Valentin Bora, singurul supraviețuitor al tragediei din noiembrie 2014, a vorbit la observatornews.ro despre cea mai neagră zi din viața sa, despre cum și-a găsit puterea de a se urca din nou într-un elicopter și cum s-a retras din armată la fix 7 ani de la tragedie, în 21 noiembrie 2021.

Au trecut mai bine de 7 ani de la tragedia din Mălâncrav, Sibiu, unde 8 militari clujeni și-au pierdut viața, atunci când elicopterul în care se aflau s-a prăbușit, în județul Sibiu, la 20 km de Sighișoara. Pe lângă cei 8, alți 2 au supraviețuit, unul dintre piloți și mecanicul de zbor Valentin Bora.

„Nu îmi venea să cred că totul a ars, totul s-a topit. Colegii mei ardeau”, spunea acesta pentru observatornews.ro.

Cum s-a produs dezastrul aviatic?

În data de 21 noiembrie 2014, Valentin Bora se îmbarcase, alături de alți 9 colegi, într-o misiune banală: elicopterul IAR  330 PUMA trebuia să ajungă de la Câmpia Turzii la Cincu, mai sus de Brașov.

„Am decolat de la Câmpia Turzii, până la Mediaș a fost foarte bine tot traiectul, am început să ne apropiem, parcă se strângea vremea, pâlcurile de ceață deveneau mai dense”, povestește fostul mecanic.

Pentru câteva minute, echipajul a fost dezorientat din cauza ceții dense, care i-a făcut să se învârtă în cerc, înainte să se producă dezastrul.

„Am întors peste culmea aia, acolo am lovit copacii…iar de acolo am venit undeva aici mai jos, aici a fost impactul cu solul. Toți ardeau, pe mine m-a aruncat în zona aia spre fundul văii, de la genunchi în jos aveam foc deschis pe picioare. Am mers spre fundul văii, la o tufă umedă de buruieni, era udă, era rouă, m-am târât până la ea, mi-am tăvălit piciorele în tufă și m-am ridicat, efectiv m-am ridicat înapoi spre zona unde ardea elicopterul și am sperat că poate cineva trăiește”, a explicat Valentin Bora, povestind cum își vedea colegii arzând, totul se topea și nu-i venea să creadă că acolo era un elicopter.

Unul dintre piloți a reușit să scape

Spre bucuria mecanicului, unul dintre piloții elicopterului, Corneliu-Gabriel Titiana, a supraviețuit și el.

„De acolo de jos, din dreapta, s-a ridicat pilotul, am încercat să vorbesc cu el, dar mi-am dat seama că nu am cu cine. Îmi zicea niște lucruri dar nu ne puteam înțelege…a urcat, s-a pus jos pe pământ, l-am rugat pe unul dintre ciobani, că avea o pătură cu el, să pună pătura pe el, că era rece, imediat a urcat cu jeep-ul omul care m-a salvat, Neluțu…”, mai spune Bora.

„Cumva-cumva am reușit să-l suim în mașină. Prima dată l-am pus pe Vali pe scaunul din față și după aia ne-am dat seama că nu putem urca pilotul în spate, pentru că era mult mai grav”, a spus și Neluțu Linzing, prima persoană care a ajuns la locul tragediei.

Totuși, în ciuda eforturilor medicilor, căpitanul comandor Corneliu Gabriel Titiana s-a stins, la două săptămâni de la accident. Pentru Valentin, abia atunci începea adevăratul calvar al recuperării.

„Trei săptămâni am stat în Terapie Intensivă, unde eram omul de pat și de saltea. Am început să primesc vizite. Sora-mea nu m-a recunoscut.

În una din zile a venit un fost coleg, care era pilot la SMURD și mi-a zis „eu merg la Kogâlniceau, după care vin în București și orice ai nevoie, voi fi aici și te ajut”. După ce am ieșit din terapie intensivă (...)prima știre pe care am văzut-o era elicopterul SMURD care a căzut pe Sutghiol, pe lac, iar unul dintre piloți era acel coleg care venise la mine să mă încurajeze”, mai relatează cu tristețe Valentin Bora, pentru observatornews.ro

Și-a făcut curaj să urce iar într-un elicopter

Doi ani mai târziu, Valentin Bora și-a luat inima în dinți și a urcat din nou în elicopter.

„La primul zbor, când am urcat în cabină mi se părea cabina foarte mică, parcă mă strângea, parcă venea pe mine, a fost o senzație de câteva minute…apoi m-am pus pe scaunul meu și am realizat că acolo îmi e locul.”

Astfel, au urmat alte sute de ore de zbor, fără alte incidente, cu excepția unei aterizări forțate aproape de Făgăraș.

La 7 ani de la accident, Bora părăsește armata

Pe 21 noiembrie 2021, la fix șapte ani de la accidentul căruia i-a supraviețuit ca prin minune, maistrul militar principal Valentin Bora a ieșit la pensie. S-a retras la Jichișu de Jos, lângă Dej, și are grijă de gospodăria mamei sale.

„Urmele vizibile sunt pe mâni, dosul mâinilor s-a mai vindecat, arată mai bine, mâna dreaptă…au mai rămas urmele tuturor operațiilor pe toate zonele…aici se vede lipsa musculaturii, vor rămâne mulți ani. Medicii au zis că piele se va vindeca și peste 50 de ani”, a explicat Valentin. 

Cu toate acestea, amintirile din acea zi sumbră nu se vor șterge din mintea lui niciodată, rămânând pe veci la fel de dureroase precum o rană deschisă.