Părinții din Cluj se plâng în continuare de atitudinea lipsită de orice empatie a personalului medical de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii din Cluj-Napoca. O mămică care a ajuns cu copilul care avea febră la UPU pe Moților a relatat tot calvarul prin care au trecut și alți părinți în cele cinci ore petrecute acolo. 

Comentarii agresive, ore de așteptare și lipsă de profesionalism și empatie, așa descriu părinții atmosfera la UPU de la Spitalul de Copii Cluj. 

„Upu Moților, Clujul nostru 2024.

Ne confruntăm cu febră mare, la recomandarea medicului de familie facem test de gripă toată familia, ni se indică tamiflu. După tratament copilul nu-și schimbă deloc starea.

Sunăm la Peditel, îmi spun să merg cu copilul în upu că este caz de internare.

Sun la 112. Ne preia ambulanța, ne duce, copilul de acasă pleacă cu febra 38.8 intrarectal. 

Ajunși acolo sunt întrebată de temperatura copilului. Răspund că a fost luată în urmă cu 30 de minute și era 38.8°C și nu am administrat nici un antitermic înainte. Vine un tip, brancardier că asistent medical nu cred că era după vestimentație. Ia febra copilului 36.6°C. Am  fost surprinsă, da îmi zic ca poate e oscilatorie.

Merge și îi spune la tanti blondă (ceva asistentă, la vreo 50 de ani, care era pe post de circar) la care ea se uită flegmatic către mine și zice. Auzi la asta 38, i-a luat acum 30 de minute febra. Să aștepte în sală. Rămân uimită de lipsa de empatie, profesionalism și restul. Aștept în sală, vreo 3- 4 ore. Printre pacienți cu vomă, tuse, gripe. Într-un perimetru de 15 mp. Maxim. 

Aștept în liniște, între timp sosesc o droaie de copii, printre care o mamă cu o foaie în mână în care spune că a fost și de dimineață însă nu a putut atunci să se interneze. Dacă cumva se poate sa se interneze acum pentru că starea copilului nu este una bună. Îi explică, îi arată foaia. Duduia blondă exclamă cu voce tare "crezi că dacă ai venit și mi-ai fluturat asta în fața ai prioritate,  te-ai scos cu autismul copilului."

De parcă noi părinții stăm de handicapați aici. Rămân mască, efectiv îmi paralizează toată încrederea că pe copilului meu o să-l vadă niște persoane competente.

Faza 3, deja ora 23:30 sala din ce în ce mai plină. Vine un tată disperat, o ia pe duduie în primire și îi spune că dacă pățește ceva copilul lui ea o sa fie responsabilă, că din banii lui este plătită și ea.  

La care duduia enervată la culme intră și le povestește totul colegelor cu exclamația: auzi f***e muma-n gura, ei îmi plătesc mie salariile. Pe lângă faptul ca în sală era un copil care deja a mai fost de dimineață o tură, lăsat acasă, și care a revenit spre seară și era letargic.

Pe lângă că duduia blondă o amenință pe o tipa de altă etnie ca o duce la terapie să vadă cum mor cu adevărat copii. Mai zic? 5 ore, a durat totul. Vă mai zic ca mă gândesc serios să părăsesc țara, să-mi iau copiii și soțul și să nu mai aud niciodată de țara asta.

Aaa. Pe lângă asta duduia dădea lecții că nu Boc e de vină, ci managerul și că din cauza noastră colegii lor sunt în medical și ei sunt puțini. După ce intri îți dai seama că sunt o mână de oameni care unii au empatie, dedicație și încearcă, însă după cele de mai sus nimic nu mai spală ce a fost.

Suntem un popor care am căzut glorios la examenul de empatie. Sper din suflet ca duduia să își găsească un loc de muncă potrivit profilului ei empatic.

PS. Acum suntem acasă, suntem năzdrăvani și prăpădiți așa cum ne stă bine, a rămas doar frustrarea și dorința de a pleca din țară asta”, a relatat o mămică din Cluj.

Alți părinți au vorbit și despre mâncarea proastă din spitalele clujene: „Meniu mamă/copil, 2024 Cluj/România. Eu zic că se putea și mai rău”, a comentat un clujean.

„Specific că meniul nu este de la UPU,  ci de la pneumologie pediatrică, un fel de spital-închisoare de care nu știe nimeni când vine vizita”, a precizat mămica care a relatat cazul. 

„Da este drept tot ce spui, se trag atâția și atâția bani și tocmai când e vorba de copilași, noi ca noi ca noi mai îndurăm cum mai îndurăm acea indiferență și nervi varsați pe pacienți, dar ei sărăcuții de ei? Pe lângă că sunt bolnavi, de cele mai multe ori nu pot să se exprime ce-i doare…

Ar trebui ca fiecare spital să aibă cameră de gardă și așa nu am fi acolo unii peste alții, ca la nebuni și la UPU efectiv să meargă cazuri grave și clar spațiul acela atât de mic acolo că și grajdul de animale de la bunica de la țară e mai mare nu se poate așa ceva”, a mai comentat o mămică. 

O altă clujeancă spune că a trăit o experiență similară cu fiul său: „Exact așa am pățit și eu cu David când era mic, tot pe Moților. Pe Horea sunt mai empatici puțin”.

Mămica din Cluj care a trecut prin experiența traumatizantă lupta de câteva zile cu febra copilului. 

„Pentru a clarifica unele aspecte pe care le văd în comentarii. Debutul febril a început joi noapte 39.4°C intrarectal. Febra am ținut-o sub control cu antitermice alternativ la 4 ore. Vineri dimineața am sunat medicul de familie, acesta ne-a indicat testarea. Ne-am testat, din 4 teste doar a copilului mic a ieșit pozitiv la gripa tip A. La indicația medicului de familie, am luat tamiflu, concentrație totul indicat de către acesta antitermice.

Am început tratamentul, făcea febră din 5 în 5 ore. Am administrat 3 doze. După cele 3 doze febra a început sa apară la 8 ore. Sâmbătă după masă copilul era mai bine, stare febrilă ținută sub control la 8 ore. Însă copilul nu mai umbla normal, avea mersul unui bețiv, se dezechilibra, era sa cadă pe spate.

Sâmbătă noaptea a făcut un puseu febril de 40,5°C după administrarea de novocalmin. Bun, am trecut și peste asta. Am considerat că starea de rău este de la tamiflu (ce era sa fac, să sun la 1 noaptea medicul de familie să-mi spună sa întrerup sau nu tratamentul?). Duminică dimineață starea copilului era așa și așa, de umblat nu umbla stătea în brațe și plângea. Febra la 8 ore. Am așteptat luni, a dormit toata ziua făra febră deja de duminică de la ora 16:30, îi administram la 8 ore antitermic.

Luni, starea copilului era una letargică, lipsită de vlagă. Am sunat la cabinet medical și ni s-a recomandat consult UPU. Am ezitat. Am spus ca mai așteptăm ca sigur fără alt simptom nu o sa ne primească. Bun. Am așteptat, copilul legumă, a încercat soțul să-l ia în brațe zici ca era o păpușă, capul picat, brațele atârnate pe langa corp. O imagine pe care o mamă o trăiește ca trauma vieții ei”, a mai precizat tânăra mămică pentru Știri de Cluj.