Oamenii străzii din Cluj-Napoca sunt ”invizibili” pentru majoritatea din noi, prea ocupați pentru a ne opri și ale asculta povestea și problemele. 

Andreea Vulpie a făcut acest gest, de a se opri și de a-l întreba de sănătate pe un astfel de om, care își duce traiul foarte greu. Povestea acestuia este tristă, într-un oraș în care, de multe ori, numai la suprafață lucrurile strălucesc, dar nu se face nimic pentru cei nevoiași. 

”Era cu o gentuță dupa el si s-a oprit la terasa unei benzinarii pentru a ”pierde timpul”. Avea 5 lei. L-am intrebat daca vrea ceva de mancare sau de baut..a spus “nu multumesc, ceva pentru catel daca puteti”. I-am spus ca ii iau si catelului, dar el de ce are nevoie? A spus: medicamente, ca nu mai am. Face 70 de ani in 20 iunie. Va spun o scurta parte din discutia ce am purtat-o cu dansul: ”Am lucrat la un patron in Baciu, ca paznic. Atata bataie cata am mancat acolo nu am mancat toata viata. Ma batea, pentru ca nu ii multumeam ca m-a angajat. Celorlalti paznici le dadea 70-80 lei..pe mine ma demoraliza, nu-mi dadea bani si ma obliga sa ii spun ‘multumesc’ ca mi-a oferit un loc acoperit unde sa dorm..macar de-mi dadea..dar dormeam in boxa de paza.. in saptamanile bune imi dadea maxim 20 lei. Catelul l-am salvat de acolo. E al meu acum. Sefu’ cand vedea ca nu i se supune animalul, il batea cu ranga. Am fugit de acolo cu tot cu caine si voiam sa ma internez, ca am probleme cu stomacul si cu inima. Am avut ieri tensiune 200 si ceva. Da’ nu pot sa ma internez ca nu am ce sa fac cu ‘copilul meu’ (cainele). Cand am plecat de la patron, mi-am uitat toate actele la el, nu mai am nimic. Acum nici nu mai pot merge dupa ele ca-i departe pe jos, in autobus nu ma primeste cu cainele si bani de taxi nu am”.

Între timp ce el îmi povestea, l-am întrerupt si l-am intrebat unde doarme. ”Dorm unde pot, dar sa stii ca nu prea dorm, pentru ca de obicei daca adorm, dimineata nu mai am nimic. Dorm in fata scarilor de bloc, ca in scara nu ma lasa oamenii. Mi-am luat de la un gunoi nailonu asta (si mi-a aratat nailonul) si am in geanta o patura pe care am taiat-o in doua, sa pun si sub mine si sa ma acopar. Am stat pe Valea Chintaului la un centru pentru oameni ai strazii, mi-au furat si apa ce o tineam langa mine cand dormeam, in caz ca ma trezeam insetat noaptea. E greu pe strada, odata, m-au batut tiganii si mi-au furat 2 lei”.

As putea continua, pentru ca am discutat cu domnul Vasile cam doua ore si in acele doua ore, m-am ingrozit de lumea in care traim. 

Am fost la farmacie, i-am cumparat medicamente, alimente de la un magazin si i-am promis ca maine merg cu el la ‘domnu patron’ sa incercam sa recuperam actele. Nu ii venea sa creada. M-a emotionat pana la lacrimi.. eu va intreb pe dumneavoastra: putem face ceva sa il ajutam pe acest om si pe catelul lui? Am un numar de telefon la care il pot contacta. Maine ma intalnesc cu dansul. Hai sa fim buni!”, ne-a relatat Andreea.

Clujeanca se va întâlni cu el și vineri, 27 aprilie, și lansează un apel către cei care au posibilitatea de a-l ajuta mai mult: ”Poate are cineva un adapost. Caut de aseara un loc, o camaruta, un beci, orice, unde sa se adaposteasca totusi pentru ca el doarme pe unde apuca, iar dimineata cand se trezeste in general se trezeste fara mancare, fara banii cersiti. Nu stiu.. eu tot caut un loc in care ar putea dormi fara sa intre peste el tiganii”.

Vom reveni cu detalii despre acest caz.