Centrul European pentru Drepturile Romilor a realizat un raport alarmant în legătură cu modul în care trăiesc țiganii de la Pata Rât.

Este vorba despre comunitatea de țigani mutată în decembrie 2010 de pe strada Coastei, din cartierul Mărăști, unde locuia în ilegalitate, în case de tip modular, lângă Pata Rât.

”Locuinţele acordate de autorităţile locale după evacuare constituie spaţii modulare cu o singură cameră de 18 mp pentru o familie. În acest spaţiu locuiesc, mănâncă, fac baie şi dorm. Rezidenţii au declarat că spaţiul mediu de trai a scăzut de la aproximativ 6.33 metri pătraţi per persoană înainte de evacuare la 4.01 metri per persoană după evacuare.

Acest spaţiu este cu mult sub standardul prevăzut de legea română pentru locuinţa socială. Dimensiunea medie e unei familii indicate de rezidenţii din Pata-Rât este de 4,3 persoane. Legea locuinţei prevede un minimum de 115 metri pătraţi pentru 4 persoane într-o locuinţă socială, cu un spaţiu utilizabil de 74 de metri pătraţi. De asemenea, fiecare unitate de locuire socială trebuie să includă o baie, o cameră separată şi spaţii de dormit. Unităţile de locuire din Pata-Rât conţin patru spaţii individuale unite la un loc, şi împart aceeaşi unitate sanitară, ceea ce presupune că fiecare unitate sanitară este utilizată de patru familii, respectiv de mai mult de 17 persoane. Nu există facilităţi de apă în fiecare spaţiu individual. Fiecare unitate formată din cele 4 spaţii individuale beneficiază de o singură conexiune la apă, dar asigură doar apă rece.

89% dintre respondenţii din Pata-Rât nu au facilităţi corespunzătoare pentru gătit, în timp ce 83% au declarat că deţineau anterior facilităţi în locuinţele din strada Coastei. Gătitul se realizează pe unităţi improvizate la foc de lemne pe care familiile le-au instalat. Fără a avea access direct în fiecare spaţiu individual, şi fără apă caldă, apa trebuie transportată şi încălzită atât pentru a asigura hrana cât şi pentru spălat. Soba este singura sursă de încălzire în spaţiul individual. Când unul din membrii familiei face baie restul aşteaptă în afara spaţiului de locuit deoarece nu există spaţiu privat disponibil.

Deoarece hrana sau apa caldă este preparată în spaţiu închis, aerul în interior este cald şi umed creând condiţii perfecte pentru mucegai şi umezeală. Interiorul este slab ventilat. Locatarii au indicat faptul că nu pot deschide geamurile sau uşile datorită mirosurilor care emană de la depozitarea deşeurilor, ceea ce exacerbează problemele de locuit. Rezidenţii din cele 35 de spaţiile modulare şi 11 din cele 15 improvizate au declarat că în interior există mucegai. În comparaţie, doar patru familii au indicat prezenţa mucegaiului în casele anterior situate în strada Coastei. Prezenta mucegaiului este indicatorul principal al umezelii, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii recunoaşte acest factor ca amenintare la sănătatea persoanei. Expunerea la mucegai şi umezeală în locuinţă creşte exponenţial riscul infecţiilor respiratorii şi al asmului. Copii şi persoanele în vârstă sunt în mod particular expuşi la risc. Adiţional, 14 locuinţe nu au racordare la apă, inclusiv şapte locuinţe modulare; 5 locuinţe sunt fără încălzire, inclusiv trei locuinţe modulare; 4 locuinţe nu sunt racordate la electricitate, inclusiv două locuinţe modulare”, se arată în raportul citat.

Copiii au mari probleme la școală din cauza evacuării. ”25% dintre copii au indicat faptul că sunt subiect al unor remarci rasiste la şcoală, în timp ce doar 5,7% au indicat acest lucru anterior evacuării. Copii sunt strigaţi la şcoala ”ţiganii din Pata-Rât” şi ”ţiganii din groapă”.

