagogic”. Am avut o groază de experiențe plăcute în liceu și un număr infinit de amintiri plăcute cu orele desfășurate, cu colegii, cu profesorii, cu evenimentele desfășurate, cu prietenii, cu personalul, cu clădirea și curtea și îmi formez în continuare amintiri emoționante de fiecare dată când îmi vizitez casa. Și ca să vă demonstrez asta, vreau să vă spun că în anul trei de facultate a trebuit să fac practică la clasele de liceu și am urlat de bucurie atunci când am aflat că pot și că o să predau în liceul pedagogic, adică acasă. După ce mi s-a confirmat acest aspect, am pus mâna pe telefon și mi-am sunat profa de practică din liceu pentru a-i spune că „Mă întorc acasă!”. Nu, nu aș putea să mai trăiesc alte experiențe și alte emoții ca și cele trăite în liceul pedagogic. 

    Emoțiile trăite de fiecare dată când am predat, când am făcut un plan de lecție sau activitate sau când au predat colegii și prietenii noștri nu mai pot fi trăite în altă parte. Nici un curs sau nici o facultate nu îți pot da experiențele și cunoștințele pe care ți le dă liceul pedagogic. Fără acest liceu nu aș fi putut să fiu persoana care sunt astăzi și nu mă refer doar la ceea ce am învățat, ci la modul în care m-am dezvoltat și format ca persoană, ca om. Liceul pedagogic este cel care mi-a dat un sens în viață, este cel care m-a ajutat să îmi formez personalitatea și cel care m-a ajutat să mă înțeleg pe mine și ceea ce trăiesc și pentru asta vreau să îi mulțumesc din tot sufletul meu.

Un fost elev, pedagogist și lăzărist,

Andrei Păcurar” se arată în mesajul publicat de Andrei Păcurar, fost elev la Colegiul Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, pe pagina de Facebook.