Un clujean descrie cum a rămas blocat în parcarea de la Cluj Arena și de ce a fost nevoit să rupă bariera pentru a putea ieși. 

Tudor Zaganescu, cetatean roman (rezident in Franta din 1990), a fost la sala de sport de la Cluj Arena. 

”In data de 22/01/2016, in jurul orelelor 19h30 si 20h45, ieseam, in calitate de client, din zona de fitness a cladirii Arena Cluj prin parking-ul subteran cu plata. M-am oprit la automatul de plata aflat in proximitatea accesului pietonal pentru a plati parcarea, de data aceasta in calitate de client al parking-ului comercial.

Am introdus tichetul, pastrat in conditii excelente, in afara oricarui camp electromagnetic. Tichetul a fost aspirat si returnat cu mesajul “introduceti tichetul cu codul de bare in sus”, ceea ce oricum facusem deja. Mai departe, am repozitionat tichetul, tot cu codul de bare in sus, dar schimband laturile intre ele prin rotatie cu 180 de grade. Tichetul a fost absorbit si nu a mai fost returnat, desi procesul de incasare fusese aparent intrerupt de program, dar nici nu am primit vreun mesaj de eroare pe ecranul interactiv, statusul ramanand neschimbat : “introduceti tichetul cu codul de bare in sus”.

Mentionez ca programul nu ofera nici un fel de functionalitate de anulare a tranzactiei sau de revenire la o etapa precedenta, nici posibilitatea de a imprima bonuri fiscale. In calitate de cunoscator relativ bun al sistemelor si aplicatiilor informatice, va asigur ca nu am vazut prea des in exploatare o aplicatie informatica atat de rudimentara si plina de erori”, susține acesta, într-o scrisoare deschisă adresată Cluj Arena. 

El spune că atât el, cât și alte cunoștințe, au mai avut probleme la bariera de la parcare, fără ca nimeni să rezolva situația/. 

”Am urcat, asadar la receptie si i-am explicat domnului care asigura permanenta ca tichetul a fost aspirat si blocat, iar acesta, foarte amabil, s-a straduit timp de 15-20 de minute sa-l caute pe portar. Prima data a sunat la numarul fix, care corespunde biroului unde ar fi fost normal ca portarul sau cineva care monitorizeaza parkingul (de fapt am aflat ca nici nu exista un asemenea post, desi parkingul are peste 350 de locuri) sa se afle in permanenta pentru a putea rezolva incidentele.

Dupa aproximativ un sfert de ora, timp in care persoana de la receptie a incercat pe numarul de telefon GSM al portarului, am spus ca nu mai rezist si ca daca nu exista alta solutie, va trebui sa fortez bariera ca sa pot pleca acasa.

Aici trebuie sa stiti ca in ultima saptamana am avut probleme cu o sinuzita pe care am temperat-o cu antibiotice (Maxitrol), dar am continuat antrenamentele, ceea ce a fost o decizie nu foarte buna, deoarece infectia a progresat si s-a transformat intr-o rino-laringita acuta, cu febra si un inceput de bronsita. In aceasta stare ma aflam cand am avut neplacuta experienta cu tichetul de parcare, stiind ca, desi abia asteptam sa ajung acasa (avand dureri de cap, gat si urechi, agravate de curentii reci), trebuia neaparat sa trec pe la o farmacie pentru a cumpara medicamente pentru mine si, deasemenea, pentru mama mea operata in ajun de cataracta (si pe care trebuia sa o vizitez pentru a-i duce medicamentele). (...)

Intr-un final, persoana de la receptie a reusit sa vorbeasca cu portarul, iar acesta a confirmat ca ridica bariera pentru mine. Domnul de la receptie s-a straduit sa-mi explice cum sa fac, formuland astfel : « Mergeti pe unde-ati intrat, dar in partea dinspre Somes, deci nu in partea stanga, ci in partea dreapta, si o sa va ridice bariera ». Am plecat, intrebandu-ma cum o sa stie portarul cand ajung si ca eu sunt persoana care l-a solicitat si ca nu sunt altcineva. Mi-am spus ca are camere video, la urma urmei. Deci, vedeti ca nu-mi imaginam ca va veni cineva in persoana sa-mi ridice bariera si ca trebuie sa-l astept, ceea ce desigur ca as fi facut, daca as fi stiut. Mai mult, nu-mi era deloc clar, dupa explicatiile primite, daca trebuia sa ies pe la iesirea obisnuita sau pe unde intrasem. Deci, comunicarea cu personalul S.C. CLUJ ARENA S.A. fusese cel putin deficitara, in ciuda bunavointei acestora si a mea.

