Tudor Câmpean, voleibalist la CSM Câmpia Turzii, a relatat ce s-a întâmplat cu exactitate în seara zilei de luni, la Sala Sporturilor din Câmpia Turzii, unde un culturist a murit cu zile. 

”Noi suntem de la echipa de volei Câmpia Turzii și ei erau într-o anexă, unde se antrenează cei cu TRX sau care fac culturism. La oră nouă fără ceva a ajuns și acest domn care a început cu o alergare ușoară pentru că nu avea de gând să stea mult, din câte am înțeles. Noi am terminat antrenamentul și după două minute am auzit urlete. Am zis că ceva nu este ok. Am pus mâna pe telefon și am ieșit din vestiar. Am sunat la 112, la 21.14, mie nu mi-au răspuns și i-au răspuns unui coleg. Eu am închis și m-am dus să văd ce pot să fac. Omul era căzut pe jos, plin de sânge în zona nasului, cum a căzut a dat și cu nasul ori de podea, ori de calorifer, care era în zona peretelui. Dar nu asta a fost cauza, ci un atac de cord, pentru că nu a dat semne de atac cerebral. 

Când am ajuns horcăia cât de cât și avea ușoare semne vitale, dar respira. L-am pus în poziție de recuperare și l-am stropit cu apă, l-am strigat, dar nu am primit nimic din partea lui. Apoi am văzut că erau tot mai slabe semnele vitale, iar suflul dispăruse și începea să se învinețească. L-am întors pe spate și am început cu masajul cardiac, pentru că nu aveam altceva ce să facem. Am început masajul eu și un coleg de-al meu, iar restul băieților îi țineau capul, îl stropeau cu apă și îi făceau vânt cu prosopul. Am trimis doi băieți afară să aștepte ambulanța, am mai pus să sune la 112 încă o dată. Au venit după 27 de minute, aproximativ. 

A venit Salvarea, dar, cum să zic, la o răceală puteai să vii așa... Doamna de pe Ambulanță, la cum se comporta era medic, dar nu avea promptitudinea aia pe care o are unul de la SMURD, să dea ordine, să zică faceți aia și aia, pac, pac, pac, doar viața unui om era în joc. Doamna a făcut ce a știut și ce a putut. Îi trebuia un ajutor lângă, clar. Ea avea șoferul care era limitat. De abia a știut să manevreze targa.

A venit Ambulanța, mi se pare din Turda. Spitalul din Cîmpia Turzii față de Sala Sporturilor este la 4 minute distanță. La patru minute distanță și ei au a venit după 27 de minute...

Pe ambulanță am urcat tot eu cu Marius Ciortea și am făcut masaj cardiac, pentru că doamna nu ar fi făcut față. Nici o șansă. Noi eram epuizați în acel moment și am mai continuat o jumătate de oră bună să facem masaj cardiac. 

Nu știu dacă avea (n.red. defibrilator). Dacă ar fi avut l-ar fi folosit! Eu zic că nu avea. A venit cu un aparat, dar era doar de monitorizare. Dacă ar fi avut defibrilator l-ar fi folosit. Și eu dacă aveam un defibrilator, la ce am învățat la Wizz când am fost la 8 cursuri de prim ajutor, l-aș fi folosit în situații de urgență. Dar nu este. Nu ai unul în sala de sport. Se zice că în spital au avut, dar mă rog...

(N.red. Medicii au spus că pe ambulanță și la spital erau defibrilatoare, dar că pacientul nu avea puls). Am auzit și eu asta, dar nu cred că îi costa ceva să încerce. Pe ambulanță nu țin minte să îmi fi spus de ce nu folosește defibrilatorul. Eu când am văzut că îi pune chestiile de monitorizare am crezut că este defibrilatorul, neștiind cum arată în România, față de ceea ce am văzut la cursuri. Chiar le-am spus băieților că atunci când zice doamna să eliberați corpul să o faceți, dar doamna se uita la mine ca la felul doi. Numai nu mi-a spus ”Bă, vezi că nu îi dau șocuri!”. Ea a vrut să îl monitorizeze ca să vadă dacă este eficient masajul nostru. A fost bine și doamna l-a intubat pe esofag și i-a făcut ventilațiile corespunzătoare.

De asemenea, mi se pare că este o lacună gravă în sistemul de 112. Când a sunat colegul meu, cei de la 112 au făcut rost de o ambulanță, dar de ce când am ajuns la spital i-am luat ca din oală. Nu ne aștepta nimeni jos, poarta era închisă. Am stat până au deschis cu telecomanda. Norocul face că știam cum e structurat spitalul și l-am dus până la camera de gardă. Puteau să îi facă injecție cu adrenalină și altele pe drumul spre camera de urgență, dar pe noi nu ne-a așteptat nimeni.

Când am intrat în sala de urgență am bătut la ușă, dar am vrut să o sparg cu piciorul. Le-am mutat biroul pentru a putea intra. Nu au fost anunțați. I-am luat ca din oală, numai că nu erau la cafele. Eu a trebuit să le spun să mai aducă doi brancardieri pentru că pacientul avea 140 de kg și nu îl putem muta, ei neștiind nimic. 

Bine că avem biserici și preoți, dar nu avem un defibrilator, care costă 25.000 de lei. Mă refer că nu este la Sala Sporturilor, dar fac pariu că nu este nici la Sala Polivalentă din Cluj-Napoca, sau dacă este femeia de serviciu nici nu știe unde sunt cheile și ce e în cutie.  

Mă întreb după acest caz de ce se fac ore de religie în școli și nu se fac ore de prim ajutor. Copiii să fie învățați de mici ce și cum trebuie să facă. Eu lucrez în Cluj-Napoca dar joc handbal în Câmpia Turzii. Chiar i-am spus prietenei mele, recent, când treceam prin zonă că locurile arată ca acum 20 de ani, dar după incidentul de aseară și cum a funcționat actul medical cred că suntem în urmă cu 30 de ani”, a relatat Tudor Câmpean, voleibalist la CSM Câmpia Turzii (Foto).