Reportaj de Emanuel Ungureanu

Povestea lui Mihai Mocean, tânărul clujean cu sindrom Down care și-a luat Bacalaureatul în acest an, a creat o emulație teribilă în rândul opiniei publice din România (UMILINȚELE prin care a trecut elevul cu Sindrom Down din Cluj care și-a luat BAC -ul: Era ciuca bătăilor de joc în școală).

Mariana Mocean, o mamă extraordinară, a devenit un exemplu pentru orice părinte care are un copil cu dizabilități prin modul în care s-a luptat pentru fiul ei. Altruismul de care a dat dovadă, sacrificându-și existența pentru fiul ei, a fost dublat zilele acestea de grija ca alți părinți clujeni care au un copil cu sindrom Down, absolvenți de bacalaureat, să primească aprecierea comunității.

După ce a aflat că fiul ei va fi premiat pentru performanțele școlare atât de autoritățile locale, cât și de cele județene, Mariana Mocean a decis să împartă acest premiu cu Mihai Arsenie, un tânăr de 25 de ani, fiul lui Cristina Felea, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, și cu Bogdan Cristea, un tănăr merituos care a reușit nu doar să treacă proba examenului de maturitate, ci a absolvit, în anul 2004, cursurile Facultății de Balneo-Fiziokinetoterapie și Recuperare din cadrul Universității de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca. Mai multe informatii despre Bogdan Arsenie AICI. 

”M-am gândit mult zilele acestea că opinia publică are ocazia să cunoască mai multe despre copii cu Sindrom Down. S-a făcut multă vâlvă după ce s-a aflat că Mihai a luat bacaluareatul. Eu cunosc încă doi tineri cu aceeași afecțiune, care au reușit această performanță anii trecuți. Părinții acestora sunt admirabili. Știu, spre exemplu, ce mamă extraordinară este Cristina Felea, pentru Mihai Arsenie, copilul ei. S-a luptat această femeie și se luptă permanent ca singurul copil pe care îl are să se bucure de viață pe deplin.

Ne-a legat destinul de a fi două mame singure care au dat naștere la doi băieți cu aceeși afecțiune, cărora le-am ales aceleași nume, Mihai și, ca urmare, ne sprijinim reciproc. Un alt băiat deosebit este Bogdan Cristea al cărui tată s-a zbătut mult pentru el. Toți ne bucurăm de reușitele copiilor noștri”, ne-a declarat Mariana Mocean.

Știri de Cluj vă prezintă în exclusivitate povestea uimitoare a tânărului cu sindrom Down, Mihai Arsenie, care cu ajutorul mamei sale a reușit să își ia Bacalaureatul în anul 2008.

Cristina Felea - Mamă EROU

Destinul lui Mihai Arsenie este strâns legat de eforturile uriașe depuse de mama acestuia, Cristina Felea, care deși este lector universitar doctor la Facultatea de Litere și predă engleza la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială și-a dedicat toate energiile pentru a-i face viața cât mai fericită singurul ei copil.

Cristina Felea se străduiește în fiecare zi să-i facă o viață frumoasă lui Mihai, care a împlinit 25 de ani, luptând cu prejudecăție unei societăți nepregătite încă să accepte și să integreze persoanele cu sindrom Down.

A întâmpinat greutăți mari. A trebuit în acest interval să fie mamă, kinetoterapeut, logoped, psiholog, profesor și a fost obligată să învățe lucruri pe care ar fi trebuit să le afle de la specialiștii pe care, din păcate, sistemul nu i-a creat pentru a-i fi sprijin. 

”Luminile” din viața lui Mihai Arsenie

”Mihai este un copil extraordinar și afectuos. M-am străduit să îi ofer cea mai bună educație acasă și cel mai bun mediu pentru dezvoltare în școlile clujene. Am refuzat instituționalizarea pentru că am citit în cărțile de specialitate că nu era benefică pentru fiul meu.

Ca mamă singură nu mi-a fost simplu deloc. Am găsit oameni minunați care m-au ajutat mult, câțiva medici, un neurolog. La grădiniță, la școala Waldorf, am găsit oameni deosebiți, sufletiști adevărați. După terminarea gimnaziului, am dat testarea națională adaptată la puterea de învățare a lui Mihai. Media obținută ne-a permis să ne înscriem la un liceu tehnologic. Dar mi-a fost teamă că nu se va integra și am ales să apelez la  un mediu mai sigur și mai stimulativ. Am crezut că cel mai bine ar fi să alegem un liceu cu profil teologic.

Mihai a reușit să urmeze cursurile  liceale cu sprijinul unor oameni minunați din Liceul Teologic Baptist Emanuel din Cluj-Napoca. 

Colegii de la ”Emanuel” l-au ajutat mult, i-au dat temele, am colaborat excelent, deși au fost și momente grele mai ales în clasele mai mari cand Mihai nu a reușit să socializeze la nivelul celorlalți din cauza dificultăților inerente dezvoltării emoționale ale unui tânăr cu sindrom Down. Spre fericirea amândurora, Mihai a absolvit bacalaureatul în  anul 2008. În tot acest interval m-a ajutat enorm o prietenă extraordinară care face parte practic din familia mea, Geta Păcuraru”, ne-a spus Cristina Felea.

