Biserica Sfântul Mihail din centrul Clujului este cel mai important monument al orașului. Aceasta este în plin proces de restaurare, iar meșterii au ajuns la nivelul crucii și la turnul bisericii. 

Ascensiunea spre turla bisericii poate fi făcută numai în astfel de ocazii, pentru că acum a fost montată o schelă specială, adusă din Austria, pentru restaurarea bisericii. Închirierea schelei costă 30.000 de euro pe lună. 

Primarul Emil Boc a fost însoțit în turn de prefectul Clujului, Tasnadi Szilard, și viceprimarul Dan Tarcea, iar fotografia realizată este de colecție. 

”În data 15.12.2021 împreună cu reprezentanții Primăriei Municipiului am vizitat un monument simbol al orașului în care trăim. Biserica Sfântul Mihail s-a impus de-a lungul timpului ca un reper pentru toți cei care trăiesc sau doar trec prin orașul nostru. Împreună cu domnul primarul Emil Boc și cu domnul viceprimar Dan Tarcea am fost ghidați de către domnul Bonis Endre pe șantierul de restaurare al monumentului. Am constatat calitatea foarte bună a lucrărilor și totodată am avut șansa să admirăm întreg orașul de la o înaltime de 87 metri, șansă pe care o putem avea o singură dată la 60-80 de ani. Priveliștea a fost una impresionantă, oferă o perspectivă de ansamblu asupra întregului municipiu. Am putut să admirăm întreg orașul, vizibilitatea fiind una foarte bună, putând fi observată întreaga limită administrativ-teritorială. De la înălțime, prin asimetriile observabile, municipiul devine perfect și oferă o imagine pe care o merită pe deplin orașul nostru”, ne-a spus prefectul Tasnadi Szilard.

În jurul turnului bisericii au fost montat schele, așa că s-a putut ajunge până sus, iar de acolo să fie făcute câteva fotografii extrem de rare, pentru că la cruce se ajunge numai o dată la o sută de ani. 

Crucea este poleită cu aur și, potrivit istoricilor, are o poveste interesantă. Se spune că, în anii 80, comuniștii ar fi venit cu un elicopter pentru a o lua jos, fiind din aur și au înlocuit-o cu una suflată cu aur. Desigur că este numai o legendă, la fel ca și aceea a leilor de pe Teatrul Național.

”De ce au apărut poveştile? Pentru că oamenii fabulează, pentru că lumii îi place să vorbească şi pentru că tot ce e frumos stârneşte comentarii“, a spus profesorul Radu Ardevan de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Potrivit istoricului, acea cruce, care are vreo 4 metri înălţime, e doar poleită cu aur şi ca să-şi întărească punctul de vedere dă un alt exemplu prin care oamenii au născocit zvonuri. E vorba despre leii de pe Teatrul Naţional ”Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca. ”Prin anii ‘80, ‘85-‘86, carele alegorice de pe Teatrul Naţional au fost date jos ca să fie restaurate. Carele erau îmbrăcate cu o foiţă de metal care a crăpat. Au fost duse la laborator unde s-a lucrat la restaurarea lor“, explică universitarul. Un an a stat teatrul fără acei lei, iar în acea perioadă lumea a început să scornească tot felul de poveşti de genul că leii ar fi fost duşi de comunişti la Bucureşti din ordinul lui Ceauşescu. 

”Despre statuile care sunt pe teatru s-a spus că sunt de plumb şi ar fi fost luate jos pentru a se face izolaţie antiatomică la buncărul lui Ceauşescu. De fapt, statuile sunt din cositor şi au fost luate jos pentru restaurare“, susţine şi Virgil Pop, arhitect la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Cluj.

Istoric-arheolog clujean, Adrian Rusu, spune că poleirea cu aur e un procedeu frecvent întâlnit în înfrumuseţarea unor clădiri de patrimoniu şi dă exemplul unor bijuterii arhitecturale din Viena. Şi el respinge poveştile ”furturilor“ încadrându-le la categoria zvonuri.