Paisprezece copii (19.4% din cei inclusi in interviuri) au fost obligaţi să schimbe şcoala ulterior evacuării. Jumătate din cei care au schimbat şcoala au indicat faptul că s-au confruntat cu remarci rasiste. Aceşti copii au frecventat şcoli în Cluj Napoca însă le-a fost refuzată continuarea claselor după ce au fost înregistraţi la adresa nouă din Pata-Rât. Potrivit respondenţilor, părinţii copiilor neromi au ameninţat că îşi vor retrage copii atunci când au aflat că au fost înscrişi la şcoală copii din Pata-Rât. Confruntat cu astfel de ameninţări, directorul şcolii a refuzat să permită copiilor romi continuarea la clasele şcolii. Unul dintre respondenţi notează că anterior copilul său nu a avut dificultăţi la şcoală însa ulterior, dupa ce acesta a avut o serie de note proaste, a primit o recomandare din partea profesorului de a înscrie copilul într-o clasă educaţională specială. Părinţii au dus copilul la un control medical însă s-a confirmat că nu era nevoie de o asemenea măsură. După ce au înscris copilul într-o altă şcoală, rezultatele sale s-au îmbunătăţit semnificativ.

Persoanele intervievate au indicat faptul că aproximativ 10% dintre copii de vârstă şcolară din Pata-Rât au fost plasaţi în şcoli speciale pentru copii cu dizabilitati mintale uşoare chiar dacă anterior nu au fost înscrişi în astfel de unităţi sau clase. Părinţii acestor copii indică faptul că au fost înscrişi în facilităţi segregate deoarece locuiesc în Pata-Rât.

De asemenea, opt copii care anterior nu au întâmpinat probleme la şcoală au indicat alte dificultăţi, ulterior evacuării, în timp ce patru copii cu vârsta între 14 şi 15 ani nu mai frecventează cursurile şcolii, ulterior evacuării. Şcolile frecventate de copii din Pata-Rât sunt situate între cinci şi opt kilometri distanţă de Pata-Rât. Există un autobus disponibil, dar acesta pleaca doar o dată pe zi la aproximtiv ora 7.00 dimineaţa şi se întoarce o singură dată la ora 2:00 dupa-amiază. Copii au diferite ore de şcoală în funcţie de vârsta acestora şi şcoala la care sunt înscrişi. Chiar dacă orele de curs încep la ora 10, singurul autobus disponibil este la ora 7. Unii copii lipsesc la orele de după-masă deoarece ultimul autobus ajunge la Pata-Rât la ora 2. Activităţile extra-şcolare au suferit mult datorită distanţei şi a timpului consumat doar cu transportul după şcoală. Majoritatea copiilor au renunţat la aceste activităţi. Sporturile, dansul sau alte preocupari asemănătoare sunt lucruri care aparţin de trecut. Copii romi evacuaţi forţat la Pata-Rât nu mai au acces la un mediu corespunzător în care să-şi exercite abilităţile sau să socializeze cu alţi tineri de vârsta lor”, se mai arată în documentul citat.

Țiganii de la Pata Rât se plâng și de faptul că Ambulanțele ajung cu greu la ei și că modul în care trăiesc le afectează sănătatea.

”Starea de sănătate a celor evacuaţi s-a înrăutăţit în mod semnificativ în ultimii doi ani: 30% dintre cei intervievaţi au declarat că suferă de o boală fizică în comparaţie cu doar 16% anterior evacuării. Întrebaţi cu privire la propria evaluare a stării de sănătate, 17% au indicat o deteriorare a sănătăţii ulterior evacuării. Respondenţii au identificat probleme de respiraţie, problemele pulmonare, care ar putea fi legate de prezenţa mucegaiului în locuinţe. 6% au declarat existenţa unor situaţii de discriminare în accesul la servicii medicale ulterior evacuării, situaţii ce nu au fost raportate anterior.

În general, mulţi dintre cei evacuaţi au încă acces la medicul lor de familie sau la facilităţi medicale însă distanţa fizică în raport cu noua locaţie şi lipsa mijloacelor de transport public face mult mai dificil accesul la aceste servicii. Ca rezultat, familiile evacuate recurg mult mai des la serviciile medicale de urgenţă. Locatarii au indicat faptul că ambulanţele sunt reticente să vină la Pata-Rât. Cu ocazia a patru apeluri, inclusiv când o mamă a solicitat asistenţă medicală pentru copilul său în vârstă de 3 ani, ambulanţa a refuzat să vină la Pata-Rât. În diferite ocazii, locatarii au asteptat între 2,5 şi 3 ore până la sosirea ambulanţei. Într-unul din cazuri, ambulanţa a sosit după doar 2 ore şi cinci apeluri telefonice pentru asistenţă.

Persoanele intervievate au estimatat timpul de reacţie urmare a unui apel la serviciile de urgenţă. În strada Coastei, din oraş, timpul mediu de asteptare a fost estimat la 11.5 minute.