Neacceptarea, ”umbra” comună din viața celor doi Mihai

”Am avut parte și de multe decepții, una este comună cu cea a mamei Mocean, a cărui copil a fost dat afară după clasa terminarea clasei a X-a de la Liceul Greco-Catolic ”Inochentie Micu”. Am apelat la Liceul Greco-Catolic pentru că sunt de confesiune greco-catolică și am crezut că voi avea parte de milă creștină fiind vorba de un liceu teologic.

Dezamăgirea a fost cruntă. Am fost întampinată cu un aer glacial de conducerea școlii. Sugestia a fost că Mihai nu va face față sistemului de învățământ obișnuit și trebuie să merg la o școală specială”, a mai povestit Cristina Felea.

Marea Povocare! Ce se întamplă după Bacalaureat?

Una dintre marile provocări pentru părinții care au copii cu sindrom Down este aceea de a găsi un sens existenței odraslelor lor după terminarea liceului.

”După terminarea liceului m-am gândit să găsesc modalitățile cele mai bune ca Mihai să se simtă util. L-am înscris la Centrul Educațional ”Raluca” (Vezi AICI detalii despre centru) care se ocupă de copii cu Sindrom Down. Oamenii de aici se străduiesc cu resurse puține să le facă un program cât mai diversificat. A participat la mai multe competiții sportive pentru persoane cu dizabilități. A primit mai multe medalii ca recompensă pentru participare, face înot, atletism. Îi place mult sportul. Este pasionat și de fotografie.

Am reușit să-l includ într-un program de instruire în cadrul unui proiect finanțat de Uniunea Europeană pentru persoane cu dizabilități.

A făcut cursuri, ca web designer, nu pentru a face performanță, ci pentru a învăța să folosească un computer acasă și de a învăța un limbaj de programare suficient de dezvoltat pentru a putea comunica pe rețelele de socializare. De altfel, și-a deschis o pagină pe Facebook, unde comunică cu prietenii lui”, a mai afirmat Cristina Felea.

Călătoria, pasiune comună

Mama tânărului s-a străduit să îi arate și lumea lui Mihai. ”Nu am vrut niciodată ca Mihai să fie izolat de lume, l-am luat cu mine peste tot. Am călătorit mult în țară și în afara ei, am văzut împreună locuri minunate. Am fost și la Vatican, am participat și la o emisiune la Radio Vatican.

Am văzut diferența de mentalitate, de comportament față de o persoană cu dizabilități. În Italia oamenii zâmbeau  pe stradă cand ne vedeau, aici întorc capul sau se uită cu milă. Am vizitat Senatul Italiei. Șeful acestui for ne-a explicat că există intenția de a se găsi o modalitate ca tinerii cu Sindrom Down să participe la viața politică, primind dreptul la vot prin reprezentanți. Mihai a vrut neapărat să participe la vot. A și votat în România, dar nimeni din sală nu l-a întrebat ceva. Nu cred că avea dreptul să voteze”, a mai spus mama tânărului.

Ignoranța, cea mai mare problemă

”Sunt o mamă fericită. Îl iubesc mult pe Mihai. M-am străduit să nu-l văd ca pe un copil bolnav și să ajut în acest fel societatea să îl vadă ca fiind ceva bun, care merită apreciat. Din păcate ignoranța ne omoară. Cei aflați în funcții de răspundere nu pot gândi probabil din nepăsare un sistem coerent de îngrijire a acestor copii. Există foarte multe prejudecăți la nivelul comunității. Din păcate la noi, în imaginea publică, instituționalizarea înseamnă închiderea într-un țarc. Am simțit de multe ori că apelând la sistemul public de învățământ oamenii credeau că nu înțeleg care sunt limitele lui. Eu încercam să le spun științific că nu și le poate depăși într-un sistem instituționalizat”, conchide Cristina Felea.

Poveste de dragoste

”Mihai s-a îndrăgostit de o fată cu sindrom Down din Mureș. O cheamă Onisia. Vorbesc des pe Facebook și se întâlnesc ocazional. Aceasta este cea mai mare provocare pentru mine ca mamă, care este învățată să gestioneze cât mai bine viața fiului ei. 

Nu se cunosc  foarte multe lucruri, nici măcar în cărțile de specialitate din Occident, despre cum evoluează viața în doi pentru tinerii cu sindrom Down. Sunt fericită însă,  alături de părinții Onisiei, când îi văd ținându-se de mână și zâmbind fericiți”, spune fericită Cristina Felea.

Într-o comunicare cu caracter științific, mama lui Mihai Arsenie, lect. univ. dr. Cristina Felea a sintetizat problemele cu care s-a confruntat și se confruntă o mamă care are un copil cu această afecțiune genetică dar și bucuriile consecutive unor ”victorii de etapă” în drumul sinuos al educării societății în mentalitatea sănătoasă că o persoană diferită nu trebuie nici izolată, nici tolerată, ci acceptată și integrată.

Această lucrare de referință cu privire la modul în care se integrează în societate un copil cu sindrom Down, transformată,  prin intermediul Știri de Cluj, într-o confesiune publică a mamei lui Mihai Arsenie, poate să fie oricând un punct de reper pentru autoritățile mandatate prin lege să asigure cele mai bune condiții de viață acestor tineri și un ghid de bune practici pentru ceea ce înseamnă îngrijirea unui copil cu asemenea afecțiune.( Vezi AICI linkul spre lucrare).