Aceste mici războaie purtate între mamele cu copii mici și iubitorii de animale sunt tăcute, nu sunt făcute publice și poliția este rareori implicată. Totul se datorează mamelor, cărora li se pare tare simpatic atunci când copilul lor merge spre un cățel, iar stăpânul animalului este nevoit să fie atent ca micuțul să nu îl chinuie pe câine, deoarece există șanse, oricât de calm ar fi animalul, să sară la copil, dacă îl consideră enervant.  Acest aspect este neînțeles de mamele care au doar copii, nu și animal de companie, iar de aici pornesc conflictele.

Părinții cer autorităților să nu mai permită câinilor accesul în spațiile verzi

„Azi dimineață, în timp ce făceam plimbarea cu labradoodle Pumba, in parc Bazilescu am asistat la o amendare despre care nu știam că este posibilă. O doamnă cu un beagle în parc, a fost amendată fiindcă, aparent, cățeii nu au voie pe iarbă. Am discutat cu domnul polițist, foarte de treabă de altfel, lăsând la o parte faptul că i-a dat amenda doamnei, și mi-a explicat că există o lege din 2010, care spune că avem voie cu cățeii doar în locurile special amenajate. Parcul era gol, iar beagle-ul era un mic puiuț care se bucura de puțină libertate. Reclamațiile vin, după spusele domnului, de la părinții cu copii care calcă în fecalele cățeilor noștri, chiar dacă există și câini vagabonzi dar na. Voiam doar să vă fac cunoscut acest aspect ca să nu avem surprize neplăcute. Aș milita pentru schimbarea acestei legi cretine, dar nu știu cum am putea să facem acest lucru”, a scris o femeie, pe un grup dedicat iubitorilor de căței.

Această postare a dezgropat nenumărat amintiri cu evenimente neplăcute în mințile membrilor grupului de Facebook, iar aceștia și-au povestit experiențele cu mamele și copiii lor.

Aparent, nu doar unii stăpâni de animale ignoranți lasă mizerie în urma lor, în plimbarea câinelui, dar și mamele, care ies la plimbare sau în parc cu copilul.

„Și eu ce ar trebui să fac când văd mămici care își dezbracă copiii prin toți boscheții să își facă nevoile? Și pleacă liniștite și se mai și oftică dacă le este atrasă atenția. Am asistat la o scenă în care o mama de la blocurile de langa mine și-a dus copilul pe spațiul verde, după niște plante crescute și pac a lăsat o plăcintă și un șervețel cu care l-a șters pe prunc. Răspunsul ei ironic și plin de mândrie a fost că ăla e copil, nu câine, deoarece i-am spus că îi dau o pungă de la cățelul meu să strângă, dacă vrea, așa cum fac și eu de câte ori e nevoie pentru cățelul meu, și dacă nu poate să țină ce să facă ea? Să-l lase să facă pe el? Astea sunt alea care comentează că pruncii lor calcă în rahat de câini și cer interzicerea animalelor de companie peste tot”, a intervenit o femeie.

Exact cum nu se atinge bebelușul cuiva, fără aprobarea acelei persoane, oamenii trebuie să înțeleagă că la fel se procedează și când vine vorba de animale de companie, în special câini. În general, copiii sunt atrași de animalele de companie, astfel că fug imediat în acea direcție când văd un câine mic și pufos. Greșeala nu e a copilului, fiind mic. Dar e a mamei. Oricât de simpatic pare a fi câinele, nu înseamnă că îi place să fie mângâiat, luat pe sus sau „smotocit” de străini, cum, de altfel, nu i-ar plăcea nimănui.

Mamele trebuie să-și țină copiii aproape

„Ieri am avut alt incident cu o altă mămică, cu un copil destul de agitat. A venit în fugă la mine și la cățel, a început să tragă de lesă, pentru că voia să-i dau lui lesa, urla, a început și câinele meu să latre, moment în care s-a speriat, a dat drumul la lesa și a fugit la mama lui. Eu, cât am ținut de lesă, tot am încercat să-i spun frumos să dea drumu la lesă și încercam să calmez cățelul, care deja era pregătit să-l prindă. Fără efect. Mama lui, în loc să-i explice că nu e bine să facă așa ceva, l-a trimis înapoi la noi. Am strigat ca nu e ok, m-am adresat ei și răspunsul a venit foarte rapid și fulgerător: dacă nu îți convine, ia câinele pe sus și dă-i drumul! Dacă câinele meu îl mușca, eram în belele mari, dar așa a fost ok”, a comentat o altă persoană.

Părinții trebuie să intervină atunci când copilul merge spre cățel. În cele mai multe cazuri, stăpânii nu refuză să lase copilul în apropierea câinelui pentru că e „din porțelan”, ci pur și simplu, el va avea de plătit dacă copilului i se va întâmpla ceva. Așadar, dacă o persoană cu un câine, vă roagă să țineți copilul, cel mai bine ar fi să ascultați, pentru că e pentru binele copilului și al animalului, totodată.

„E dezastru! Toate stau pe telefon sau vorbesc la telefon. Nu sunt deloc atente la ce fac copiii lor. Eu de mică am avut instructaj, de mică am știu să nu fug spre animale și să urlu ca isterica, de mică am știut să întreb dacă pot mângâia cainele. Acum, dacă îi rogi să înțeleagă că animalul tău nu agrează să fie tras de păr, mângâiat și luat în brațe, se supără de zici că le-ai înjurat sau ceva. Una mi-a zis să nu mă mai comport de parcă am caine de porțelan, că nu moare dacă îl flocăiesc copiii puțin. Nu moare, știu. Dar îi mușcă, că nu stă la așa ceva. Iar apoi plătesc eu cu vârf și îndesat. Suntem o nație de nesimțiți. Acesta e adevărul, din păcate”, a intervenit o altă femeie.