Domnul Victor este considerat a fi omul care a digitalizat Biblioteca Județeană ”Octavian Goga”, genul de personaj pe care vizitatorii nu-l remarcă din grabă, dar care este ”sufletul” locului.

La cei 52 de ani neîmpliniți, Victor Cenușe este omul din spatele evenimentelor de la Biblioteca Județeană ”Octavian Goga”, dar truda sa nu se oprește aici. Pe lângă asta, el este responsabil pentru toată munca de digitizare și de trecere a documentelor vechi ale bibliotecii pe suporturi de ultimă generație, scrie nistemedia.com.

A fost și-n armată, a fost și profesor, a fost și cântăreț, dar și compozitor. Meseria de profesorat l-a trimis, între anii ’86 și ’90, tocmai în Moldova, în județul Botoșani, vremurile respective fiind destul de crude cu tinerii din breaslă. ”Pe vremea aceea așa erau repartițiile guvernamentale: terminai facultatea și te prezentai unde te trimiteau. Stagiatura de 3 ani, era obligatorie. Și nici după cei trei ani nu puteai să pleci, decât prin demisie sau prin căsătorie, iar prin demisie pierdeai vechimea. Cu greu ți se dădea transfer undeva mai aproape, iar orașele mari erau “închise”. Politica era să se amestece populația: ardelenii mergeau în Moldova, în Deltă, cei din Moldova și din Oltenia veneau aici, în zona Clujului. La filarmonici nu erau locuri. Ajungeai ori pe la casele de cultura, ori în învățământ”, povestește domnul Victor.

A fost pasionat de calculatoare și de muzică încă de tânăr. ”Mă bucur că, în munca mea, am trecut prin toate fazele și am prins toate tipurile de aparatură, de la diaproiector la Powerpoint și de la vinil la dvd. Având jobul ăsta, am mai mare deschidere spre nou, văd cum evoluează tot”, povestește el.

Victor s-a angajat la Bibliotecă în ’90, un an în care viața curgea altfel decât acum. ”S-a cerut pregătire pe partea de muzică. Am avut mai multe probe, iți trebuia buletin de Cluj, ca sa nu trebuiască să iți asigure locuința. Din colegii vechi care s-au angajat aproximativ în aceeași perioadă ca mine la bibliotecă mai e o singură colegă, angajată de dinainte de ’89”, a mai povestit el.

Victor Cenușe a adus de acasă primul casetofon, apoi un magnetofon pentru a-nregistra audio evenimentele întâmplate la locul de muncă. Pe o bandă de magnetofon se înregistrau 3 ore stereo și 6 ore mono, dar s-a mers așa cu munca până în 2007, de când s-a înregistrat totul digital. “Făcând sonorizarea, eu am cumpărat aparatura, microfoanele, tot. Eu sunt cel care pregătesc sălile pentru diferite evenimente și tot ce ține de aparatură, logistică audio – video, eu asigur. Dacă cineva din bibliotecă are nevoie de proiector, de un laptop, sau o conexiune, le ofer de toate și le dau și asistență tehnică”, mai spune angajatul bibliotecii.

Când nu asigură sonorizări, Victor Cenușe scanează partituri vechi, cărți pline de păduchi de hârtie și lucrări de artă unice pe suport din hârtie, trece piese de pe vinil pe cd și caută să pună totul la punct în baza de date cu materiale. Cu toate astea, nu uită să cumpere revista “Cip”, a pasionaților de calculatoare. Cu un suflet tânăr, Cenușe cunoaște ultimele trenduri în ceea ce privește domeniul IT și știe ce urmează să apară, dar nu uită cum se-ntâmplau toate pe vremuri. ”Eram și sunt preocupat de calculatoare. Primul cd-rom l-am luat cu un milion și eu aveam 500 de mii salar. Cd-rom-urile au mers din 95 până prin 2000, erau ca niște ncliclopedii și erau și pentru sistemul de operare DOS, nici măcar nu erau de Windows”, își reamintește domnul Victor.

“E păcat că muzica populară, teatrul și poveștile pentru copii nu se mai reeditează. Dacă găsim viniluri zgâriate, acestea trebuie prelucrate și copiate direct, imediat”, spune el cu regret.

Citiți reportajul pe nistemedia.com.