Profesorul universitar Mircea Micle a enumerat lucrurile pe care un profesor trebuie să le știe și să le aplice în predare. Acesta a spus că emoția este foarte importantă, pentru că aceasta îl va determina pe elev să învețe dincolo de ora avută.

Mircea Micle, profesor de științe cognitive aplicate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, cercetător și psiholog, a mai afirmat că un profesor bun își creează un curriculum de predare în funcție de elevul pe care îl are în față.

”Noi descoperim împreună (n. red. profesorii și elevii), în mod normal asta înseamnă învățarea, tu nu faci altceva decât să dirijezi pe celălalt ca împreună să descoperiți tot felul de lucruri. Ești doar cu un pic, cu jumătate de pas înaintea lui, dar atât. Un profesor bun face un curriculum pe care îl verifică directorul și inspectorul. Acesta vine și spune: asta e programa școlară, de ce domnule profesor nu ați respectat programa școlară? Acum trebuie să predați lecția asta și ați rămas în urmă. Un profesor bun își face propriul lui curriculum, adică își dă seama de elevul care este în fața lui și construiește un curriculum în funcție de ritmul de învățare al elevului respectiv. E un designer. Nu fetișizează curriculumul: dacă așa scrie că trebuie să predau, așa predau. Nu. Dacă eu sunt un profesor bun, mă gândesc: iată cum este mintea elevului din fața mea. Cum să îi construiesc lecția respectivă cum să o integrez cu alte lecții, astfel încât el să obțină un maximum de valoare adăugată?

Un profesor bun își construiește curriculumul, nu îl reproduce. În plus, un profesor bun creează emoții. Memorii emoționale – un lucru esențial. Ați văzut, oricine poate spune că a avut profesori buni pe parcursul învățării și ne aducem aminte ce emoție trăiam la lecția cutare de chimie pe care ne-o preda un profesor extraordinar. Acea trăire te motivează atât de tare, încât uneori îți alegi cariera așa. Dacă ești profesor foarte bun nu creezi doar memorii semantice, ci creezi trăiri, emoții. Îl faci pe omul acela să spună: fascinant! Îl faci pe elev să fie entuziasmat, curios, dar asta înseamnă ca tu ești cel entuziasmat. Nu poți să aștepți să înveți tu cu entuziasm ceea ce eu predau lehămisit.

Atunci eu creez o memorie emoțională, și memoria emoțională te face să fii mult mai motivat să înveți dincolo de ceea ce îți predau eu. Ai o emoție care te determină. Emoția este o predispoziție spre acțiune. Dacă eu ca profesor ți-am generat o emoție pozitivă când ți-am predat, atunci tu vei face mult mai mult efort, dincolo de ora mea, să înveți (…) Cred că harul este capacitatea de a crea memorii emoționale ale conținutului pe care tu îl predai. Trebuie să înțeleagă că predau mai multe lucruri:

1. Un conținut.

2. Predau o metodă de învățare a acelui conținut. Deci trebuie să mă gândesc, oare cum să predau lecția ca elevul să învețe bine lecția respectivă, deci trebuie să fiu conștient, adesea nu sunt conștienți de asta profesorii, care presupun by default (n. red. implicit) că e treaba elevului să învețe, nu e treaba mea să mă gândesc cum să învețe el. Or, tocmai, trebuie să te gândești cum să învețe conținutul.

3. Predai o anumită atitudine fată de conținutul pe care îl predau. Dacă am un sictir și plictiseală față de materia pe care o predau voi transmite atitudinea respectivă elevului meu, și el va fi plictisit de ceea ce eu predau.

4. Predau o anumită utilizare, adică pot să predau lecția și să spun: învățați lecția și vă dau note, sau pot să le spun cu cunoștințele de la lecția aceasta puteți înțelege cutare fenomen. (…) Dacă luăm în calcul toate acestea, atunci ai un elev motivat să învețe dincolo de orice grile, teste, standarde”, a spus Mircea Miclea, la emisiunea Starea Nației.