Numărul studenților străini care vor să studieze medicina în România a crescut considerabil în ultimele decenii. În pofida prejudecăților și preconcepțiilor despre această țară, studenții străini ajung aici fiind atrași de taxele mici. Mai apoi pleacă, asemeni altor colegi români, care fug de dezastrul din sistemul de sănătate, în căutarea unui loc mai bine plătit și mai potrivit pentru necesitățile pacienților lor. 

Un asemenea student a fost și Danish Ashraf. În anul 2007, Danish a ajuns din India în România, lăsându-și familia pe un alt continent, pentru a face medicină la una dintre cele mai prestigioase universități din țară, UMF Cluj. A intrat la medicină generală, specializându-se ulterior în anestezie și terapie intensivă. Visul său a fost să fie medic, un vis nu doar al lui Danish, ci și a familiei sale. În câțiva ani, Danish și-a dus scopul până la capăt, a devenit medic de terapie intensivă. Secția de terapie intensivă este unul dintre cele mai importante departamente ale unui spital, locul în care se duce adesea o luptă pe viață și pe moarte, unde sunt asistate persoanele aflate în stare critică, ce necesită un tratament cu totul special. 

Povestea lui Danish (40 de ani) este diferită de a altor studenți străini care au venit să studieze medicina aici, deși a plecat să lucreze într-un stat cu un sistem de sănătate mult mai performant, o întâmplare a făcut ca Danish să lase totul ca să revină în România, această țară a fost și este marea provocare a vieții sale. 

România țara tuturor posibilităților?! Viața nu ne este oferită în stocuri nelimitate

România - țara posibilităților, o expresie pe care o auzim mai puțin, o expresie care se strecoară mai greu prin amalgamul de lucruri negative pe care le cunoaștem despre țara în care trăim. Știm multe despre „rănile deschise” ale României: despre cât de săracă este țara, în comparație cu alți vecini europeni, despre lipsa reformelor reale în sistemul de sănătate, despre cele nici 3% din PIB acordate educației, despre absența unei infrastructuri funcționale și defrișarea masivă a pădurilor. 

Știm aceste răni, pe care încercăm să le vindecăm timp de decenii, mulți au rămas și mai încearcă să se adapteze sistemului existent sau să-l schimbe, alții pleacă. Această dinamică poate fi înțeleasă, viața nu este oferită în stocuri nelimitate, și este firesc să nu-ți dorești s-o pierzi încercând prin munca aparent sisifică să schimbi o țară care a rămas cu secole în urma altora. Sigur, România nu este țara posibilităților absolute, însă există și o altă parte a sa, statul român poate și este o oază a posibilităților pentru unii cetățeni străini.

„Nu-i apreciezi pe cei care te-au pregătit de viață, în schimb îi apreciezi pe cei care au primit „marfa” gata făcută”

Danish și-a luat diploma de la facultatea de medicină, însă nu a putut profesa în România, pe atunci salariul unui medic de terapie intensivă nu ajungea nici la 2000 de euro. Asemeni altor colegi, tânărul absolvent a mers mai departe. A început să lucreze la un spital din Germania, unde a rămas până în anul 2014. Acolo a fost momentul când viața sa a ajuns într-un moment de cotitură, când a înțeles că lucrurile nu mai pot continua așa. 

„Am ieșit în pauza de masă cu alți colegi, absolvenți ai UMF. Pauza de masă era și timpul când stăteam la povești, în rest nu aveam posibilitatea să discutăm mai mult, lucram enorm. Moment în care unii dintr colegi mi-a spus: foarte bine Danish că ai venit și tu în Germania, acolo în România nu este viitor, e o țară de ra*at, fără posibilități. Nu știu cum, dar pentru mine aceste cuvinte au fost un fel de jignire”, spune Danish. 

România nu era în planurile sale, dar în frumoșii ani ai studenției a reușit să îndrăgească tot ce însemna această țară, cu bune și cu rele. După câțiva ani petrecuți la Cluj, Danish nu înțelegea cum oamenii care au stat în același oraș cu el, au fost la aceleași cursuri, puteau să vorbească atât de urât despre oamenii care i-au crescut. 

„Nu era România pe atunci în planurile mele, nu voiam să mă stabilesc aici. Dar când am auzit aceste lucruri de la toți cei care s-au  născut și au crescut în România, în acest oraș, la UMF Cluj-Napoca au fost făcuți medici… Suntem ceea ce suntem datorită lor! Nu puteam să înțeleg, cum pot zice că tot ce e acolo e de ra*at, și că acum că am venit în Germania, aici totul e wow. De fapt, nu-i apreciezi pe cei care te-au pregătit de viață, în schimb îi apreciezi pe cei care au primit „marfa” gata făcută. Crede-mă nu a durat nici măcar jumătate de oră. M-am ridicat de acolo și am zis: ne vedem în România”, relatează bărbatul. 

