Perioada dintre Anul Nou și Bobotează este foarte importantă pentru creștini. Între Anul Nou și Bobotează, preoții „umblă cu crucea”, adică merg din casă în casă pentru a le sfinți și a vesti Botezul Domnului.

În localitățile de la țară, inclusiv cele din Cluj, de această perioadă se leagă multe tradiții și obiceiuri.

În lumea satului, oamenii puneau grâu și pâine pe masă pentru a fi binecuvântate de preot. Fetele își puneau mărgelele sub fața de masă, iar în Ajunul Bobotezei le ascundeau sub pernă, pentru a-și visa ursitul. Tot în acest scop, furau fire de busuioc din „struțu’ popii”.

Clacă de tors, după Bobotează 

În unele zone, fiecare familie îi dădea preotului un colac, o cupă de grâu, dar și alte daruri. Pe Valea Crișului din județul Cluj, preotul primea, pe lângă colac, câte un fuior de cânepă. Așa că, după Bobotează, femeile din sat participau la o clacă de tors, la preoteasă, potrivit Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.

Atunci când mergea ,,cu Crucea”, preotul era însoțit de 3 oameni, fiecare având un scop binedefinit. Deacul, sfătul care purta agheasma dar și de un om nevoiaș din sat, poreclit „calul bobotezei” care transporta cadourile primite de preot cu ocazia sfințirii caselor, fiind recompensat la sfârșit.