Mai departe, m-am deplasat relativ lent, in starea de epuizare in care eram, pana la masina pe care o parcasem in directia opusa iesirii, destul de departe. Ceea ce mi-a luat ceva vreme. Am condus pana la iesire, unde sunt 2 benzi, fiecare cu bariera ei. M-am postat pe banda din stanga, stiind din start ca, foarte adesea bariera din dreapta nici nu functioneaza. Am asteptat cateva minute si nu s-a intamplat nimic. Mi-am spus ca poate e ceva cu camerele video si am sunat la interfonul de pe borna barierei. Nimic. Am reculat si am intrat pe banda din stanga, dupa care am apasat butonul de interfon de pe borna respectiva. Din nou nimic. Intr-un tarziu, mi-am spus ca pana la urma poate ar fi trebuit sa inteleg, din explicatii, ca trebuie sa ma duc acolo unde-am intrat. Am reculat, evitand la limita coliziunea cu o masina care urca rampa, pe care nu o putusem vedea din timp si al carei sofer nu ma putea vedea datorita unghiului de 90 de grade care ascunde complet bariera si banda din dreapta, acestea fiind practic dupa colt. Am evitat in extremis o coliziune cu acel vehicul doar frecand cu bara sau aripa din spate stanga peretele de beton, spatiul de manevra fiind restrans. Apoi am coborat rampa in contrasens, pentru a merge spre intrare, sperand sa nu intalnesc vreun vehicul cu care sa risc o coliziune. La intrare, am stationat in fata barierei din dreapta (relativ la pozitia mea). Nu era nici un interfon, deci nu aveam nici o posibilitate de a contacta pe cineva.

In acest stadiu ma aflam, nemaistiind daca era adevarat ca cineva urma sa ridice bariera sau daca deja trecuse sau inca nu venise, sau poate pur si simplu trebuia sa vina de acasa din Floresti sau din Zorilor. Nicaieri nu exista marcat un numar de telefon unde sa suni in caz de incident: nici pe automatul de plata, nici pe borna barierei, nici in incinta cladirii sau a parkingului. Ma intreb : daca se produce in parking o coliziune, un incendiu, o agresiune, un infarct sau AVC sau orice altceva grav, cine este responsabil de managementul acestei situatii de urgenta si cum se poate gestiona riscul, in aceste conditii de indiferenta totala si de ineficienta.

Exasperat si destul de suferind, cu frisoane de febra, obosit, transpirat in curenti reci si la minus sapte grade, dar, mai ales, neavand nici o alta solutie si nici o informatie, am decis ca trebuie sa fac cumva sa plec, neputand sta ore intregi intr-o situatie a carei singura perspectiva era sa ajung la Urgenta cu febra de 42 de grade. Nu vad de ce trebuie sa sufere pasiv oamenii, desi sunt in dreptul lor, din nepasarea sau incompetenta altora. Solutii exista, chiar inainte de a schimba un sistem informatic defectuos si prost gandit. De exemplu, daca persoanele care gestioneaza parcarea cu plata a S.C. CLUJ ARENA S.A. ar fi avut un minim de respect si de constiinta profesionala, ar fi afisat procedurile de urmat in caz de incidente si ar fi lasat numere de telefon de contact. Dar asa, esti pur si simplu impins la solutii extreme, cum am fost si eu impins sa fortez bariera.

Dupa cum se poate constata din filmarile circuitului video de supraveghere, am incercat sa vad in ce sens pot sa misc bariera ca sa pot trece, fiind oricum prea intuneric sa pot distinge clar detaliile tehnice de conceptie. In final, am observat - cu usurare, deoarece fizic si moral chiar nu eram in forma - ca bariera se poate cumva rabata prin fortarea spre interior, ceea ce am si facut, in asa fel incat sa pot iesi cu vehiculul personal. Dupa aceasta, am urcat in masina si am plecat dupa medicamente. Mentionez ca nici o clipa nu s-a pus problema sa incerc sa plec fara sa platesc parcarea sau sa vandalizez bariera si sa fug, din moment ce am fost la receptie timp de 15-20 de minute, unde se stia cine sunt, ba chiar am si zis ca nu pot decat sa fortez bariera daca nu am alta solutie, stiind ca portarul inca era de negasit in acel moment”, a mai descris Tudor scena.

