O clujeancă face parte din echipa de intervenții a Serviciului de Acţiuni Speciale (SAS) a IPJ Cluj.

Claudia Rotar, agent şef principal în cadrul IPJ Cluj, lucrează la Poliţie din 1996. La un moment dat au apărut posturi la concurs pentru Serviciul de Acţiuni Speciale (SAS) și a decis să se înscrie.

Iniţial, au fost cinci fete în această structură, dar Claudia a rămas, acum, singura, făcând parte din structura SAS a Poliţiei Cluj de 16 ani, într-o echipă de 36 de bărbaţi cu care se antrenează cot la cot în stagiile de pregătire, coboară în rapel pe clădire, trece garduri, trage cu armele în poligon.

”Restul fetelor care au fost în această structură, probabil că şi-au descoperit drumul, faptul că au fost în SAS o perioadă a fost o etapă din viaţa lor care le-a pregătit pentru altceva. Nu pot spune că eu am fost cea mai bună dintre ele şi am rămas, toate am fost bune. Eu mi-am dorit, am vrut să încerc pentru că aşa sunt eu, curajoasă, am intrat şi am rămas. Structura nu îmi era străină, pentru că soţul meu lucra în SAS dar nu ştiam ce mă aşteaptă. Nu e acelaşi lucru, să vezi din afară sau să fii şi să lucrezi cu ei, e altceva. Am fost bine primită, băieţii sunt deosebiţi, i-am respectat şi am primit respectul lor, mi-am câştigat locul între ei cu multă muncă, efort, răbdare şi îmi merit locul pe care îl am între ei. Nu a fost o reticenţă în a mă primi în rândul lor”, a declarat Claudia Rotar, conform Mediafax.

Ea spune că i-a fost chiar frică, în momentul în care a îmbrăcat prima dată ţinuta de mascat.

”Nu ai cum să nu îţi fie frică, eşti om, nu ai de unde să ştii ce urmează, cu ce te întâlneşti, ce trebuie să faci. Activităţile la noi nu sunt planificate, nu se desfăşoară după un grafic, după anumite reguli stricte, adică merg la birou şi fac un lucru sau altul. În momentul în care ajungi la faţa locului la o intervenţie te adaptezi, ţinând cont de procedurile după care îţi desfăşori activitatea, dar nu ştii ce găseşti, uneori trebuie să improvizezi. Cel mai important lucru este că această activitate nu se poate desfăşura decât în echipă, te bazezi pe omul de lângă tine iar acesta, la rândul său, se bazează pe tine iar acea legătură în timp se creează şi se simte”, a explicat femeia.

Claudia nu a făcut sport de performanță, dar se antrenează zilnic la sala de sport a Poliției Cluj. ”În cazul unei intervenţii a echipei, fiecare are rolul şi locul lui, niciodată nu mă vor pune pe mine băieţii cu scutul în faţă, nu mă vor pune să car un berbec de 40 de kg, ci voi primi o altă poziţie, dar asta nu înseamnă că stau deoaparte”, a subliniat luptătoarea SAS.

”Soţul m-a înţeles, iar băiatul nostru, care are 20 de ani şi este jucător de rugby, a crescut de mic ştiind că părinţii săi sunt mascaţi. L-am lăsat şi singur când era mic, i-am explicat, a înţeles şi nu a fost o problemă că mama şi tata trebuie să plece pe nepusă masă, s-a adaptat. Intervenţiile sunt dimineaţa, noaptea, programul meu nu se încheie la o anumită oră, este 24 de ore din 24. Disponibilitatea este o calitate a membrilor echipei, eu m-am obişnuit şi pot foarte repede să îmi prind părul sub cagulă, să îmi scot cerceii şi să mă îmbrac în ţinuta de intervenţie”, a menţionat aceasta.

Ea le spune celor care vor să intre în rândurile ”mascaților” că munca de zi cu zi e diferită de cea din filmele cu supereroi. ”Dacă îşi doresc ceva ce văd la televizor, s-ar putea să fie dezamăgite, dacă îşi doresc să realizeze ceva şi cred că pot intra într-o astfel de structură şi să şi rămână, să fie dispuse să facă sacrificii şi eforturi, concesii, dacă cred că pot să reziste şi să îi respecte pe cei din echipă şi să le câştige respectul, atunci da, haideţi, îndrăzniţi, fiţi colegele mele”, a conchis Claudia Rotar.