Mănăstirea Franciscană, cu o istorie de peste 900 de ani, se află într-un amplu proces de restaurare. 

Cu o valoare estimată la 10 milioane de euro, refacerea lăcaşului de cult beneficiază de expertiza mai multor specialişti de marcă, de la ingineri, biologi, arheologi până la arhitecţi, chimişti şi restauratori.

Istoricul mănăstirii din Piaţa Muzeului începe în secolul al XI-lea, când pe acest loc a fost ridicată o biserică romano-catolică, distrusă însă în întregime de către tătari în 1241, anul marii invazii. În locul ei s-a construit actuala biserică, în perioada 1260-1290, în stil romanic târziu. Călugării dominicani au lărgit biserica în secolul al XV-lea, folosind elemente gotice şi au ridicat o mănăstire, cu sprijinul guvernatorului Ioan de Hunedoara. Alungarea catolicilor de către protestanţi în 1556 a coincis cu schimbarea funcţiunii mănăstirii, în şcoală protestantă, parţial locuinţa reginei Ungariei, Izabella. Odată cu instaurarea dominaţiei Habsburgice, mănăstirea a revenit cultului romano-catolic şi a fost folosită de iezuiţi, până când aceştia au finalizat construcţia propriei biserici şi a colegiului Convictus Nobilium. Biserica a fost cedată franciscanilor în 1725, iar câţiva ani mai târziu aceştia au început o restaurare a monumentului prin care au fost reboltite interioarele în stil baroc şi construit turnul monumental de pe faţada vestică. Mănăstirea era cunoscută şi pentru vestita sa bibliotecă, iar în prima parte a secolului al XX-lea ca sediu al tipografiei ”Sfântul Bonaventura”. La începutul secolului al XX-lea a fost restaurată într-o formulă neo-gotică. În perioada comunistă, clădirea a adăpostit “Liceul de Muzică Sigismund Toduţă”, iar din 1990 biserica a redevenit mănăstire.

Proiectul de restaurare reabilitare şi reamenajare a Mănăstirii Franciscane din Cluj, realizat de Arh Service Guttmann & Comp SNC şi Retro Studio SRL, este în curs de realizare. Din cauza degradărilor şi întreţinerii precare a spaţiului în ultimul secol, măsurile tehnice vor fi complexe şi esenţiale, de la structură şi până la finisaje. Până în prezent s-au realizat studiile preliminare de istorie a artei, cercetarea de parament, săpăturile arheologice, studiile geologice, componente artistice de piatră, pictură murală, vitralii, expertiza structurală şi proiectul la nivel de studiu de fezabilitate, în ceea ce priveşte refuncţionalizarea, punerea în valoare a elementelor evolutive arhitectonice, consolidarea şi noul concept pentru dotarea cu instalaţii de apă-canal, termice, instalaţii electrice şi de joasă tensiune. Aceste lucrări au fost începute la sfârşitul anului 2012 şi sunt programate să se termine la sfârşitul anului 2013.

”Ineditul proiectului de restaurare este dat de reconvertirea funcţiunii ansamblului architectural, creându-se o simbioza între valorile culturale şi mănăstirea propriu-zisă. Datorită faptului că numărul de călugări este restrâns, surplusul de spaţiu va găzdui un mic muzeu al Ordinului Franciscan. De asemenea, va fi creat un Studio Artistic, care se doreşte un spaţiu polivalent pentru artă şi arhitectură, incluzând spaţii pentru pedagogia muzeală şi ateliere de conservare-restaurare”, a declarat arh. Guttmann Szabolcs, preşedinte Ordinului Arhitecților din România, filiala Transilvania.

Datorită multiplelor straturi construite de-a lungul vremii în subsolul mănăstirii, acesta va deveni un spaţiu ideal pentru prezentarea vestigiilor arheologice, de la perioada romană până în Ev Mediu şi baroc. Aici se pot surprinde suprapunerile elevaţiilor şi reamenajărilor din perioada oraşului Napoca şi al Clujului medieval.  

Materialele folosite în procesul de restaurare provin de la firma Tassullo, produsele companiei sunt realizate cu materie primă extrasă şi prelucrată din Munţii Dolomiţi. Datorită permeabilităţii la vapori, flexibilităţii şi reţetei care păstrează specificul materialelor utilizate în trecut, varul hidraulic natural produs de Tassullo este produsul optim pentru orice restaurare care se realizează conform specificaţiilor specialiştilor şi legislaţiei în vigoare. 

Aceste produse au fost folosite pentru restaurarea unor obiective aflate în patrimoniul umanităţii: Arena din Verona, Piaţa Sfântul Petru din Vatican, Colosseum-ul roman sau clădirea Universității Oxford din Marea Britanie. Printre referinţele naţionale se numără Monumentul Aviatorilor din Bucureşti, Ansamblul curţilor fortificate ”Mareş Bajescu” din judeţul Argeş, Biserica Reformat-Calvină din Reteag, judeţul Bistriţa-Năsăud sau Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca.