Paul Emanuel Ceușan are 21 de ani și este sergent major la ISU Bistrița. Tânărul este cel care, alături de un prieten, a ajuns primul la victimele tragicului accident aviatic de la Lacul Colibița, de duminică, 28 august, unde pilotul a murit. 

Tânărul a vorbit despre clipele dramatice de după accident când a încercat să ajungă cât mai repede la victime. A reușit, cu o barcă aflată lângă pontonul unde se afla în momentul accidentului, povestind cu un prieten, ambii aflându-se în timpul lor liber. 

Citește și: VIDEO - Imagini filmate de pe mal cu momentul în care s-a prăbușit avionul în lacul Colibița. Pilotul a murit

„Noi eram pe ponton, la Fisherman, eram cu un coleg, povesteam. Am observat avionul cât încă eram acolo. A trecut prima dată cu avionul, a trecut pe deasupra noastră la o înălţime foarte mică, era foarte jos faţă de cum mergea el de obicei. A trecut și a doua oară şi a vrut să facă o curbă spre stânga ca mai apoi să se ridice. În momentul virajului, a atins apa cu o aripă, cu aripa stângă şi s-a prăbuşit”, își amintește tânărul.

„Nu are rost să mai veniți, că este mort”

„Când am auzit, ne-am urcat amândoi într-un vaporaș și am încercat să ajungem cât de repede se poate la locul accidentului. La vreo cinci metri de locul unde s-a prăbușit avionul a strigat cineva: ‘Nu are rost să mai veniți, că este mort’, se referea la pilotul avionului. Cealaltă persoană a fost trasă într-un alt vaporaș, conștient. Pentru un civil, dacă o persoană nu mai respiră atunci e clar mort, dar pentru un paramedic pacientul se află în stop cardio-respirator și poate fi salvată. Așa că ne-am continuat în grabă drumul”, a explicat tânărul. 

„Când am ajuns lângă avion, doi bărbați au reușit să scoată victima la suprafață. Am urcat bărbatul în barca noastră și am început resuscitarea. Între timp am sunat la 112 și mi-am anunțat colegii că a avut loc un accident pe lacul Colibița, iar una dintre victime se află în stop cardio-respirator. Am început resuscitarea chiar în barca unde eram, până să ajungem la ponton, căci în stfel de momente, orice secundă contează”. 

 „În momentul acela am știut că nu mă pot lăsa”

„Am continuat pe ponton să îi fac manevra de resuscitare. La un moment dat a început să regurgiteze apa, semn că își revine, l-am întors în lateral și a scuipat o cantitate semnificativă de apă, dar a rămas inconștient. În momentul acela am știut că nu mă pot lăsa, am improvizat cum am putut, cu un tricou, până au ajuns echipajele cu aparatura necesară”, mai spune paramedicul, amintindu-și secundă cu secundă prin ce a trecut. 

„După aceea a venit echipajul de prim ajutor cu accesorii pentru ventilat, cu aparatura necesară pentru măsurarea valorilor pe care le are victima şi am continuat resuscitarea împreună cu ei. Între timp a ajuns și elicopterul SMURD de la Mureș, dar după ce am reușit să băgăm victima în elicopter, a trebuit să o scoatem. Intrase în stop cardio-respirator din nou și am fost nevoiți să-l scoatem din nou pe ponton pentru că în elicopter nu aveam suficient spațiu ca să ne putem face treaba. Am făcut compresiuni din nou, dar nimic. Într-un final medicii de pe elicopter au spus că nu e în regulă să-l transporte pe bărbat în starea respectivă la spital, după ce a trecut prin patru serii de resuscitare. La scurt timp a murit”, mai explică Paul Ceușan. 

Impresionat de ceea ce l-a rugat prietenul său, care nu este salvator, atunci când l-a văzut pe bărbatul din avion fără semne vitale

„Ce m-a impresionat a fost momentul în care Marian, prietenul meu, a spus: ‘Paul, trezeşte-l!’, el nemaiîntâlnind aşa ceva, şi eu i-am răspuns: ‘Îmi dau toate puterile să îl trezesc!’”, a spus, cu emoţie Paul Ceuşan. „Cât eram în barcă m-a întrebat: ‘Paul, cu ce să te ajut?’. I-am răspuns: ‘Marian, du-mă la mal cât mai repede!’”.

„Tu poți să faci diferența, de cele mai multe ori, dintre viață și moarte”

Salvator la 21 de ani şi aproape 2 ani an de experienţă la ISU. Paul Ceuşan spune că acesta este cel mai grav accident la care a intervenit. Tânărul spune că motivaţia sa puternică i-a fost dată de un comandant de echipaj de la  care a învăţat foarte multe lucruri. Cel care l-a inspirat pentru alegerea carierei sale este fratele său cu 3 ani mai mare, tot salvator la ISU. Spune că persoanele care l-au ajutat cel mai mult să-şi împlinească acest vis sunt părinţii săi. Pentru viitor îşi doreşte să înveţe cât mai mult.

„La orice intervenţie, că sunt în timpul liber, că sunt la serviciu, simt aşa o adrenalină, mă simt în largul meu. Am avut o stare de adrenalină și după ce am ajuns cu barca la victimă. Dar adrenalina se intensifică atunci când atingi persoana în cauză și îți dai seama că tu poți să faci diferența, de cele mai multe ori, dintre viață și moarte. Orice ar fi, eu zic că mi-am facut treaba profesionist, fără nicio emoţie, reţinere, chiar dacă eram în timpul liber, asta mă definește. Am ales să fiu salvator, nu doar între nouă și cinci ci de câte ori este nevoie!”, a încheiat tânărul Paul Ceușan.