În Pata-Rât timpul estimat este de 92 de minute. Aici nu este vorba doar de o diferenţă uriaşă în timpul de aşteptare, cât este o claritate, în sensul în care 92 de minute sunt inaceptabile ca timp de aşteptare şi un răspuns neadecvat pentru o situaţie de urgenţă”, potrivit documentului citat. 

Nici în privința șanselor de angajare lucrurile nu stau mai bine. ”Eu sincer nici măcar nu vreu să îmi schimb actul de identitate la noua adresă. Vecinii mi-a spus cât de mult se schimbă atitudinea unui angajator, sau medic când văd unde locuiesc. Firma nu te mai sună niciodată, doctorul spune tot felul de insulte sau nu te bagă în seamă. La fel e şi cu poliţia. Dacă vă scris în document Pata Rât, automat devin suspicioşi şi găsesc ceva să te amendeze”, a declarat unul dintre cei care locuiesc la Pata Rât.

”Familiile evacuate la Pata-Rât relevă faptul că situaţia lor economică a fost în mod negativ afectată de evacuare. Venitul mediu a scăzut cu 30% de la data evacuării. În plus, 90% dintre locatari declară costuri suplimentare referitoare la locul de reşedinţă, în particular costuri de transport spre şi din oraş.

Rata somajului a crescut de la 29% înaintea evacuării la 49% după evacuare. Douăzeci de persoane care lucrau înaintea evacuarii nu mai au de muncă acum. Găsirea unui loc de muncă a devenit mult mai dificilă datorită distanţei crescute faţă de oportunităţile de muncă, dezavuarea reţelelor sociale, şi discriminarea la care sunt expuşi locatarii din Pata-Rât. Persoanele intervievate au indicat faptul că au fost refuzate la angajare în mod direct pentru că locuiesc în Pata-Rât.

Din numarul celor intervievaţi, 50% din cei ce primeau ajutoare sociale înainte de evacuare nu mai sunt beneficiari ai acestor alocaţii. Unii au indicat faptul că datorită lipsei actului de identitate sau a altor documente referitoare la noua adresă nu au putut accesa servicii sociale. De asemenea, au indicat faptul că dezavantajul asociat cu obţinerea unui nou act de identiate cu adresa din Pata-Rât, este cu mult mai mare decât acela de a primi beneficii sociale: datorită discriminării cu care se confruntă atunci când arată actul de identiate cu adresa la Pata-Rat, aceştia preferă să îşi menţină vechiul act de identitate fără a putea beneficia de anumite servicii sociale”, se mai arată în raportul Centrului European pentru Drepturile Romilor.

Concluziile acestui document vorbesc despre faptul că ”evacuarea din anul 2010 a avut un impact semnificativ în toate sferele vietii rezidenţilor din strada Coastei. Nu doar că persoanele evacuate trăiesc acum la marginea gropii de gunoi a oraşului, relocaţi din centru, însă acum se confruntă cu discriminarea şi alte obstacole în accesul la o serie de drepturi fundamentale. Persoanele evacuate au avut de suferit din punct de vedere economic, iar statutul lor de sănătate s-a înrăutăţit. Copii întâmpină discriminare şi segregare în educaţie iar nivelul de somaj al adulţilor cu vârstă de muncă a crescut. În cei doi ani de la evacuare, autorităţile locale au eşuat a raspunde în mod adecvat la încălcările clare ale drepturilor persoanelor evacuate. Condiţiile sub-standard de locuire acordate de acestea eşuează total a se ridica la nivelul obligaţiilor asumate de România cu privire la o locuinţă adecvată sau cu privire la nevoile persoanelor implicate, amplasate în condiţii de nesiguranţă şi într-o zonă poluată. Evacuarea din Decembrie 2010 pune în primejdie viitorul a 270 de persoane care au trăit într-o comunitate integrată şi stabilită în Cluj-Napoca. De la data evacuarii, trei copii s-au născut, însă şi aceştia întâmpina acelaşi viitor nesigur şi incert în Pata-Rât”.

Problema țiganilor de la Pata Rât va fi dezbătută la Facultatea de Științe Politice, marți, de la ora 17.00. 

La discuție vor lua parte reprezentanți ai Amnesty International, European Roma Rights Center, Grupului de Lucru al Organizațiilor Civice, dar și cei de la Primăria Cluj-Napoca, reprezentanți parlamentari, United Nations Development Program, Prefectura și Consiliul Județean Cluj, Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. 

Foto: Mihaela Chiorean