Duminica 22 Decembrie

Rețeta de ”Varză a la Cluj” ce datează din 1695. E cea mai veche

 

Cea mai veche rețetă de ”Varză a la Cluj” datează din 1695 și a fost descoperită de istoricul Lukacs Jozsef.

 

Istoricul menționează că varza s-a răspândit în gospodăriile ţăranilor de pe întreg teritoriul Europei numai în Evul Mediu, prin intermediul grădinilor mănăstirilor. 

 

Cele mai vechi informaţii din Transilvania despre această plantă-aliment le-am găsit doar în secolul al XV-lea. Astfel, într-un protocol din 1442 al Conventului de la Cluj-Mănăştur - unde exista o mănăstire benedictină - este amintit un nobil din Iara care jura că nu el a dat porunca oamenilor săi să-i facă rău unui alt nobil din Iara. Printre altele, jura că nu el a ordonat ca acestuia să-i fie luată varza”, spune Lukacs Jozsef, conform Agerpress. Aceasta este cea mai veche informație privind consumul de varză din regiunea Clujului, dar este foarte posibil ca alte date să nu fi fost consemnate în arhive.

 

Varza era folosită și în tratarea unor boli precum guturaiul, tifosul sau frigurile.

 

Cea mai veche rețetă de ”Varză a la Cluj” a apărut într-o carte de bucate din 1695, sub numele de ”varză în mod clujean”. ”Cartea de bucate de la Cluj” a lui Miklos Misztotfalusi a fost foarte bine vândută.

 

Această carte de bucate a fost tipărită în 1695 la Cluj de către un tipograf care era cel mai mare din Ardeal. Ce a făcut acest om? A găsit un manuscris şi ştia că va face rost de nişte bani dacă o tipăreşte. Cartea a avut un succes enorm şi în următorii 100 de ani a fost reeditată de zeci de ori. Această carte de bucate a lui Miklos Misztotfalusi a avut un impact extraordinar de mare”, a mai spus istoricul Lukacs Jozsef.

 

Cercetătorul a aflat că această rețetă ar putea să își aibă originea la Şumuleu Ciuc, unde funcționa o mănăstire fraciscană, iar unul dintre călugări ar fi scris cartea de bucate.

 

Reţeta sună așa: ”Se ia o frumoasă varză murată, care se mărunţeşte frumos, subţire. Între timp, împreună cu varza, se pune la foc mic, într-o oală, o găină grasă sau o jumătate de gâscă cu slănina; se presară piper peste ea şi se fierbe bine; se toarnă şi vin atâta cât trebuie, ca să aibă gust mai bun; când se serveşte se piperează din nou”.

 

Un exemplar al cărții de bucate poate fi studiat la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca.

Comentarii Facebook