El a fost sunat apoi de Raul Ciucas, unul din administratorii de la S.C. CLUJ ARENA S.A., pentru a fi tras la răspundere. ”Pe dansul l-a amuzat faptul ca am folosit termenul de ‘sechestrare’. In cinismul sau el vedea lucrurile din perspectiva juridica, in calitate de mandatat al proprietarului parkingului si al barierei, dar eu vedeam lucrurile din perspectiva uneia din numeroasele persoane care au fost torturate pshihologic si puse in situatii penibile de stres maxim datorita lipsei de profesionalism din cadrul S.C. CLUJ ARENA S.A.. Ma intreb daca aceasta situatie este mentinuta deliberat, ca o experienta inacceptabila pe cobai umani, sau daca este doar rezultatul indiferentei unor oameni care sunt platiti ca sa se ocupe de altceva, neavand interesul sa-si faca treaba.

Am fost amenintat automat cu deschiderea unui dosar penal, dar la sanatatea mea si a celor care sunt victimele gestiunii defectuoase a parkingului S.C. CLUJ ARENA S.A. nu s-a gandit nimeni. Eu am descris niste disfunctionalitati care chiar pot fi redresate fara efort si care-i afecteaza de prea mult timp pe multi oameni. Ca dovada stau numeroasele articole aparute in presa - asa cum am putut sa observ pe internet - despre victimele parkingului subteran cu plata gestionat S.C. CLUJ ARENA S.A., adevarati cobai umani, cum spuneam mai devreme. Situatie care poate fi echilibrata printr-un mic efort de comunicare si de planificare, fara investitii suplimentare, daca tot nu se doreste repararea sau imbunatatirea sistemului informatic. Indiferent de situatia financiara a S.C. CLUJ ARENA S.A. si de substratul politic despre care se scrie in presa, in cazul parkingului avem in primul rand o problema de bunavointa, de respect si de constiinta profesionala, chiar dincolo de competenta.

I-am explicat si domnului Raul Ciucas ca nu este corect ca doar eu sa trebuiasca sa-mi asum costurile barierei fara ca S.C. CLUJ ARENA S.A. sa-si asume NICI NU reparatia prejudiciilor morale (eventual si materiale, dat fiind ca manevrele la care suntem obligati, cu vehiculele, ne expun la riscuri de coliziune cu distrugeri materiale si posibil chiar de vieti umane) pe care le cauzeaza atator cetateni clienti ai parkingului, CI MACAR sa restabileasca functionarea normala a parkingului.

Dl. Ciucas mi-a replicat ca nu sunt nereguli si ca totul e la standarde. Chiar presupunand ca totul ar fi la norme - juridic vorbind, deoarece tehnic nu e cazul - exista si o etica si un civism pe care avem deopotriva misiunea sa le aparam, cu predilectie in acest an electoral. Nu este nevoie sa se astepte pana la accidente si situatii extreme: cei care sunt platiti din fonduri publice trebuie sa fie niste oameni responsabili si integri.

In ceea ce ma priveste, sunt pe deplin constient ca bariera nu poarta nici o vina, iar scopul in care am fortat-o prin indoire (chiar daca a rezultat in ruperea partiala a fixatiei rigide din aluminiu care sustine bratul barierei, dupa cum am observat a doua zi, cand se inlocuise deja) a fost de a gasi o solutie pentru a putea pleca, atunci cand nu mai aveam alte variante si ma aflam intr-o stare de maxim disconfort (cum am descris mai sus). Mai mult, sunt constient ca responsabilitatea disfunctiilor cronice - constatate in parkingul subteran de la S.C. CLUJ ARENA S.A. – apartin integral factorului uman. De aceea, intr-un act civic, v-am prezentat in detaliu problemele cu care m-am confruntat si cu care multi altii s-au confruntat de mai multi ani incoace, in calitate de cetateni clienti ai parkingului, pentru a va oferi oportunitatea sa intreprindeti actiuni concrete, eficiente si imediate prin care sa nu complicati existenta unor oameni care n-au nici o vina si care sunt simpli platitori de taxe, ba chiar sa le faceti viata mai buna, fara un efort deosebit. « Les petites choses font les grands bonheurs », spun francezii. La urma urmei, exact oameni ca mine v-au votat, oameni pe care nu e rau sa-i cunoasteti”.