Ierarhul, preoții, persoanele consacrate și credincioșii Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla întâmpină cu bucurie celebrarea, la 1 decembrie 2022, a Zilei Naționale a României.

Cuvântul noii sărbători a Zilei Naționale rămâne: Unitate - unitate în împărtășirea bucuriei cu românii de pretutindeni, în respect și prețuire față de celelalte neamuri, unitate și înfrățire cu țările Uniunii Europene, din a cărei familie poporul român face parte, unitate cu oamenii de bună voire din întreaga lume, colaborare la împlinirea idealului universal al păcii.

Recunoștința în bucurie pentru împlinirea idealului național la 1 Decembrie 1918 și dobândirea darului păcii și al unității, sunt intențiile și cererile adresate Bunului Dumnezeu la toate Sfintele Liturghii ce se vor celebra, de Ziua Națională, pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla.

De asemenea, se va face pomenirea artizanilor Marii Uniri, între care numeroși sunt fii ai Bisericii Greco-Catolice și va fi invocat, ca mijlocitor și ocrotitor, Fericitul Arhiereu Iuliu Hossu, Vestitorul Unirii și apărător, prin întreaga sa viață, al idealului unității.

Un spațiu de întâlnire în bucurie și comuniune de Ziua Națională va fi și cel al desfășurării programului oficial organizat de autorități în fiecare localitate.

La Cluj-Napoca, conform anunțului Primăriei municipale, programul Zilei Naționale va fi următorul: aici

Câteva considerații privind rolul Bisericii Române Unite la Marea Unire

Biserica Română Unită, de la începutul istoriei sale a avut vocația unității, a unității în libertate, egalitate, fraternitate, în deplin respect față de alte neamuri și confesiuni.

Episcopii greco-catolici au întemeiat școli (începând cu Școlile Blajului, celebrele ”Fântâni ale darurilor”), au generat curente de gândire (ex. curentul iluminist deplin exprimat prin Școala Ardeleană) pentru redobândirea și afirmarea conștiinței naționale a românilor transilvăneni, au deschis tinerilor porțile marilor instituții de formare occidentale.

Prin cultură și spiritualitate, prin memorii adresate celor care dețineau puterea politică și administrativă (acțiuni concretizate în Mișcarea memorandistă), s-a dus o luptă susținută pentru devenirea românilor ca națiune, pentru afirmarea valorilor sale.

Astfel, împreună cu  intelectualii de frunte ai vremii, cu reprezentanți ai altor Biserici și confesiuni, clericii, persoanele consacrate și laicii greco-catolici și-au adus în mod substanțial contribuția, de-a lungul timpului, la realizarea idealului unității românilor într-un stat autonom și independent.

La 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, de pe tribuna principală a Adunării Naționale, tânărul pe atunci Episcop greco-catolic de Gherla, PS Iuliu Hossu, a fost desemnat să dea glas voinței populare a celor 100.000 de participanți la evenimentul istoric al unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, al întemeierii României Mari.

Episcopul a început prin câteva cuvinte, „o doxologie, sub inspirația momentului” – cum a mărturisit mai târziu (v. aici), din domiciliul obligatoriu de la Căldărușani unde și-a petrecut ultima parte a vieții. A spus: „Fraților! Ceasul plinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul rostește, prin poporul Său credincios, dreptatea Sa, însetată de veacuri. Astăzi prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Țara mamă, România.

Vă reamintiți când prin sutele de spitaluri, în zilele de întunecare, vă vesteam: «Va învinge dreptatea» (întreruperi entuziaste: Te cunoaștem Preasfinția Ta); vă arătam că vine ceasul când toți făcătorii nedreptății vor plânge lacrimi de sânge în ziua bucuriei noastre. A biruit dreptatea!

Acesta e ceasul dreptății lui Dumnezeu și al răsplătirii Lui pentru suferințele veacurilor, purtată de un neam, cu credință în Dumnezeu și cu nădejde în dreptatea Lui.

Suferințele veacurilor se îmbracă în lumină, cum revarsă în clipa aceasta soarele asupra noastră lumina sa, cu binecuvântare. (În acel moment iese soarele de sub nori ce acopereau până atunci întreg orizontul, mulțimea erupând într-un entuziasm înflăcărat)” (...).

După citirea Rezoluțiunii Adunării Naționale de la Alba Iulia (v. aici), Episcopul Iuliu Hossu a adăugat: ”Fericit am vestit hotărârea judecății lui Dumnezeu prin reprezentanții a toată suflarea românească; fericiți voi, cari ați pecetluit pe veci, Unirea cu Țara-mamă. O viață întreagă veți mărturisi cu mândrie: «Și eu am fost la Alba-Iulia»! Fiii fiilor voștri vor chezășui puternic și fericiți, rostind: «Și părinții noștri au fost la Alba-Iulia!» Voi sunteți marea armată a sufletelor alese, a neamului nostru.

De acum o Românie Mare, întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu și pe credința poporului Său. (...)

Cântarea noastră de biruință să fie cântarea neamului pe calea lungă și grea a veacurilor: «Dreptatea ta, Doamne, e dreptate în veac și cuvântul Tău adevărul! Dreptate și adevăr, la temelia României întregite. (...) Trăiască România Mare, una și în veci nedespărțită, Amin”.

Episcopul Iuliu Hossu a mai mărturisit: ”Atunci m-am îmbrățișat cu Preasfinția Sa Dr. Miron Cristea, Episcop de Caransebeș, în fața mulțimilor entuziasmate, care aclamau și plângeau de bucurie”. Preasfinția Sa a adăugat: ”Pe cum ne vedeți aici îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați, pe veci, toți frații români”.