Colegii lui au presupus că tânărul glumea, însă Danish a fost hotărât să revină pentru totdeauna în România. Aceasta a fost marea provocare a vieții sale, a simțit acest lucru și nu a mai dat înapoi. 

Danish: „Ei au crezut că eu glumesc, am lăsat totul, inclusiv apartamentul dotat, căci în Germania locuința se închiriază goală. Am sunat la un prieten de-al meu din Frankfurt, am zis să vină cu dubă. Jur că a doua zi așa a fost. Am decis atunci să plec de la ENA. Exact atunci am luat decizia, îmi plac provocările și am vrut să văd dacă fac față României sau nu. În mai puțin de 24 de ore eram pe drum spre România, nici nu am anunțat pe nimeni. După ce am sosit aici am anunțat spitalul că nu mai putem continua. Tot ce am cumpărat pentru apartament, totul am lăsat la prietenul meu. Așa am ajuns în România, am luat România drept o mare provocare”.  

„Uneori îți pică un moment care îți schimbă viața, de la cer la pământ”

Revenirea „acasă” nu a fost ușoară sau fără sacrificii, însă Danish nu regretă, de opt ani își urmează marele vis, demonstrează că și în România oamenii pot crește financiar, mai ales dacă își doresc cu adevărat acest lucru.

„Pentru asta am sacrificat medicina într-adevăr, în jurul meu banii vorbesc pentru oameni, educația, lucrurile elegante, frumoase. Și părinții mei au fost la început supărați pentru că am decis să las  medicina, căci inițial am plecat anume pentru asta din India. Însă e doar un moment, uneori îți pică un moment care îți schimbă viața, de la cer la pământ. Acesta a fost momentul meu, când am stat la acea discuție cu colegii mei. M-am simțit foarte jignit, chiar așa rău e? România e așa 0? Și m-am pus la încercare. Atunci mi-a venit ideea să deschid un club pentru că entertainment business mereu a fost rentabil. Diversitatea unește oamenii”, explică Danish.

Acum Danish este proprietarul unui club de muzică orientală din Cluj, dar și al unui salon de frumusețe. Pandemia i-a pus afacerea la grele încercări, însă a reușit să iasă și din această criză.  

Danish: „Am deschis Da Camel Club în 2014. Datorită acestui business am reușit să deschid salonul de frumusețe Camel și să ies din criza pandemică de doi ani. Mi-am dorit foarte mult să creez un loc unic cu muzică orientală, în care oamenii să se relaxeze. În momentul de față, nu mai sunt cluburi de muzică orientală în Cluj. Eu sunt singurul. Nu mai există nici saloane în care să poți fuma o narghilea”. 

„Vorba aia de România e fără posibilitate, nu am putut să o suport”

„Vorba aia de România e fără posibilitate, nu am putut să o suport. Am vrut să dovedesc că se poate altfel. Eu vreau să dovedesc că ei erau incapabili. De ce să merg să fiu sclav în altă țară, când  România mi-a oferit facultate, m-a acceptat? Profitul nu trebuie să meargă în altă țară. Ce oferă străinătatea și nu oferă România? Există posibilități, nici la mine banii nu pică din cer, dar soluții mereu sunt dacă îți dorești cu adevărat. Adaptarea este foarte grea nu este ușoară. Eu urăsc că oamenii apreciază doar ce au alții, asta mă enervează, trebuie să apreciezi și ce ai”, încheie Danish. 

În cei doi ani de pandemie, Danish, asemeni altor oameni care au o afacere în domeniul divertismentului, a fost supus multiplelor încercări. Restricțiile dure și-au spus cuvântul, au fost momente când credea că tot ce a construit se va prăbuși. Însă, a trecut și peste acestea, ba chiar cu zâmbetul pe buze. 

„Dacă nu știi să savurezi momentul, el trece. Cu toții suferim, cu toții trecem prin clipe de tristețe, însă fericirea nu costă”, explică Danish. În Cluj, fostul student la medicină a reușit să-și „croiască” propriul drum, unul de care să fie mândru. Văzându-l atât de entuziasmat, nu am putut să nu-l întrebăm ce face dacă se simte foarte trist. Răspunsul a fost simplu: e starea ta, deci tu trebuie să o gestionezi. Dacă e mai greu, Danish merge la o plimbare pe Dealul Feleacului, din toată frumusețea Clujului își „țese” puterea pentru ziua de mâine.